11:08 2024-11-29
science - citeste alte articole pe aceeasi tema
Comentarii Adauga Comentariu _ Focaccia: O tradiție culinară neolitică care datează de acum 9.000 de ani_ Focaccia: un neolitic tradiție culinară care datează de acum 9.000 de aniUn studiu condus de cercetători de la UAB și de la Universitatea La Sapienza din Roma indică că în timpul neoliticului târziu, între anii 7000 și 5000 î.Hr., comunitățile pe deplin agricole din regiunea Semiluna Fertilă a Orientului Apropiat, au dezvoltat o tradiție culinară complexă care includea coacerea pâinii mari și a „focaciei” cu diferite arome pe tăvi speciale. cunoscut de arheologi sub numele de tăvi de decorticare. Studiul a fost publicat în jurnalul Scientific Reports și a implicat și personalul de la Instituția Milà i Fontanals (IMF-CSIC) și Universitatea din Lyon (Franța). Tăvile de decorticare erau recipiente cu o bază ovală mare și pereți joase, realizate din lut grosier. Se deosebeau de tăvile obișnuite pe suprafața lor internă, marcate cu amprente grosiere sau incizii dispuse repetitiv și regulat. Experimentele anterioare care foloseau replici ale acestor tăvi și structuri de gătit similare cu cele găsite pe siturile arheologice din perioada studiată le-au permis deja cercetătorilor să formuleze ipoteza funcției lor. Aceste investigații au sugerat că pâinile mari făcute cu apă și făină ar putea avea fost coapte pe aceste tăvi, introduse în cuptoare bombate timp de aproximativ două ore la o temperatură inițială de 420°C. Canelurile de pe suprafața internă ar fi facilitat îndepărtarea pâinii odată coaptă. Mai mult, dimensiunea mare a pâinilor, de aproximativ 3 kg, a sugerat că acestea erau probabil destinate consumului comun. Echipa de cercetare a analizat fragmente ceramice de tăvi de decorticare din anii 6400-5900 î.Hr. pentru a identifica utilizarea lor ca fiind specializată. recipiente pentru coacerea aluaturilor pe bază de cereale și dacă aceste aluaturi ar fi putut fi asezonate cu produse precum grăsimi animale sau ulei vegetal. Rămășițele analizate provin din siturile arheologice Mezraa Teleilat, Akarçay Tepe și Tell Sabi Abyad, situate în zona dintre Siria și Turcia. Analizele au fost efectuate la Universitățile din Istanbul și Koç (Turcia). Studiul, bazat pe diferite tipuri de analize dintr-o perspectivă integrată, oferă dovezi clare atât cu privire la utilizările acestor artefacte, cât și la natura alimentelor procesate în ele. În special, analiza fitoliților (reziduuri de silice din plante) sugerează că în aceste tăvi au fost prelucrate cereale precum grâul (Triticum sp.) sau orzul (Hordeum sp.), reduse la făină. În plus. , analiza reziduurilor organice indică faptul că unele dintre tăvi au fost folosite pentru a găti alimente care conțineau ingrediente de origine animală, cum ar fi grăsimea animală și, într-un caz, condimente pe bază de plante. Starea de degradare a reziduurilor sugerează că, în cel puțin două cazuri, tăvile au atins temperaturi compatibile cu cele verificate experimental pentru coacerea aluatului în cuptoare bombate. În final, analiza modificărilor de utilizare a suprafeței ceramice a permis identificarea uzurii asociate în mod specific cu reziduurile de pâine și altele legate de reziduurile de focaccia condimentate. „Studiul nostru oferă o imagine vie a comunităților care folosesc cerealele pe care le cultivate pentru prepararea de pâini și „focaccia” îmbogățite cu diverse ingrediente și consumate în grup”, explică Sergio Taranto, autorul principal al studiului, care face parte dintr-o teză de doctorat realizată la UAB și La Sapienza. ” Utilizarea tăvilor de decorticare pe care le-am identificat ne determină să considerăm că această tradiție culinară din Neoliticul târziu s-a dezvoltat pe parcursul a aproximativ șase secole și a fost practicată într-o zonă extinsă a Orientului Apropiat”, cercetătorul. încheie.
Linkul direct catre PetitieCitiți și cele mai căutate articole de pe Fluierul:
|
|
|
Comentarii:
Adauga Comentariu