00:42 2022-12-09
crimes - citeste alte articole pe aceeasi tema
Comentarii Adauga Comentariu
_ COMENTARIU Sorin Avram - Dosarul Schengen, cronica unui eşec anunţat
COMENTARIU Sorin Avram - Dosarul Schengen, cronica unui eşec anunţat
În timpul regimul comunist, Provincia mergea la Capitală cu diferite plocoane pentru şefi, pentru a primi diferite aprobări. În 2007, în buna tradiţie românească, România a mers cu plocoane la Bruxelles pentru a fi primită în Uniunea Europeană. Dacă în timpul comunismului, de la Brad, Târgu Jiu, Calafat, Iaşi şi Buziaş se pleca spre Bucureşti cu lapte, brânză, carne, ouă, ţuică şi vin, în 2007, România a plecat spre Bruxelles cu petrol, lemn, bănci, reţele de distribuţie a energiei electrice şi tot ce mai avea ea prin curte.
Mulţumit de daruri, Bruxelles-ul a făcut loc şi României în casa cea mare a Europei. România a fost aşezată la aceeaşi masă şi a început să sărbătorească, însă fără măsură. După ce au dat pe gât câteva pahare, reprezentanţii Ţării Noastre au început să se certe şi să se acuze reciproc de corupţie şi de incompetenţă. Văzând asta, membrii cu vechime ai UE le-au cerut alor noştri să se mute la altă masă şi au trimis nişte oameni care să-i păzească. Aşa au apărut MCV-ul şi alte mecanisme de supraveghere. Pe lângă asta, România nu a ştiut să profite de fondurile europene puse la dispoziţie, pe care ori le-a cheltuit aiurea, ori nu a reuşit să le absoarbă. La 15 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România ar fi trebuit să fie mult mai departe decât este acum. Însă, guvernările care s-au succedat i-au pus Ţării tot felul de piedici. Fel de fel de incompetenţi, ciubucari sau mari şpăgari şi puturoşi nu au lăsat Ţara să fie acolo unde-i este locul. Apoi, România nu are politică externă, din cauza slugărniciei care caracterizează Preşedinţia, Guvernul şi Ministerul de Externe. Pe unde merg, reprezentanţii României nu au niciun cuvânt de spus. Singurele momente în care aceştia deschid gura sunt acelea în care îi întreabă pe ospătari dacă au voie şi ei să ia un pahar de suc ori o alună.
În condiţiile acestea, cum să nu-şi permită Austria să trateze România de sus? Austria este, vorba aia, urmaşa unui imperiu, în timp ce Ţara Noastră este moştenitoarea unei istorii în care poporul era preocupat mereu să-şi apere ”sărăcia şi nevoile şi neamul”, să aibă grijă ca atunci când vin năvălitorii să ardă grânele şi să otrăvească fântânile, şi să privească resemnat cum baciul ungurean şi cu cel vrâncean pun la cale să-l omoare pe baciul moldovan. De aici şi aroganţa austriacă, mai ales că Imperiul Austro-Ungar a şi stăpânit o vreme parte din pământul românesc. Austria ne-a făcut-o opunându-se primirii Ţării Noastre în spaţiul Schengen, dar a lucrat cu materialul clientului. Dacă România s-ar fi dezvoltat atât cât ar fi putut şi ar fi trebuit să o facă, dacă nu şi-ar fi ridicat poalele în cap şi dacă ar fi avut conducători adevăraţi, şi nu nişte tipi fără anvergură şi slugarnici, atunci Austria nu ar fi îndrăznit să blocheze accesul Ţării Noastre în Schengen. Din contră, s-ar fi grăbit să-i deschidă uşa.
Comentarii:
Adauga Comentariu