23:59
Comentarii Adauga Comentariu

Cultura Dridu - sau cum au continuat să supraviețuiască și să se dezvolte românii la Nord de Dunăre după retragerea aureliană

Nota Redacției:

Cum Slavii și alte popoare migratoare s-au creștinat târziu (ex. abia în 862 d.H. cei doi frați Chiril și Metodiu au fost invitați de Prințul Rastislav al Moraviei Mari să propovăduiască creștinismul pe meleagurile de sub tutela sa, creștinarea slavilor de est , a rușilor, începe abia cu principele Vladimir după anul 972 d.H.), rezultă că mormintele de inhumație (cu excepția diverșilor călăreți migratori) de până la venirea ungurilor, aparțin populației autohtone, daco-romane. Slavii ca și celelalte popoare indo-europene dinainte de creștinare se incinerau.

Așa stau lucrurile în Ardeal, unde avem necropolele de inhumație cu obiecte de proveniență "dunăreană", găsite la Ciumbrud, la Blandiana A ("La brod"), la Orăştie-Dealul Pemilor sau la necropola de la Alba Iulia („Staţia de Salvare”) ultima necropolă aflată în același areal de timp și de cultură cu marea catedrală bizantină din sec X (aprox. 950 d.H.), recent descoperită la Alba Iulia.

"Fără a intra în detaliile acestor identificări și interpretări (istorice), este evident că izvoarele epocii sugerează într-adevăr că regiunea din sudul Transilvaniei, cu centrul la Alba Iulia, a avut un statut aparte în perioada care ne interesează.
Descoperirile arheologice confirmă faptul că Alba în sine era o localitate puternică, dezvoltată în jurul unei fortificații romane ale cărei ziduri vor fi folosite ca atare încă aproape un mileniu.
În cetatea de la Alba Iulia, locuirea nu a încetat pe parcursul mileniului I, la sfârșitul căruia se găsea aici așezarea unei comunități în certe legături cu lumea bizantină sau cel puțin de influență bizantină
Această comunitate avea în apropiere un cimitir întins (Staţia de Salvare).
Rotonda descoperită în interiorul castrului a fost pusă uneori în legătură cu acest centru de putere, fiind interpretată ca o posibilă capelă a curții unui voievod" (Daniela Marcu Istrate)

Aceleași necropole de inhumație le găsim nu numai în Ardeal, ci pe tot teritoriul României: în toate zonele extracarpatice dar și la Dunăre, în Dobrogea, în Moldova, în Basarabia sau în Bucovina.

Lucrurile sunt cu atât mai clare cu cât acestea poartă în ele însemne creștine (ex. orientarea și poziția cadavrelor , obiecte) sau vase de ofrandă derivate din cultura romanică (cu striuri) tipice culturii autohtone Dridu

Chiar și în mormintele de incinerație cum e cel de la Gușterița (jud. Sibiu) s-au găsit resturi de oase ce aparțineau unei populații balcanice, în timp ce la cimitirul de la Ocna-Sibiului resturile de oase sunt de proveniență est-europeană, slavă, lucru confirmat și de urnele soțiilor îngropate alături de soț, un obicei al slavilor din vechime



Introducere

„Cultura Dridu”, după numele unei localități din județul Ialomița, este denumirea dată de arheologi precum D. Șerbănescu sau G. Trohani, unui ansamblu de circa 2000 de obiective arheologice (așezări, necropole, ceramică) de pe teritoriul României și al țărilor vecine (de exemplu Girișu de Criș în jud. Bihor, Lazuri în jud. Satu Mare, Fundu-Herței și Horodiștea în jud. Botoșani, Calfa și Chișinău în R. Moldova, Murighiol în jud. Tulcea, Basarabi în jud. Constanța, Balcic în Bulgaria etc.) din secolele III-XIII, mileniu care corespunde cu „dieta documentară” relativă la istoria proto-Românilor și care este în centrul controverselor între istoricii „Röslerieni” care susțin lipsa unei populații sedentare în nordul Dunării de Jos în acea perioadă (teoria „Pustiului Avarilor”, Awarenwüste) și istoriografia românească (Alexandru Xenopol, Nicolae Iorga, Constantin Giurescu ș.a.) care susține existența acestei populații, presupunând-o protoromână (teoria „continuității”).

Obiectivele arheologice din aria spațio-temporală denumită „Dridu” acoperă, conform studiilor științifice, mai multe culturi diferite prin specificități, durate și întinderi, care corespund probabil cu mai multe populații succesive:

cultura Sântana de Mureș-Cerneahov din secolele III-IV, este socotită ca fiind datorată triburilor gotice și carpice, circulația monetară romană continuând pe teritoriul României actuale, fără ca aceasta să dea indicații asupra limbilor vorbite atunci în areal;

cultura Ipotești-Cândești din secolele V-VII, este socotită ca aparținând comunităților sedentare, de sine stătătoare, probabil slave („Sklavinii” care au lăsat toponime precum Bistrița, Șcheia, Gorj, Dolj, Slatina, Dâmbovița sau Ialomița) și proto-române („Vlahii” care au lăsat toponime precum Blahnița, Câmpulung, Pietrosul, Vlăhița sau Vlăsia) ale căror activități implicau schimburi economice cu Imperiul Bizantin, apoi cu Primul Țarat Bulgar, dovedite prin monezi și alte artefacte;

cultura Răducăneni din secolele XI-XII, caracterizată prin cuptoare rectangulare și ceramică învârtită la roată, este socotită ca aparținând unor comunități sedentare, tot slavo-române, dar cu precădere române, supuse pecenegilor și apoi cumanilor (care au lăsat toponime precum Bahlui, Călmățui sau Covurlui), comunități care printr-o evidentă creștere demografică (observabilă în toată Europa și legată de îmbunătățirea climei) se răspândesc dinspre zona muntoasă sau deluroasă înspre câmpii (astfel, în valea râului Mostiștea au fost identificate aproape cincizeci de așezări; alte zone dens populate erau Bratei în jud. Sibiu, Poian în jud. Covasna, Bâtca Doamnei în jud. Neamț, Izvoru în jud Giurgiu, Sebeș în jud. Alba); tot atunci se înmulțesc și urmele religiei creștine (necropole și biserici, de exemplu la Alba Iulia, Bratei, Sultana din jud. Călărași, Șendreni din jud. Galați, Chiperești din jud. Iași, Nalbant din jud Tulcea etc.).

Ansamblul cultural denumit „Dridu” interferează cu alte ansambluri vecine precum cultura Saltovo-Maiațk creată de slavii răsăriteni. Obiectele de aur precum cele de la Dinogeția-Garvăn, podoabele de la Ciumbrud (jud. Alba) sau Șiclău (jud. Arad), ceramica fină și armele erau importate din Bizanț, din Imperiul Carolingian, din Regatul ceh al Moraviei sau din Rusia Kieveană. Arealul cuprinde așezări fortificate de pământ: Calfa, Morești, Alba Iulia, Dăbâca, și de piatră: Capidava, Dinogeția, Slon, fără ca acestea să poată fi în mod cert atribuite culturilor spuse „Dridu”.

La origine însă, Cultura Dridu se referă strict la secolele VIII - XI și la lumea așezărilor rurale din această perioadă, ce aveau obiecte preponderent romanice.

CULTURA DRIDU

La Dridu (jud. Ialomita) a fost cercetat arheologic primul sat medieval-timpuriu datat in a doua jumatate a secolului al-X-lea și prima jumatate a secolului al XI-lea (circa 950 - 1.050 dH).

Din acest motiv, cum este obiceiul in arheologie, cultura arheologica evidentiata a purtat numele asezarii. Desi de-a lungul timpului, culturii respective i-au fost atribuite fie un nume etnic si anume cultura veche-romaneasca, sau regional, cultura balcano-danubiano-pontica, totusi, in arheologie conceptul de "cultura Dridu" a ramas inca in picioare.

Acest concept (criticat dar utilizat în aproape toată istoriografia românească) a fost promovat de doi mari arheologi români, cu o reputaţie ştiinţifică incontestabilă, Ion Nestor şi Eugenia Zaharia.

Deşi cercetările de la Dridu, Ileana-Podari şi Bucov începuseră doar de un an, Ion Nestor dovedind o intuiţie istorico- arheologică remarcabilă adeverită de cercetările ulterioare, publica ,,Contributions archeologiques au probleme des proto-roumains. La civilisation de Dridu” , studiu pilon pentru această cultură, în care afirma două idei fundamentale şi anume caracterul etnic românesc (evidenţiat de studiul comparativ cu spaţiul Europei Centrale şi Răsăritene) şi denumirea de Dridu (atribuită după aşezarea eponimă).

Cultura se caracteriza prin aşezări nefortificate dispuse în vecinătatea unor ape; locuinţe din lemn îngropate parţial în pământ; caracter agricol de cultivatori, (dovedit de descoperirea de cereale carbonizate şi unelte agricole); rit funerar necunoscut (pentru stadiul de atunci al cercetărilor).

Ion Nestor considera că această cultură se datează în sec.X-XI. Această încadrare cronologică era un puternic argument de determinare etnică deoarece cultura secolelor respective nu putea fi atribuită slavilor sau bulgarilor. De asemenea, era respinsă filiaţia slavă din geneza acestei culturi.

Această structură teoretică a fost dezvoltată de Eugenia Zaharia în volumul monografic, "Săpăturile de la Dridu. Contribuţii la istoria formării poporului român" unde aduce numeroase completări concepului cultural, fără a depăşi însă limitele trasate de Ion Nestor în 1958. Astfel se afirmã că această "cultură Dridu trebuie înţeleasă pentru mediile de caracter rural ale secolelor VIII-XI”.

Asupra acestor aprecieri, valabile pentru stadiul de atunci al cercetărilor, s-a revenit ulterior pe măsură ce dovezile arheologice, privind aspectul acestei culturi în cetăţile bizantine, s-au înmulţit.

Cultură Dridu acoperea, în opinia autoarei, întregul teritoriu naţional iar monumentele cele mai importante erau practic toate siturile medieval-timpurii cercetate în toată ţara. Este adevărat însă că la Dridu a fost cercetat integral primul sat din perioada secolelor VIII-XI , datat în sec. X-XI.

Eugenia Zaharia susţine că această cultură are o origine locală doveditã de transmiterea unor elemente de bazã din culturile locale anterioare, cum ar fi tipul de locuinţã, amenajările interioare, planul aşezărilor, elemente prezente în descoperirile de la Brătei, Ipoteşti, Târgşor.

Asupra acestei opinii revine cu noi argumente în deceniile următoare . Autoarea considera ca şi Grigore Florescu că acest grup cultural face parte din aspectele culturii provinciale bizantine, concluzie susţinută pe baza studiilor comparative şi vestigiilor arheologice de la nordul şi de la sudul Dunării .

Ulterior conceptul de cultură Dridu s-a îmbogăţit cu noi argumente prin cercetările lui Dan Gh.Teodor. În urma cartării a peste 100 de aşezări din Moldova, într-un amplu studiu publicat la numai un an de la apariţia monografiei Dridu, Teodor prezintă sistemul constructiv al locuinţelor, tipul de aşezare, tipologia şi cronologia ceramicii.

Completările aduse de aceste studii se referă la o datare mai timpurie şi la o evoluţie în faze determinată pe material ceramic. Autorul considera că din secolul VIII apare o ceramică mai timpurie denumită, "ProtoDridu". D. Gh. Teodor menţionează cinci faze denumite după locul principalelor descoperiri.

În Moldova această cultură avea o origine locală, cu excluderea unui import cultural din sud. În 1973 într-un scurt articol, acelaşi autor aducea din nou în discuţie caracterul etnic al acestei culturi, considerând că prin baza romanică provincială, poate fi considerată românească . Toate acestea au fost sintetizate şi dezvoltate mai târziu într-o lucrare rămasă de referinţã .

De-a lungul celor patru decenii de cercetări s-a revenit asupra unor opinii privitoare la cronologie şi aspect. Astfel că încadrarea cronologică în secolele VIII-XI a fost extinsă pentru tot teritoriul ţării şi s-a acceptat şi un aspect urban , deşi iniţial se susţinea doar un aspect rural.

Introducerea noţiunii de cultura Dridu, în Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, a marcat totodată o recunoaştere generală din partea cercetătorilor a existenţei acestei culturi materiale, ca o primă manifestare a valorilor de cultură şi civilizaţie a poporului român în sec. VIII-XI în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Bibliografie: Emilia Corbu, Sudul Romaniei in Evul Mediu Timpuriu (sec. VIII-XI. Repere arheologice, Ed. Istros, 2006, p.5-7

sursa: emiliacorbu.ro/2010/03/cultura-dridu/

ÎNCEPUTURILE EVULUI MEDIU ÎN VRANCEA - CULTURA DRIDU

Unii arheologi înglobează toate descoperirile din secolele X - XIV, aparţinând populaţiei locale din interfluviul delimitat de Prut şi Nistru, în aşa numita Cultura balcano-dunăreană, termen prin care alţi specialişti români şi străini desemnează numai Cultura Dridu (secolele VIII - XI).

Pentru această Cultură s-a mai folosit şi denumirea de Cultura carpato dunăreană. balcano-carpatică sau Cultura primului Țarat Bulgar

Săpăturile efectuate în ultimele deceni i au vizat în mai mare măsură obiective arheologice din perioada de evoluţie a Culturii Dridu, punându-se accent îndeosebi pe cercetarea arheologică a aşezări lor, numărul necropolelor fiind redus.

La originea întregii dezvoltări a acestei culturi stă Cultura daco-romană şi cea provincială romano-bizantină.

Asemănările ce se pot constata pe arii geografice mai largi decât nordul şi sudul Dunări și decurg din originea comună provincială bizantină.

Elementele de Cultură romano - bizantină sunt răspândite atât la nordul, cât şi la sudul Dunării. Conceptul de Cultură Dridu trebuie înţeles pentru mediile cu caracter rural ale secolelelor VIII - XI

Situarea în timp a Culturii Dridu este făcută pe baza ceramicii prin analogie cu descoperirile tăcute la Dinogeţia şi Păcuiul lui Soare. unde s-au găsit alături de ceramică (asemănătoare cu cea descoperită la Dridu) şi monede

O a doua problemă legată de această Cultură o constituie apartenenţa ei etnică.

Această problemă a provocat aprinse controverse în rândul specialiştilor, fără a se forma un consens al opiniilor exprimate. Soluţiile unilaterale, de felul celor prin care se apreciază ca exhaustiv rolul unei singure populaţii la geneza acestei culturi, ignoră ştirile oferite de izvoarele scrise.

De altfel, o unitate etnică a spaţiului atât de vast în care este răspândită Cultura Dridu, înglobând regiuni foa11e întinse de pe ambele maluri ale Dunării, este contrară realităţilor istorice.

Se poate admite, după cum afirma Ion Nestor, că preponderenta elementului romanic este mai mare la nordul fluviului, în timp ce între Dunăre şi Balcani elementul dominant era cel slavo-bulgar

Cercetătorii bulgari socotesc că această Cultură este o creaţie slavo-bulgară, iar prezenţa ei la nordul Dunării se explică prin extinderea în secolele IX - XI a Ţaratului Bulgar în aceste regiuni.

Cercetătorii români nu sunt de acord cu afirmaţiile celor bulgari, iar descoperirile arheologice de la începutul anilor 1960, în zona de sud a României, confirmă această teorie.

Între secolele VI - X, la nordul Dunării se constată complexe de locuire ale populaţiei locale, ce au caracter romanic și care au intrat în contact cu slavii de la sud de Dunăre. Aceştia au împrumutat elemente de Cultură de la localnici - reprezentanţii unei culturi şi civilizaţii net superioare.

Revelatoare sunt descoperirile de la Ipoteşti, Bozia - Cândeşti, Vadul Săpat. Izvorul Târgşorul şi de la numeroasele aşezări de lângă Bucureşti. Descoperirile din aceste localităţi aduc dovada existenţei unei populaţii romanice locale. înainte şi după instalarea slavi lor în regiunile Dunării.

Aflate la nord şi la sud de Dunăre, ele alcătuiesc fondul cultural din care se dezvoltă Cultura Dridu.

Grupul Dridu face parte din aspectele Culturii provinciale bizantine şi nu este o creaţie proprie statului bulgar.

Continuând a aduce argumente pentru a demonstra originea romano - bizantină a Culturii, istoricii se apelează la ceramică, atât prin formă şi mai ales prin decor.

Din punctul de vedere al originii. forma oalei Dridu, ca şi decorul format din striuri orizontale continue sau distanţate, verticale sau în val, derivă din oala romană.

Identificarea culturilor existente între epoca romană şi secolul al X - lea, culturi care sunt fondul etnic şi cultural pe baza căruia s-a format Cultura Dridu, vor răspunde la semnele de întrebare legate de originea etnică a acesteia.

Existenţa Culturii Dridu la nordul cât şi la sudul Dunării se explică prin fondul tracic comun care a existat în tot acest spaţiu şi pe care s-a petrecut romanizarea între secolele I-VII, proces continuat apoi de Imperiul roman de răsărit.

Argumente majore pentru confirmarea continuităţii Culturii în ţara noastră, se găsesc în aşezarea de la Brătei (secolele V - VI).

În spaţiul Daciei şi al celordouă Moesii, romanizarea a avut drept rezultat dezvoltarea unei culturi comune. Peste acest fond etnic şi cultural la sud de Dunăre s-au aşezat slavii şi bulgarii în secolele VI - VII.

Aceştia au adoptat o Cultură ale cărei origini şi începuturi, prin urmărirea continuităţii culturii materiale din secolul al II-lea până în secolul al XIV - lea, sunt cu câteva sute de ani mai vechi decât apariţia lor la Dunăre.

În această perioadă, pe tot teritoriul ţării noastre se dezvoltă Cultura Dridu.

Aşezările Culturii Dridu sunt situate de obicei pe terasele inferioare ale râurilor, pe pantele joase din preajma unor dealuri, pe podişurile şi în hârtoapele scunde, rar pe terasele medii.

Sunt de obicei nefortificate, de tipul satelor şi târgurilor, uneori chiar aglomerări de sate şi chiar începuturi de viaţă urbană - exemplul cel mai elocvent fiind cetăţile de la Dunăre.

Ca locuinţă, populaţia Culturii Dridu folosea bordeiul şi semibordeiul, locuinţele de suprafaţă fiind foarte rare. Forma locuinţelor era dreptunghiulară, pătrată, rectangulară şi, mai rar, forma rotundă.

Dimensiunile sunt cuprinse între 3 - 8 m o latură (8 m fiind un caz rar întâlnit), media fiind de 4 pe 4 m.

Bordeiele erau prevăzute cu vatră şi unele cu cuptor. Vatra era aşezată de regulă într-un colţ, având dimensiuni mari, aproape 1 m, forma rotundă, înconjurată de pietre. Aşezările erau prevăzute cu podea din lut bătut

Bordeiele din faza a doua a Culturii au dimensiuni mai mici, laturile având aproximativ 3,5 m şi adâncime cuprinsă între 0,5 m şi 0,8 m, formele fiind aceleaşi.

La toate fazele Culturii, locuinţele erau înălţate de pe margini cu stâlpi groşi pe care se sprijinea acoperişul.

Gropile bordeielor sunt săpate în trepte cu pereţii uşor înclinaţi, forma fiind mai strâmtă la fund, scopul urmărit era o rezistenţă mai mare a pereţilor.

Diferenţa dintre cele două nivele de locuire a aşezărilor Dridu constă în instalaţiile pentru foc. În cele din perioada mai veche se găsesc vetre iar în cele din perioada mai recentă se găsesc pietrare.

O altă deosebire constă în faptul că pentru bordeiele din primul nivel, podeaua este lutuită.

Pietrarele sunt construite la suprafaţă, având forma unui cub de pietre ridicat pe o talpă din pietre mari aşezate pe trei laturi, folosind drept vatră locul cuprins între pietre.

Necropolele sunt prezente în toate aşezările Culturii, numărul lor diferă de la o zonă la alta.

Dacă pentru teritoriul Munteniei şi zona Dunării acestea sunt destul de răspândite, în Moldova numărul acestora este mic.

Necropolele sunt de incineraţie şi de inhumaţie. Cele de incineraţie sunt puţin numeroase şi apar pentru etapa cea mai timpurie a Culturii, iar cele de inhumaţie predomină în etapele următoare.

Înhumările erau făcute ori în poziţie chircită, ori în poziţie întinsă, orientate după ritual creştin, în gropi ovale sau rectangulare, cenotafe şi tumuli. Inventarul mormintelor este destul de bogat. Cele mai frecvente obiecte descoperite sunt fragmentele ceramice, catarame, aplice, butoni, cercei, inele, piese de harnaşament, cuţite.

Ceramica Culturii Dridu este de origine romană, fapt dovedit de forma şi decorul vaselor, şi cuprinde două grupe, notate cu grupa A şi grupa B.

Vasele din prima categorie sunt din pastă cu nisip mult şi pietricele, lucrate la roata înceată de mână, prezentând uneori şi ocru roşu. În interiorul vaselor se pot observa urmele instrumentului din lemn cu care au fost neteziţi pereţii. Ornamentarea ceramicii este formată din incizii realizate cu ajutorul unui pieptene care lasă în pasta moale a suprafeţei vasului benzi de şănţuleţe mai late sau mai fine.

Elementele care formează ornamentica sunt trei striuri orizontale, verticale sau oblice, benzile în val şi împunsăturile, toate tăcute cu acelaşi instrument. Din aceste trei, doar striurile orizontale şi benzile în val pot forma singure decorul unui vas, în timp ce împunsăturile se gasesc masoctere.

Striurile orizontale sunt nelipsite la toate nivelele şi fazele Culturii Dridu ele acoperind întreaga suprafaţă a vasului. Acestea pot constitui singure decorul vaselor.

O altă caracteristică a Culturii îl constituie şi decorul realizat din striuri orizontale peste care s-au trasat linii în benzi verticale sau oblice.

Un ultim element caracteristic îl constituie benzile de împunsături sau trăsături mai late, făcute de dinţii pieptenului sau cu rotiţa dinţată, acestea nu apar niciodată singure pe vas.

Grupa B a ceramicii cuprinde vase cu torţi sau fără torţi şi sunt lucrate din pastă fină, fără nisip, lustruite şi decorate cu linii verticale, oblice sau în reţea.

Se mai întâlneşte şi decorul format din benzi de linii incizate, orizontale sau în val, caneluri sau dungi în relief.

Pentru această grupă de vase au fost notate patru forme principale:
a) vase fără torți - oale
b) vase scunde, de formă globulară, cu două torţi m1c1 aşezate între gât şi umăr
c) amfore - vase cu două torţi care coboară de pe gâtui înalt, cilindric cu umeri rotunzi ca o cupolă
d) cana cu o toartă

Decorul grupei B cuprinde patru tipuri:
1) decor format dintr-o reţea de linii lustruite cuprinse între benzi de linii incizate
2) decor cu linii lustruite, uneori cuprinse între benzi din câteva linii incizate
3) amforele nu prezintă decor complex ci doar linii lustruite, verticale sau în reţea
4) decor format din linii incizate continuii făcute cu pieptenele, asemănător celui din grupa A 1

Metalurgia fierului este atestată în aşezările acestei Culturi atât prin descoperirea bucăţilor de zgură sau chiar a lupelor de fier, cât şi prin bogăţia obiectelor.

Cele mai des întâlnite obiecte din fier sunt uneltele agricole, agricultura fiind ocupaţia principală a acestor comunităţi

Dintre acestea amintim secerile, brăzdarele, cuţitele de plug, cuţite pentru vie, dar şi alte obiecte din fier precum cuie, săgeţi, verigi, cuţite, scări de şa

Descoperirea lupelor din fier sau a bucăţilor de zgură în aşezări, atestă prelucrarea locală a minereului, o altă ocupaţie a acestor comunităţi

Din bronz, alamă sau argint erau prelucrate obiectele de podoabă întâlnite atât în aşezări cât şi în necropole.

Dintre acestea amintim brelocuri de pandantive, cercei, inele, butoni. Destul de rare pentru această perioada sunt obiectele din sticlă, material folosit pentru fabricarea mărgelelor.

Un alt material folosit de comunităţile Dridu pentru confecţionarea obiectelor de uz casnic era osul. Din el se fabricau împungătoarele, mânerele, fluiere, ace.

Alături de aceste obiecte din os s-au găsit numeroase fusaiole din lut de formă cilindrică aplatizată sau bitronconică, unele fiind ornamentate.

Legăturile comunităţi lor Dridu, cu lumea bizantină sunt ilustrate de descoperirile monetare, care, deşi rare, punctează cu certitudine o activitate economică dezvoltată cu aceasta. Monedele care au circulat sunt în majoritatea cazurilor din bronz. Pe teritoriul Vrancei singurele descoperiri monetare din această perioadă s-au făcut întâmplător în zona Panciu, şi sunt datate începând cu secolul al XI - lea până în secolul al XIV-lea

Cele două ocupaţii principale ale comunităţilor Culturii Dridu erau agricultura şi creşterea animalelor.

Fragmentele de seceri, brăzdare şi de râşniţe din piatră, alături de pleava şi paiele tocate folosite la fabricarea chirpicilor, dovedesc o practicare regulată a agriculturii.

Creşterea animalelor, ca şi ocupaţie principală, este susţinută de numărul semnificativ de oase de cornute mari şi mici, porcine, găini şi gâşte descoperit în fiecare locuinţă.

Torsul şi ţesutul erau ocupaţii casnice, răspândite în toată zona de extindere a Culturii, fapt dovedit de prezenţa fusaiolelor în locuinţe.

Printre meşteşuguri le specializate şi avansate, metalurgia fierului şi olăritul sunt cel mai bine documentate.

Toate aceste caracteristici, subliniate mai sus, sunt bine reprezentate în întreaga zonă de Curbură a Carpaţilor, numărul descoperirilor arheologice trecând de 42 de puncte, aşezări şi necropole.

În zona Vrancei, aşezările Culturii Dridu erau răspândite pe toate treptele de relief.

Cele mai importante descoperiri s-au tăcut la Bârseşti şi Spulber - pentru zona de munte, la Budeşti, Dragosloveni. Domneşti şi Jariştea în zona colinară pe terasele inferioare ale apelor.

La Adjudul Vechi, Vârteşcoiu, Crucea de Sus - Panciu, Lespezi (Homocea, aşezările apar pe terasele superioare ale apelor, iar în zona de şes, unde regăsim faza finală a Culturii, la Răstoaca, Câmpineanca, Gugeşti, Tâmboieşti, Obrejiţa, Voietin.

Tipurile de locuinţe nu diferă de la o zonă la alta, ele sunt aceleaşi pentru toate regiunile în care este atestată cultura.

La Spulber şi la Bârseşti, au fost descoperite întâmplător nivele de locuire încadrate cronologic cu ajutorul fragmentelor ceramice în secolele IX - XI. Nu au fost efectuate cercetări sistematice.

La Budeşti au fost descoperite întâmplător, în 1964, câteva piese din fier - două brăzdare de plug, o scară de şa, trei cuţite de plug, un cârlig şi o bară de fier.

În 1978, în apropierea locului unde a fost descoperit tezaurul de unelte, au apărut numeroase fragmente ceramice cu decor striat sau în reţea, fragmente de conductă, cărămizi, dar şi urmele unei locuinţe, care după formă şi dimensiuni este un bordei.

Locuinţa era prevăzută cu cuptor. Piesele descoperite în cele două puncte îşi găsesc analogii în aşezările de la Dridu, Bucov, Bucureşti, Dragosloveni, Răstoaca, Dinogeţia.

Principalele ocupaţii ale locuitorilor din Budeşti, după cum o arată piesele descoperite, erau agricultura şi prelucrarea metalelor, nefiind străini nici de creşterea animalelor.

Aşezarea se încadrează cronologic între secolele IX - XI, perioada de înflorire a Culturii Dridu.

Dragosloveni. În 1963 în urma unor lucrări agricole a fost descoperit, pe terasa mijlocie a malului drept al râului Râmna, un depozit de unelte şi arme din Evul Mediu timpuriu.

Obiectele descoperite - 60 de piese - întregi sau fragmentare, sunt unelte agricole, unelte de fierărie, arme şi piese de harnaşament. Obiectele nu au făcut parte din inventarul vreunui bordei sau atelier meşteşugăresc, ele formau un depozit aflat în cadrul aşezării feudale timpurii.

În apropiere de locul descoperirii lor existau complexe din epoca feudală timpurie. fapt confirmat de descoperirea în punctul "La Aruzi" a unei aşezări de secol X, pe baza ceramicii cu decor din linii orizontale asociate cu grupuri de linii verticale sau oblice dispuse din loc în loc pe umărul vasului, dar şi unele fragmente dintr-o conductă de apă.

Un alt indiciu este şi descoperirea unor fragmente de ulcioare amforoidale lucrate din pastă fină, specifice secolului al X -lea. Numărul mare de piese descoperite, brăzdare de plug, cuţite de plug, nicovale. topoare de luptă, piese de harnaşament, demonstrează gradul ridicat de dezvoltare la care ajunsese meşteşugul prelucrării fierului şi agricultura în secolul al X-lea pe teritoriul ţării noastre şi mai ales în zona cuprinsă între Munţii Vrancei şi Siret.

Cu ocazia unor lucrări agricole în satul Jariştea, au fost descoperite întâmplător două piese din fier, un cuţit de tăiat la vie şi un topor. Cuţite asemănătoare au mai fost descoperite şi în alte aşezări din Moldova fi ind încadrate cronologic între secolele X - XI iar toporul după dimensiune, forma şi modul de prindere al cozii este atribuit secolului al XI-lea. Descoperirea acestor piese au o imp011anţă deosebită deoarece atestă ca ocupaţie principală viticultura, ocupaţie care se menţine până în zilele noastre.

La Adjudul - Vechi a fost descoperit întâmplător un nivel de locuire contemporan Culturii Dridu. Cea mai semnificativă piesă descoperită este un engolpion din bronz cu inscripţia în limba greacă "Sfântul Gheorghe" datată din secolele X-XI.

În satul Vârteşcoiu, cu ocazia înfiinţării carierei de argilă au fost descoperite unele vestigii arheologice aparținând Epocii bronzului şi feudalismului timpuriu. Primele cercetări sistematice au început în 1986 pe terasa superioară dreaptă a râului Milcov, unde pe un promotoriu de peste 2 ha, au fost evidenţiate mai multe nivele de locuire începând din Neolitic până în Evul mediu timpuriu. Cel mai semnificativ strat de Cu ltură aparţine Epocii bronzului cu trei nivele de locuire 29.

Peste stratul de Cultură din Epoca bronzu lui se suprapune un strat de Cultură sporadic, care aparţine feudalismului timpuriu, mai exact secolele XI-XIII.

Au fost identificate cinci locuinţe adâncite. Locuinţele au forma rectangulară cu colţurile rotunjite şi sunt prevăzute cu vatră, doar unul din bordeie are şi cuptor. Materialul arheologic descoperit este alcătuit din: - fragmente ceramice apar1inând unor vase borcan de mici dimensiuni, amfore. lucrate la roată din pastă de bună cal itate cu decor constând din linii paralele incizate pe pântecul vasu lui; numeroase cuie din fier; o lamă de cuţit; un vârf de săgeată; zgură din fier şi câteva zale.

Materialul arheologic descoperit în cele cinci locuinţe îşi găseşte analogii la Dunărea de Jos şi la Păcuiul lui Soare.

În zona Panciu au fost descoperite întâmplător opt monede, bătute din bronz, de formă schifată. Monedele se încadrează cronologic pe o perioadă relativ scurtă, secolele XI - XIV. Descoperirea monedelor bizantine în această zonă demonstrează faptul că relaţiile cu lumea bizailtină nu au fost întrerupte în timpul ultimilor migratori.

Aşezarea de la Lespezi Homocea a fost descoperită cu ocazia unor cercetări de salvare şi se încadrează cronologic între secolele VIII - IX. Săpături le efectuate cu această ocazie au dus la dezvelirea unei locuinţe de tip bordei de formă rectangu lară, având un cuptor din piatră. Inventarul descoperit este format din ceramică lucrată cu mâna şi ceramică lucrată la roată. Decorul este simplu format din benzi de striuri drepte şi vălurite. Pe baza ceramicii descoperite şi a formei bordeiului, aşezarea aparţine primei etape a Culturii Dridu, secolul IX.

În localitatea Câmpineanca, cu ocazia desfundării unui teren în vederea plantării cu viţă de vie, s-au descoperit întâmplător câteva obiecte din fier şi mai multe fragmente ceramice.

În 1973 au început cercetările sistematice la Câmpineanca în locul care părea a fi o aşezare Dridu. Au fost descoperite locuinţe de tip bordei, care erau prevăzute cu cuptor sau pietrar. Inventarul descoperit în locuinţe şi în stratul de Cultură este numeros şi constă în fragmente ceramice, lucrate la roată, fragmente de cărămizi, un cuţit, o săgeată, bucăţi de zgură de fier, fusaiole, o nicovală, un topor de luptă.

Ceramica cuprinde două categorii: vase fără torți ornamentate cu motive realizate cu pieptenele formând striuri, benzi în val şi împunsături şi o a doua categorie, vase cu sau fără torţi lucrate din pastă fină decorate cu linii lustruite şi mai rar cu linii incizate sau caneluri.

Cele mai importante fragmente ceramice găsite sunt şase funduri de vase care au ştampile în relief. Pe unul din fundurile de vase apare o ştampilă în formă de stea care apare şi pe ceramica descoperită la Dridu

În urma analizei materialului descoperit se pare că locuitorii acestei aşezări se ocupau cu agricultura, creşterea animalelor, prelucrarea fierului şi confecţionarea ceramicii.

Întregul complex cercetat. analiza tipului de locuinţă, a ceramicii, a uneltelor încadrează aşezarea în perioada de înflorire a Culturii Dridu (secolele X - XI) şi îşi găseşte analogii în aşezarea de la Dridu.

Se pare că în secolele IX-X, în zona oraşului Focşani a existat o fortificaţie. Se presupune că această fortificaţie avea ca funcţie principală păzirea unui drum comercial care făcea legătura Moldovei cu Dunărea.

În apropierea Focşaniului acest drum se despărţea în trei ramuri.

Prima ramificaţie se îndrepta spre sud vest, către Bucureşti şi mai jos spre Dunăre, a doua mergea spre sud - est până la confluenţa râului Buzău cu Siretul unde se despărţea în două, prima mergând spre Brăila, iar a doua făcea legătura cu cetăţile de la Dunăre: Capidava, Arubbium, Beroe, ajungând până la Durostorum.

A treia ramificaţie mergea spre Galaţi.

În ansamblul lor. cercetările arheologice din judeţul Vrancea, la care ne-am referit, vin să puncteze cu dovezi de necontestat, o continuitate de viaţă a populaţiei autohtone, din epoca cristalizării romanităţii orientale, secolele IV - VI până târziu, în secolele X - XI, când poporul român era pe deplin constituit

Pentru zona judeţului Vrancea se pare că principalele activităţi ale comunităţilor Culturii Dridu erau agricultura şi prelucrarea fierului. Această populaţie îşi valorifica surplusul de cereale şi animale lumii sud-dunărene, acest lucru fiind demonstrat de monede şi ceramica de influenţă romană descoperite în aşezări.

Practicarea agriculturii în această zonă a fost posibilă datorită organizării social economice superioare a obştii săteşti autohtone. Aceasta, spre deosebire de populaţiile migratoare rămase până târziu gentilice, erau constituite teritorial pe criteriul proprietăţii private libere şi al proprietății comune .

În această perioadă satele se mutau destul de des de pe o vatră pe alta, revenind totuşi după un anumit număr de ani pe acelaşi perimetru . Deplasările se făceau cu scopul găsirii de noi pământuri arabile.

Numeroasele descoperiri arheologice din judeţul Vrancea atribuite Culturii Dridu, relevă stadiul dezvoltat al organizării social-economice a comun ităţi lor locale şi producţiei, datorată creşterii animalelor, agriculturii şi meşteşugului prelucrării fierului.

Toate acestea confirmă sedentarismul populaţiei româneşti, pe deplin cristalizate, în zona Vrancei în secolele IX-XI.

sursa: Cronica-Vrancei-XI-2011-03.pdf





2011 - Un localnic din Făcăeni a descoperit într-o groapă săpată în curte oseminte umane din secolul X d.H. Scheletul aparține Culturii Dridu

Slobozia: Un localnic din comuna Făcăeni, de lângă Slobozia, a descoperit într-o groapă săpată în curte oseminte umane din secolul X d.H. Osemintele datează de acum un mileniu

Au mai fost scoase la lumină o oală de lut ars, conică, de culoare neagră, intactă. În urma consultării specialiştilor din cadrul Muzeului Judeţean Ialomiţa, s-a stabilit că este vorba despre un mormânt ce datează din secolul X d.H., iar oala de lut are o valoare istorică şi arheologică deosebită, deoarece a fost scoasă de poliţişti intactă din sol.

În timp ce săpa o hazna, Ioan Neşu, un bărbat de 45 de ani, din comuna Făcăeni, a descoperit, în groapa pe care o săpa în curte, un schelet vechi de peste 1.000 de ani.

În momentul când osemintele au ieșit la iveală, bărbatul s-a speriat, crezând că este vorba de o crimă mai veche, și a alertat, de urgență, Poliția. Vechi de un mileniu Criminaliștii sosiți la fața locului au descoperit mai multe vase de lut în preajma scheletului și au ajuns la concluzia că este vorba de o descoperire arheologică, fiind chemați specialiștii Muzeului Județean de Istorie Ialomița.

„În timp ce săpa o hazna în curte, a descoperit oasele și s-a speriat foarte tare. A sunat la Poliție, iar noi am trimis un specialist criminalist, care a scos la suprafață osemintele și o oală de lut. În acel moment, a fost chemat și un reprezentant al Muzeului de Istorie, care a precizat că este vorba de un mormânt din secolul X al erei noastre“, spune inspectorul Andreea Dănilă, purtător de cuvânt în cadrul Inspectoratului de Poliție Ialomița. Reprezentanții Muzeului Județean de Istorie afirmă că descoperirea este una de mare valoare pentru patrimonial arheologic ialomițean.

„Este o descoperire impresionantă atât prin prisma vechimii mormântului, dar și a faptului că în zona Făcăeni nu am mai întâlnit asfel de descoperiri. Este un mormânt de inhumație, din secolul X, care aparține culturii Dridu.

Vasul descoperit la picioarele scheletului este unul de ofrandă, care fusese, probabil, plin de lichide“, spune Florin Vlad, directorul Muzeului Județean de Istorie Ialomița. Arheologii ialomițeni vor merge, în zilele următoare, în curtea localnicului din Făcăeni, carea a descoperit mormântul, pentru a extinde cercetările. „Vom cere acordul proprietarului pentru a continua săpăturile în zonă, pentru că este posibil ca acolo să fie un cimitir“, spune Florin Vlad.

sursa: adevarul.ro

Cultura Dridu în Transilvania

Spaţiul Transilvaniei a constituit la cumpăna dintre milenii, un loc de habitat pentru diverse grupuri etnice. Motivele stabilirii în acest areal geografic, au fost determinate de realităţile economice, politice, sociale sau religioase ale continentului european. Abordarea unui capitol care să sintetizeze grupurile sau culturile întâlnite în arealul Transilvaniei, în secolele IX-XI, a fost necesară, având în vedere opiniile sau complexitatea acestor descoperiri arheologice [1] .

1. Grupul Ciumbrud

Mircea Rusu a reunit cimitirele din secolele IX - X sub termenul Ciumbrud - Blandiana B iar noul grup cultural a fost atribuit unei populaţii creştine româno - slave [5] .

Cercetătorii maghiari, au reunit grupa culturală Ciumbrud cu Blandiana ( Karna - Stumpach ), susţinând atribuirea ei unei populaţii bulgaro - slave (N.red. Orice, numai doar români să nu fie)

O altă ipoteză, a fost prezenţa unei comunităţi de slavi apuseni în spaţiul intracarpatic, a fost susţinută pentru prima dată de către A. Dankanits şi I. Ferenczi (1959). Argumentele s-au bazat pe cercetările din necropola de la Ciumbrud – „ Podireu ”, unde în cele 32 de morminte de înhumaţie dezvelite, s-au descoperit piese de podoabă şi vestimentaţie, cu analogii în mediul cultural Stare Mešto. Situaţia arheologică, a permis încadrarea cronologică a necropolei, la începutul secolului al X – lea ( Pl. XLII) .

Chiar dacă descoperirile de această factură se reduceau doar la necropola eponimă, K. Horedt a lansat în anul 1986, termenul de grupul cultural Ciumbrud. Intuiţia sa a fost corectă, fiind confirmată ulterior de rezultatele investigaţiilor de la Orăştie – Dealul Pemilor / X8, al căror aport a fost decisiv pentru aprofundarea şi definirea grupului cultural Ciumbrud.

Materialul arheologic şi trăsăturile celor 10 morminte dezvelite între anii 1993 - 1994, pledează pentru o datare în a doua jumătate a secolului al IX - lea.

Vestigiile caracteristice acestui orizont nu sunt singulare, şi amintim în acest context perechea de cercei cu placă semilunară şi lănţişoare, descoperiţi într-un mormânt cu cistă de cărămidă din faza I - a, a cimitirului de la Alba Iulia – „ Staţia de Salvare ” .

Destul de recent, Alexandru Madgearu a combinat descoperirile de tip Ciumbrud cu cele de tip Blandiana A, sub termenul de grupul cultural Alba Iulia – Ciumbrud, plasat între a doua jumătate a secolului al IX - lea şi primele decenii ale secolului următor (850 - 930 d.H).

Se presupune că, înhumările grupului cultural Ciumbrud, încetează odată cu apariţia în acest areal geografic a purtătorilor grupului Blandiana A.

În opinia lui Radu R. Heitel, fazele finale ale cimitirelor Blandiana A şi Alba Iulia II sunt contemporane cu perioada când se înhumează în cimitirul de la Ciumbrud ( sfârşitul secolului al IX - lea şi începutul secolului al X - lea ) şi cu o fază a cimitirului de la Ghirbom.

Cu acest prilej, subliniază şi particularităţile inventarelor funerare din aceste cimitire, între care se remarcă, pe lângă vasele ornamentate cu striuri, şi prezenţa altor specii ceramice, ca urcioarele sau amforidoanele, decorate cu motive lustruite (n.red. indicii evidente ale Culturii Dridu).

Până la acest moment, grupul cultural Ciumbrud este ilustrat de descoperirile din necropola eponimă, Alba Iulia – „ Staţia de Salvare” şi Orăştie-Dealul Pemilor .

2. Grupul Blandiana A

Opinii la fel de interesante s-au lansat şi în ceea ce priveşte grupul cultural Blandiana A, denumit convenţional după necropola eponimă Blandiana - „ La brod ”( Blandiana A ).

Primele vestigii ale acestui grup cultural, au fost salvate la Sebeş de către W. Fr. Schuster ( 1865 ). Pe baza inventarului funerar recuperat din cele două morminte, s-a acceptat o datare în secolul IX sau probabil X.

În zona necropolei eponime, au fost descoperite fortuit o serie de materiale arheologice, cu ocazia distrugerii unor morminte din malul stâng al Mureşului. Materialul ceramic a fost publicat de K. Horedt în 1954, şi a fost încadrat în secolul al X - lea.

În acelaşi context, a susţinut existenţa unui voievodat al Bălgradului.

Investigaţiile au fost reluate în anul 1961, însă fără rezultate notabile. Singurul rezultat a constat în depistarea aşezării aferente cimitirului.

Alte vestigii ( ceramică, vârf de săgeată, cuţit ) încadrate în secolele IX - X, şi atribuite civilizaţiei balcano - dunărene, au fost recuperate între anii 1979 - 1980 din câteva morminte distruse de apele Mureşului [15] .

Săpăturile sistematice efectuate între anii 1981 - 1982, de către Gheorghe Anghel şi Horia Ciugudean, au contribuit substanţial la aprofundarea aspectelor legate de acest grup cultural.

În cele opt morminte, orientate cu o uşoară deviaţie pe axul E - V, s-a depistat un inventar destul de variat: vase borcan, ulcioare amforoidale, podoabe, piese de harnaşament şi ofrandă de animale ( Pl. XLI ). Pe baza particularităţilor de rit şi ritual funerar, s-a optat pentru datarea cimitirului între secolele IX – X ( Pl. XLI).

Situat la un palier cronologic contemporan cu cimitirul II de la Alba Iulia – „ Staţia de Salvare ” , cimitirul de la Blandiana A, a fost atribuit civilizaţiei balcano - danubiene.

Alte elemente suplimentare legate de acest grup cultural, s-au identificat cu prilejul cercetărilor efectuate în necropola II de la Alba Iulia – „ Staţia de Salvare ”. Din cele aproximativ 100 de schelete, o parte considerabilă au fost depuse în gropi simple, iar altele în ciste, realizate din cărămizi romane reutilizate.

Resturile care indică ceremoniile funerare, constau din oase de capre, oi, vite, păsări, coji de ouă. La acestea se adaugă un mormânt, care avea un schelet de oaie într-o nişă. Inventarul funerar, se compune din piese de metal şi ceramică ( oale, amforidoane ). Cea mai mare parte a mormintelor, au câte două vase, şi aproape jumătate dintre ele sunt lustruite.

O situaţie similară avem la Blandiana A. Necropola de la Alba Iulia – „Staţia de Salvare” se particularizează prin faptul că apar în plus casete de cărămidă în care s-a depus materialul ceramic şi ofranda animală.

Au fost găsite și materialele de factură carolingiană, descoperite pe valea Mureşului. Lama de spadă de la Alba Iulia ( Pl. XLIII/4 ), pintenii de la Tărtăria ( Pl. XLIII/3 ), vârful de „ lance cu aripioare ” şi vârful de suliţă ( Pl. XLIII/6-7 ), aparţin mai mult ca sigur acestor realităţi istorice, fiind încadrate în secolele VIII - X, sau mai restrâns în secolul al IX - lea

Aceste piese nu sunt singulare în spaţiul românesc, şi mai putem menţiona pintenul din fier cu placaj din argint, provenind de la Amnaş ( jud. Sibiu ) [26] şi cel de la Breaza ( Pl. XLIII/1 ) [27] .

Zeno Karl Pinter atribuie aceste piese de armament unor reprezentanţi ai statului franc, prezenţi în zonă pentru a controla respectarea „ embargoului ” impus moravienilor sau chiar unui potentat al ţaratului bulgar [28] .

Într-un studiu de sinteză, Ion Nestor atribuia cultura Dridu populaţiei româneşti, şi o plasa între secolele X - XI. El a optat şi pentru un aspect timpuriu al culturii Dridu, cunoscut sub termenul – protodridu- datat în secolele VII - IX.

Dan Gheorghe Teodor, a încadrat teoriile formulate cu privire la cultura Dridu, în două categorii. Prima categorie, cuprinde teoriile care susţin geneza şi evoluţia locală a acestei culturi, cu componente autohtone şi urbane bizantine (nordul Dunării de Jos şi parţial în Dobrogea şi nord-estul Bulgariei).
A doua categorie, include teoriile care acceptă noţiunea de cultură balcano - dunăreană, şi o atribuie exclusiv slavilor şi protobulgarilor. Geneza şi evoluţia ei are loc la sudul Dunării, în regiunea în care se întemeiază primul ţarat bulgar.

Pentru caracterul românesc al culturii Dridu, pledează şi Dan Gheorghe Teodor, care nu exclude şi prezenţa unor variante ale ei, acceptate de comunităţile slave.

Alţi cercetători, au optat pentru alte denumiri, precum cultura balcano-dunăreană sau carpato – balcano - dunăreană, susţinând geneza şi evoluţia ei la Dunărea de Jos.

O exponentă a acestei denumiri a fost Maria Comşa,care distinge în cadrul culturii balcano-dunărene patru faze evolutive.

Descoperirile de la Blandiana A, le include în faza a II -a, datată în secolele IX - X.

Nu admite un raport de contemporaneitate între Blandiana A şi Blandiana B, atât din punct de vedere al distanţei dintre ele, cât şi al diferenţelor din inventarele funerare.

Necropola Blandiana A, a fost plasată în a doua jumătate a secolului al IX - lea, admiţându-se şi o similitudine temporală cu prima parte a necropolei de la Sultana.

În schimb, necropola Blandiana B, a fost încadrată în prima jumătate a secolului al X - lea, considerând că elemente caracteristice ei, vor contribui la formarea culturii Bjelo Brdo.

Radu R. Heitel, denumeşte aşezarea sincronă necropolei II de la Alba Iulia - de tip Dridu - Alba Iulia. Ea a fost incendiată cel mai târziu în al doilea deceniu al secolului al X - lea.

Un terminus ante quem mai sigur, a fost oferit şi de rămăşiţele unui mormânt de călăreţ, descoperit între resturile unei locuinţe incendiate. Din acest mormânt, s-a mai recuperat doar o piesă decorativă de centură.

Preluare parțială arheologie.ulbsibiu.ro (am eliminat pasajele aiuristice care afirmă (în ciuda evidențelor recunoscute de arheologi de peste 100 de ani), că "nu există o legătură culturală" cu Cultura Dridu de la Sud de Carpați și Blandiana A și Ciumbrud)

Planșele doamnei Emilia Corbu despre modelele de pe vase ale Culturii Dridu și explicațiile ei referitor la tipurile de vase întâlnite.

Forme de vase

Formele de vase din acest interval cronologic sunt mult mai variate decât în perioada anterioară. Intilnim aceeaşi formă de vas lucrată din toate categoriile de pastă şi arse în ambele variante în cazul borcanelor, oalelor,strachinilor sau castroanelor. Ulcioarele şi amforele sunt lucrate doar din pastă fină.

Borcanul apare atât în aşezări cât şi în necropole, unde este majoritar. Lucrat din pastă nisipoasă din ambele subcategorii, cu pereţii de grosimi diferite şi de capacităţi diferite, borcanul este, fără tăgadă, vasul acestei perioade, ceea ce ridică o serie de întrebări privind valenţele utilitare ale acestuia în gospodărie.

Oala cu torţi apare într-un număr mic de exemplare, aproape în toate siturile. Este lucrată din pastă fină, arsă reducător la nuanţa de cenuşiu. Cu buza dreaptă sau colac şi corpul globular, oalele au capacităţi medii şi mari.Toarta rotundă sau lamelară în secţiune este prinsă de obicei pe buză şi pe umăr. Decorul, de regulă lustruit, este combinat uneori cu un registru de incizii cu aspect de canelură, sau cu un val trasat cu un vârf bont. La Bucov apare şi o variantă lucrată din pastă nisipoasă.

Strachina este mai rar întâlnită. La Capidava apare în nivelul II[1] unde au fost descoperite 8 exemplare în formă de cupă cu fund inelar, pictate cu vopsea roşie. Sunt lucrate din argilă vânătă[2], coaptă numai, în opinia autorilor.

In consecinţă se încadrează, după pastă, în tipul de ceramică cenuşie, deşi unele au angobă roşie.

Castroane au fost găsite la Căscioarele (pct. ,,La Suharna” şi ,,La Stână”) şi la Castelu[3]. Castroanele de la Căscioarele au corpul tronconic cu buza dreaptă sau uşor invazată şi decorate cu registre alternante de benzi de linii în val sau striuri. Rămâne de stabilit însă care este diferenţa dintre aceste castroane şi străchinile de la Capidava, deoarece în privinţa formei par să se confunde sau să fie foarte apropiate mai ales că în nici unul din cazuri nu avem date privind capacitatea acestora. Castroanele de la Castelu sunt denumite de autorii săpăturii, străchini[4].

Interesant este că în aceeaşi necropolă întâlnim exemplare lucrate din pastă diferită. In M 124 este o strachină din pastă cu mult nisip, pietricele şi angobă portocalie, în timp ce strachina din M 127 are corpul bombat, buza scurtă şi dreaptă, marginea teşită spre exterior şi este din pastă albă, fină având ca degresant nisip, angobată.

Ulcioare întregi sau fragmentare au fost descoperite la Capidava, Dinogeţia şi Gura Canliei (un ulcior smălţuit), Băneasa- sat, Căscioarele-Şuviţa- Hotarului[5]. In absenţa exemplarelor întregi este destul de dificil să documentezi acest tip de vas pe baza cioburilor, cu excepţia fireşte a fragmentelor de buză sau de umăr. Cele 22 de fragmente de ulcior de la Capidava, cât şi la Gura Canliei, sunt smălţuite verde măsliniu, fără décor. La Dinogeţia apar ulcioare amforoidale din pastă amestecată cu nisip lucrate la roata de mână. Au gura treflată, gât înalt cilindric, corp puternic bombat, tras în jos. Acest tip este prezent încă din sec.VIII-IX, dar era lucrat din pastă fină, cenuşie. In consecinţă ulcioarele din sec. IX-X pot fi considerate ca derivate din tipul anterior, schimbarea pastei fiind poate o adaptare la condiţiile locale. Exemplarul de la Băneasa are forma unui ulcior amforoidal cu gura largă şi două anse.

Amfora este întâlnită la Căscioarele, pct. Şuviţa Hotarului[7] în B9 C55 şi la Şirna, un fragment de mănuşă de amforă. Sunt lucrate din pastă fină, au ardere bună, oxidantă, angobă gălbuie.

Un vas deosebit este, cu siguranţă, plosca. Un fragment dintr-un astfel de vas s-a găsit la Căscioarele[8] în pct. ,,La Suharna” în B9 C55. Spun deosebit pentru că plosca este un vas de călătorie adecvat, prin formă şi capacitate, transportului apei.

Căldările de lut sunt rare. La Castelu în 176 de morminte a apărut un singur exemplar[9]. Vasul de la Castelu, considerat căldare pecenegă, este un vas cu corp globular, rotunjit către fundul plat cu dm. 6 cm, cu gura largă şi cu două orificii de o parte şi de alta a buzei. Este de mărime medie cu dm. de 20,5 cm şi înălţimea de 21,7 cm şi lucrat din pastă relativ bună, netezită superficial, cu aspect zgrunţuros, aspră la pipăit, cu nuanţe de la gălbui la cărămiziu. Insă astfel de vase nu sunt considerate, în opinia unor cercetători, ca fiind căldări de lut[10], deşi orificiile de pe buză permiteau suspendarea vasului deasupra focului.

Vase cu asemenea caracteristici apar şi în cultura Dridu şi Saltovo. Tot un borcan cu găuri pe gât apare în aceeaşi necropolă în M 16. Căldările de lut atribuite pecenegilor au fundul rotunjit şi urechiuşe interioare, deşi forma poate fi bitronconică, cilindrică sau tronconică.

Tot un vas deosebit pentru această perioadă este tipsia, care apare într-un singur exemplar la Băneasa în B6 şi este lucrată cu mâna dintr-o pastă de proastă calitate cu concreţiuni de calcar şi urme de pleavă[11]. Are pereţii înalţi, puţin oblici şi fundul gros. Prezintă o ardere incompletă, nuanţa fiind de roşu-cărămiziu.

Cratiţa este întâlnită tot într-un singur exemplar şi tot la Băneasa în L1. Are formă cilindrică cu fundul plat şi marginile trase în interior şi două urechiuşe interioare modelate în continuarea buzei[12]. Prezintă o ardere slabă cu nuanţe de cafeniu. Urechiuşele interioare trădează o utilizare asemănătoare căldărilor de lut, adică suspendate deasupra focului.

Decorul

Ceramica nisipoasă este decorată cu combinaţii de striuri realizate cu pieptenele (cu un număr diferit de dinţi), dispuse orizontal, vertical sau în val, precum şi în registre alternante de linii orizontale şi val (Pl. III). Umărul este decorat uneori cu valuri, împunsături, linii verticale, linii oblice, gropiţe.Uneori striurile au aspectul unor caneluri asociate cu gropiţe, ghirlande sau arcade. Trebuie să recunoaştem că din punct de vedere tehnic acest decor este singurul care se poate aplica ceramicii nisipoase.

Ceramica cenuşie este decorată prin lustruire în mai multe variante combinate uneori cu striuri late ca nişte caneluri şi valuri (Pl.IV).

Ceramica smălţuită este întâlnită la Capidava[13] şi la Gura Canliei[14] în cantităţi mici. A fost considerată o specie de import.

emiliacorbu.ro/tag/evul-mediu-timpuriu/


(Fluierul)


Linkul direct catre Petitie

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! - Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi - Semneaza si tu !

Comentarii:


Adauga Comentariu



Citiți și cele mai căutate articole de pe Fluierul:

Paranoia Progresistă continuă. Clip publicitar interzis în Marea Britanie, pentru că în el o mamă îşi îngrijeşte bebeluşul "Îngrijirea copiilor a fost un rol care a fost asociat stereotip cu femeile” spune ASA în hotărârea sa de a interzice clipul.

Întrebare pentru autoritățile române: Câți migranți ați relocat ÎN REALITATE în România, încâlcând cu bună știință Constituția României?

Cum au propagat Pedofilia, în grup, cu proprii lor copii, progresiștii "Revoluției de la 1968". Spiegel Online "Revoluția sexuală și copiii, cum stânga progresistă a dus lucrurile mult prea departe". Copii mici jucau dezbrăcați jocuri sexuale cu adulți

Discuție telefonică între Boris Johnson și Donald Trump pe tema Brexit

Discuție telefonică între Boris Johnson și Donald Trump pe tema Brexit

The New York Times: SUA trebuie să modifice abordarea mondială, încurajând diplomația și reducând acțiunile militare

The New York Times: Acționarii nu mai sunt totul: managerii companiilor din SUA asumă angajamente față de comunități

Ce nume de alint i se potrivește fiecărei zodii

ANDA ADAM a făcut mărturisirea picantă, în direct. "După ce fac sex.... "

Cel puțin trei morți, după ce aviația siriană a bombardat un convoi turc în nord-vestul Siriei

Progresiştii marxişti şi neomarxişti sunt marii ideologi pro-pedofilie. Azi, Simone de Beauvoir, țiitoarea lui Sartre: susținătoarea pedofiliei care a pus bazele ideologiei de gen

Un tânăr din Oradea a descoperit o comoară cu detectorul de metale

Bloomberg: De ce a eșuat superarma cu propulsie nucleară a lui Vladimir Putin

Detaliile întâlnirii lui Klaus Iohannis cu Donald Trump. Discuții despre securitatea Mării Negre

Andra Gogan, scene vulgare în faţa unor copii de 12 ani

Vladimir Putin, replică dură la adresa lui Macron: Nu vreau ca proteste similare cu "vestele galbene" să izbucnească și la Moscova

Lev Kaczynski, peședintele partidului polonez de guvernământ cere măsuri împotriva marșurilor homosexualilor: "Acest teatru ambulant" al marşurilor homosexualilor de pe străzile noastre trebuie "demascat şi înlăturat"

Tratatul INF: Washingtonul anunță că a testat o rachetă convențională cu rază medie de acțiune

MOSTENIREA nestiuta a lui Ceausescu! America e SOCATA de ce a descoperit in Romania
ULTIMA ORA: Dusmanii tarii vor sa ascunda adevarul

Cel puțin 9.000 de persoane au fost evacuate din cauza unui incendiu de vegetație pe insula spaniolă Gran Canaria

Liga 1: Astra vs Viitorul 1-1 / Gabi Tamaș, autogol la debutul pentru giurgiuveni

O ursoaică cu un pui au ajuns în zona gării din Băile Tușnad, județul Harghita

Caz alarmant în Galați: Două fete de 6 și 7 ani, agresate sexual de un bărbat/ Agresorul a fost prins

Viorica Dăncilă se întâlnește, marți, cu Ursula von der Leyen. Pe agendă, propunerile României de comisar european

Fotbal - Liga I: Astra Giurgiu - FC Viitorul 1-1

Bărbatul care a păcălit mai multe tinere spunând că e actor, apoi regizor, a fost arestat

Disney Channel va difuza serialul "Cronicile Evermoor" din 11 aprilie - VIDEO

CFR Cluj - Slavia Praga, din play-off-ul Ligii Campionilor, se va juca cu casa închisă

Bloomberg: "Cea mai mare gafă din istoria recentă a licitațiilor". Un Porche din perioada nazistă nu a reușit să fie vândut la licitație din cauza unei greșeli

​US Open: Patricia Țig, eliminată în primul tur al calificărilor, după ce a condus cu 6-4, 4-0

INML nu mai vrea să participe la mușamalizarea cazului Caracal. DIICOT: Specialiștii INML nu au putut identifica niciun profil ADN de pe oasele găsite în pădure INML: "Fragmentele erau calcinate excesiv"

Liga 1 | Astra - Viitorul s-a încheiat 1-1, în etapa a șasea

FERIȚI-VĂ DE ORICE INGINERII SOCIALE. Ce a schimbat neo-marximul 2.0 numit PROGRESISM față de marxismul clasic implementat de Lenin și Stalin. Popper a inventat și Soros a aplicat INGINERIA SOCIALĂ FRAGMENTARĂ în locul INGINERIEI SOCIALE CENTRALIZATE

Avionul Egyptair prăbuşit: Analiza uneia din cutiile negre arată că s-a pronunţat cuvântul "foc"

Un bătrân a găsit mai multe femei goale făcând baie în lacul său. Reacţia lui a fost şocantă

Cea mai nerușinată vedetă! ÎN SÂNII GOI și CU MÂNA LA "PĂSĂRICĂ", în plină stradă! Cum au reacționat trecătorii | FOTO

Banc - Fiica de 16 ani își invită mama și tatăl să se așeze pe canapea, pentru a le spune ceva: - Mamă, tată... sunt însărcinată!

Fotbal: Răzvan Marin, integralist la Ajax

Autoritățile române liniștesc populația, după explozia nucleară de la Arhanghelsk: Nu există niciun pericol radiologic pentru populație sau pentru mediu

Un parc din Arad va fi denumit Zsolt Török, în memoria alpinistului care a murit în Munții Făgăraș

Un moment Queen, în anul filmului de succes Bohemian Rhapsody, realizat pe scena Festivalului Cerbul de Aur 2019. Ce vedete îl vor susține

Bloomberg: Activele celor mai bogate familii din lume generează critici la adresa capitalismului

Macron pledează pentru ''reinventarea unei arhitecturi de securitate și încredere'' între UE și Rusia

ȘTIRILE AMIEZII BUCUREȘTI - 19 AUGUST

Sindicatul Sanitas Săpoca spune că personalul medico-auxiliar este insuficient, iar conducerea spitalului și Ministerul Sănătății nu au luat nicio măsură: A trebuit să moară cineva pentru a fi crezuți

Pintea, întrebată dacă putea fi evitată tragedia de la Săpoca: O primă opinie personală, eu cred că da

Washington acordă un nou răgaz de 90 de zile pentru Huawei: Le mai oferim puțin timp pentru a se dezvăța

Business report: Ultimele detalii despre inițiativa de impozitare a pensiilor; Averea la nivel mondial, la cote uriașe. Câți bani generează pe minut o dinastie de miliardari; Cât și cum este integrată România cu Zona Euro

UE: Juncker va lipsi de la summitul G7 după operație (purtătoare de cuvânt)

Tânăr teribilist din Suceava, reținut după ce a condus băut și fără permis o mașină neînmatriculată

Ianis Hagi, lăudat de presa din Belgia după evoluția din ultimul meci al lui Genk

Preţul plătit de o FEMEIE de 47 de ani după ce a întreţinut RELAŢII INTIME cu un adolescent de 15 ani VIDEO

REZULTATE LOTO, LOTO 6/49: Report uriaș la Joker. Numerele extrase duminică, 18 august 2019

Boris Johnson le va transmite lui Macron și Merkel că Brexit nu poate fi oprit de Parlament -presă

Procuror, despre Cazul Buzău: Atacatorul nu poate fi audiat, este în sevraj și sedat. Suspectul ar putea fi încadrat la omor calificat

Știrile ProTV: Un celebru lac din România ar putea să dispară din nou. Primarul nu face nimic, dar spune că "muncește foarte mult"

Fotbal: Paris Saint-Germain, învinsă în campionatul Franței

Întâlnirea Iohannis-Trump, programată să țină o oră și jumătate

La un pas de o tragedie: Portarul Mamadou Samassa a leșinat în timpul meciului dintre Sivasspor și Beșiktaș

Minivacanța de Sfânta Maria: Peste 1,5 milioane de oameni au tranzitat punctele de trecere a frontierei


Pag.1 Pag.2 Pag.3 Pag.4 Pag.5 Pag.6 Pag.7
Pag.8

Nr. de articole la aceasta sectiune: 439, afisate in 8 pagini.



ieri 05:08 CITATUL ZILEI