Interviu cu Serghei Lavrov: Noi știm, ştim pentru ce luptăm. Știm că dorim să-i eliberăm pe acești oameni/ Sperăm că într-o zi raţiunea va prevala

I. Ş.: Bună ziua, Serghei Viktorovici. Avem astăzi posibilitatea să vă adresăm câteva întrebări şi vă mulțumim pentru asta. Despre relațiile dintre Rusia și SUA. Anterior s-a anunţat că părțile au avut "unele contacte" privind START. Continuă aceste contacte și ce ar trebui să se întâmple atât de teribil astfel încât Moscova și Washingtonul să se așeze, în sfârșit, la masa negocierilor și să înceapă să se pună de acord asupra unei noi ordini mondiale?

Serghei Lavrov: Nu există niciun fel de contacte asupra Tratatului privind armele ofensive strategice cu americanii. Ei ne scriu note, protestează și declară că nu avem dreptul să luăm decizia pe care noi am luat-o.

Toate acestea sunt argumente nesemnificative din punct de vedere juridic. Am precizat foarte clar, atât în discursul președintelui, cât și în declarația Ministerului rus de Externe, că americanii au subminat principiile fundamentale pe care se bazează tratatul, care sunt stabilite în preambul, unde se afirmă în mod explicit că Rusia și Statele Unite vor dezvolta o relație de cooperare bazată pe încredere reciprocă, respect reciproc, vor asigura indivizibilitatea securității în contextul eforturilor lor de a menține stabilitatea strategică.

Nu este nevoie să convingem pe nimeni că toate aceste principii au fost refuzate și respinse de actuala administrație americană. Şi ştiţi de ce anume mai suntem acuzați? De faptul că, atunci când am anunțat că, în ciuda suspendării participării noastre la tratat, vom respecta indicatorii cantitativi fixați în acesta pentru perioada de valabilitate până în 2026, Rusia încearcă să își îndeplinească selectiv obligațiile care îi revin în baza tratatului. Asta nu este adevărat.

Am suspendat complet participarea la acest acord. Iar disponibilitatea noastră de a menține plafoanele strategice ale armelor ofensive stabilite în tratat nu este altceva decât un gest de bunăvoință.

În ceea ce privește întrebarea dvs. despre ce trebuie să se întâmple pentru ca noi să ne reluăm contactele cu Statele Unite ale Americii, - ele trebuie să își schimbe comportamentul. SUA trebuie să revină la principiile civilizate ale relațiilor interstatale, inclusiv la acele principii consacrate în Tratatul START. Și, desigur, trebuie să se ghideze după principiile Cartei ONU, care stipulează necesitatea respectării egalității suverane a statelor. Acțiunile lor contrazic direct aceste principii. Împotriva Rusiei a fost declarat un război hibrid și unul atotcuprinzător. Și în această situație, când SUA duc o astfel de politică, nu văd ce schimbări ar trebui să apară, decât cele în cadrul establishment-ului american și, bineînțeles, în Occidentul colectiv, care este complet zdrobit de Washington.

Sperăm că într-o zi raţiunea va prevala, va învinge logica dialogului, nu confruntarea, echilibrul intereselor, și nu rezolvarea sarcinilor geopolitice prin războaie hibride și de altă natură. Dar până acum nu vedem semne că Statele Unite sunt pregătite măcar să se gândească la necesitatea revenirii la rădăcinile consacrate, așa cum am spus, în documentele juridice internaționale, în primul rând în Carta ONU.

I. Ş.: Subiectul Transnistriei în ultimele săptămâni când se aude foarte tare, când se linişteşte din nou. Care este prognoza dumneavoastră: ce se va întâmpla cu Transnistria și poate apărea o astfel de situație când din partea Rusiei va fi necesară o apărare directă a populaţiei ruse de acolo?

Serghei Lavrov: În Transnistria, după părerea mea, trăiesc 250.000 de cetățeni ruși. Desigur, suntem responsabili pentru ei. În primul rând, acesta este contingentul nostru de menținere a păcii și un grup de trupe care păzesc un imens depozit de muniții în Cobasna. Și avem un mandat, care a fost convenit la acea vreme cu toate părțile. Suntem convinși că acest mandat își păstrează pe deplin importanţa și ne vom ghida după el. Dacă ar fi să vorbim despre situația generală din Transnistria, atunci, desigur, aceasta s-a degradat ca urmare a politicii pe care a decis să o ducă Guvernul Republicii Moldova, condus de președintele (Maia) Sandu. Politica este în mod deschis anti-rusească, anti-transnistreană, dacă vreţi s-o spun aşa.

Legislativ a fost introdusă pedeapsa pentru așa-numitul separatism. Dar nu vedem sentimente separatiste în Transnistria, vedem dorinţa puternică a conducerii Transnistriei de a îndeplini acordurile care au fost încheiate în formatul "5+2" și care sunt îndreptate spre o reglementare deplină, reciproc acceptabilă a statutului Transnistriei. Din păcate, formatul "5+2" este, de fapt, înghețat, iar în mare măsură la acest lucru a contribuit politica Occidentului, care a decis să ia "reglementarea" în propriile mâini, să impună această soluţionare Tiraspolului și sprijină pe deplin politica de confruntare, mioapă și fără rezultat a președintelui Sandu.

Un rol extrem de negativ, subversiv îl joacă şi conducerea ucraineană, care, încălcându-și statutul de mediator în formatul "5+2", a adoptat poziţia Chișinăului, susținând în orice mod posibil aspirațiile sale militante, aspirațiile distructive față de Transnistria, sapă construcţii defensive, fortificații între Ucraina și Transnistria și își demonstrează disponibilitatea de a interveni în acest proces, inclusiv prin folosirea forței.

Vreau să spun încă o dată că Rusia este responsabilă de securitatea în Transnistria în deplină concordanță cu mandatul pe care îl are personalul nostru militar. Ne vom ghida după acest mandat

I.Ş.: Direct privind Ucraina, vreau să vă adresez nu atât o întrebare jurnalistică, cât o întrebare cu care vin oamenii de rând la noi, jurnaliştii. Ce se va întâmpla cu Ucraina și va rămâne ceva din ea?

Serghei Lavrov: Probabil, această întrebare îngrijorează orice persoană normală, care este preocupată de soarta acelor oameni, care trăiesc nu numai în Ucraina, ci și în spațiul post-sovietic per ansamblu. Știți, nu este nevoie să repetăm istoria dezvoltării acestei crize după sângeroasa lovitură de stat anticonstituțională, când Occidentul a decis încă o dată să amenințe Rusia prin cultivarea teoriei și practicii naziste. În acest caz, acest lucru se face prin conducerea Ucrainei, care a ajuns la putere ilegal. Și cunoaștem cu toții manifestările de rusofobie, manifestări de rasism de-a dreptul, când tot ce este rusesc este interzis prin lege, când organizațiile naziste primesc sprijin direct din partea statului, mărșăluiesc deschis, inclusiv în prezența oaspeților străini din țările occidentale, lăudându-se cu peticele care reproduc simbolurile diviziilor SS interzise de verdictul Tribunalului de la Nürnberg.

Știți ce altă întrebare este importantă, în opinia mea, în acest sens. Acum m-am gândit la asta - cine pentru ce luptă? (Președintele ucrainean, Volodimir) Zelenski continuă cu bună ştiință linia predecesorilor săi. Amintesc că, după lovitura de stat, prima inițiativă a celor care au ajuns la putere, prima inițiativă a puciștilor, a fost cererea de a anula statutul regional al limbii ruse, de a expulza rușii din Crimeea. Au fost apoi declarații ale acelor oameni, care s-au instalat la putere și au fost recunoscuți de Occident. De exemplu, președintele de atunci al Guvernului Ucrainei, domnul (Arseni) Iaţeniuk, i-a numit pe rușii din sud-estul Ucrainei, care nu au acceptat lovitura de stat, drept neoameni. Ulterior, domnul (Petro) Poroșenko, devenit președinte, etalându-și ideile, a declarat că regimul ucrainean îi va învinge definitiv pe cei care se opun loviturii de stat, că urmaşii ucrainenilor fideli regimului vor studia în grădinițe, școli, universități excelente, iar copiii celor care nu au acceptat lovitura de stat vor putrezi în subsoluri.

Ei bine, mai târziu Zelenski însuși, nu cu mult timp în urmă, când a fost întrebat ce părere are despre oamenii care se află în Donbas, a răspuns după cum urmează: există oameni, dar există creaturi. Și, în general, a continuat domnul Zelenski, dacă vreunul dintre cetățenii Ucrainei se simte implicat în cultura rusă, în lumea rusă, atunci sfatul lui pentru astfel de oameni este: de dragul viitorului copiilor voştri, al nepoților voştri, plecaţi pe teritoriul Federației Ruse. Acum când Zelenski, camarila sa, cu sprijinul Europei, SUA și în general al Occidentului colectiv, cere întoarcerea teritoriilor, care au definit granițele teritoriului Ucrainei în 1991, la momentul independenței acesteia, atunci eu aş dori să pun o întrebare celor care încurajează astfel de apeluri, - cum intenţionează să se raporteze la ei, ce se va întâmpla cu acești oameni. Este imposibil de imaginat, dar cei care solicită acest lucru ar trebui să se gândească la asta: cum se vor simți acești oameni, dacă ipotetic se vor regăsi brusc în 1991, în granițele Ucrainei, când vor fi numiți creaturi, neoameni, când acestora li se cere să uite totul rusesc sau să plece pe teritoriul Rusiei?

Noi, spre deosebire de cei care luptă pentru un astfel de scop al Ucrainei sub conducerea actualului regim nazist, desfășurăm totuși operațiunea noastră militară specială doar de dragul acelor oameni, care sunt asupriți cu încălcarea tuturor normelor și principiilor internaționale imaginabile, cu încălcarea acelor fundamente pe care a fost proclamată independența Ucrainei, (în care) declarația de independență afirmă în mod explicit că vor să fie un stat neutru, nealiniat și așa va fi. Este direct declarată asigurarea tuturor drepturilor minorităților ruse și rusofone și, în general, minorităților naționale, este direct declarat interesul de a trăi în pace, bună vecinătate și armonie cu toți vecinii lor. Toate acestea sunt acum tăiate și date spre sfâşiere neo-naziștilor, care conduc balul la Kiev.

Noi știm, ştim pentru ce luptăm. Știm că dorim să-i eliberăm pe acești oameni de orice amenințare pe care o pot crea actualele autorități ucrainene la viețile, tradițiile, familiile lor.

Istoria și geografia nu sunt alese, așa că nu avem dreptul să-i lăsăm pe acești oameni să fie sfâșiați de naziști și rasiști.

preluare TASS via Rador

(Fluierul)