_ Mamiferele terestre mari sunt mai vulnerabile la impactul acustic al dronelor decât la impactul vizual

Mamiferele terestre mari sunt vulnerabile la sunetele acustice ale dronelor, sisteme tehnologice care sunt din ce în ce mai folosite pentru a studia fauna sălbatică în habitate deschise, cum ar fi savana și mlaștinile.

Aceasta este una dintre concluziile relevate într-un nou studiu publicat în jurnalul Drones, care a fost condus de experții José Domingo Rodríguez-Teijeiro, de la Facultatea de Biologie și Institutul de Cercetare în Biodiversitate al Universității din Barcelona (IRBio); Margarita Mulero-Pázmány, de la Universitatea din Malaga, și Serge A. Wich, de la Universitatea John Moores din Liverpool (Regatul Unit).

Mai multe studii afirmă că dronele care sunt folosite în scopuri științifice și recreative pot deveni o nouă sursă de perturbare pentru multe specii de animale. Cu toate acestea, există încă puține studii care identifică factorii reali asociați cu aceste dispozitive care pot afecta negativ comportamentul animalelor.

Dronele și fauna sălbatică: oportunitate sau amenințare?

Utilizarea dispozitivelor fără pilot sistemele aeriene (UAV-uri sau drone) devin din ce în ce mai răspândite în studiile de monitorizare și conservare a faunei sălbatice. Obținerea de date științifice cu o rezoluție spațială și temporală ridicată, costuri operaționale reduse și logistică simplă – fără a compromite siguranța fizică a cercetătorilor – ar explica utilizarea științifică pe scară largă a acestei tehnologii, în special în studiul mamiferelor mari din zone deschise sau inaccesibile.

Primul autor al noului studiu este Geison Pires Mesquita, de la Institutul Baguaçu pentru Cercetare a Biodiversităţii (IBPBio, Brazilia), o organizaţie dedicată cercetării, educaţiei ecologice şi conservării biodiversităţii. Studiul analizează reacția a 18 specii de mamifere mari la zgomotul emis de o dronă în marile zone ex situ ale Grădinii Zoologice din São Paulo (Brazilia).

Cele 18 specii studiate aparțin a 14 familii și anume: adax (Addax nasomaculatus); vite (Bos taurus); bucătăria de apă (Kobus ellipsiprymnus); dromedar (Camelus dromedarius); lup cu coama (Chrysocyon brachyurus); cerbul roșu (Cervus elaphus); sambar (Rusa unicolor); Elefantul asiatic (Elephas maximus); zebră imperială (Equus grevyi); jaguar (Panthera onca); tigrul bengalez (Panthera tigris tigris); girafa (Giraffa camelopardalis); hipopotam (Hippopotamus amphibius); furnicar uriaș (Myrmecophaga tridactyla); rinocer alb (Ceratotherium simum simum); focac (Phacochoerus africanus); tapirul (Tapirus terrestris) și ursul cu ochelari (Tremarctos ornatus).

Păsările și mamiferele, cele mai studiate folosind trântori

Păsările și mamiferele sunt cele două grupuri de animale cele mai studiate cu trântori. și cei mai afectați de utilizarea recreativă a acestor dispozitive. „În special, mamiferele mari sunt cele mai studiate cu dronele din cauza dimensiunii lor, deoarece sunt mai ușor de identificat prin intermediul imaginilor aeriene”, spune Geison Pires Mesquida, cercetător postdoctoral, care a inclus acest studiu în teza sa de doctorat susținută în februarie 2022. „În în plus față de dimensiune, tipul de habitat al speciei este un alt factor determinant pentru utilizarea dronelor în studiile asupra vieții sălbatice.”

Studiul cu drone asupra faunei sălbatice a fost adaptat la reglementările Agenției Naționale a Aviației Civile din Brazilia (ANAC), care limitați zborurile cu drone la maximum 120 de metri. În plus, toate zborurile erau zboruri VLOS (Visual Line-Of-Sight), adică trebuiau să fie în raza vizuală a pilotului. Toate zborurile au fost efectuate în momente în care nu existau vizite la grădina zoologică pentru a evita orice perturbare din cauza factorilor externi. Audiogramele au fost, de asemenea, disponibile în literatura științifică pentru 12 din cele 18 specii analizate — de aceeași specie sau similare — permițând o analiză mai specifică a influenței frecvenței și intensității somnului generat de drone.

Zborurile au început la o altitudine maximă de 120 de metri. Odată ce drona a trecut peste indivizi, a început să coboare până când animalul a arătat un comportament atipic. „S-a stabilit o limită de 10 metri deasupra animalelor dacă animalul nu prezenta modificări de comportament, dar în niciun caz drona nu a coborât la acea înălțime deoarece animalele au prezentat modificări de comportament la o altitudine mai mare”, spune Pires Mezquita.

Elefantul asiatic, sensibil la sunetele de joasă frecvență

În general, speciile cu biomasă mai mare — elefanți, rinoceri, girafe, zebre și căpiți de apă — au arătat o schimbare a comportamentului cu dronele la altitudini mai mari ( și deci decibeli mai mici). Întrucât acest grup de animale este cel mai studiat pe uscat folosind drone, în special în habitate deschise, cum ar fi savana africană, megafauna mamiferelor terestre ar avea mai multe șanse să sufere de efectele zgomotelor dronelor.

Rezultatele dezvăluie. că nivelul presiunii acustice de joasă frecvență a afectat în mod deosebit comportamentul elefantului asiatic, dar nu și pe cel al celorlalte specii studiate, care erau mai sensibile la zgomot la frecvențe medii și înalte.

„Aceste rezultate explică de ce. elefantul este una dintre puținele specii de mamifere capabile să audă sunete de joasă frecvență (sub 0,25 kHz) sau infrasunete (frecvențe sub 0,0125 kHz). Atât dimensiunea membranei timpanice, cât și dimensiunea lanțului osicular și spațiile din urechea medie sunt compatibile cu sensibilitatea la frecvențele joase”, spune José Domingo Rodríguez-Teijeiro, profesor emerit la Departamentul de Biologie Evolutivă, Ecologie și Științe ale Mediului al UB.

„Sunetele de joasă frecvență — continuă expertul— propa poarta mai usor datorita caracteristicilor fizice ale undelor lor sonore decat sunetele de inalta frecventa. Se crede că elefanții pot comunica la mai mult de 10 kilometri distanță prin emiterea și primirea acestor infrasunete.”

Fiecare tip de animal prezintă un comportament specific de precauție, iritare sau evadare. În plus, animalele din medii ex situ , precum grădinile zoologice, pot prezenta comportamente și mai specifice. Din acest motiv, studiul a implicat participarea lui Luan Henrique Morais, șeful managementului mamiferelor din grădina zoologică. Acest expert cunoaște fiecare dintre animale de ani de zile și a informat echipa dacă a observat că orice animal a fost afectat de zgomotul trântorului.

În cazul elefantului asiatic s-au observat mișcări de scuturare a capului în prezența trântorului.La feline, mormăituri și mișcări bruște ale corpului; la ursul cu ochelari, mișcările bruște ale picioarelor și ale capului. În cazul căprioarelor și a focacilor, încercările de a evada din locația lor sunt exemple de comportamente care au arătat reacții adverse ca răspuns la zgomotul dronei.

Este de remarcat. că „majoritatea speciilor noi studiate nu au arătat nicio reacție comportamentală la prezența dronei la o altitudine de 100 de metri sau mai mare, care este altitudinea la care zboară de obicei deasupra solului pentru a efectua recensămintele faunei sălbatice. Acest lucru confirmă faptul că utilizarea responsabilă a acestor sisteme este un instrument cu impact redus pentru studiul mamiferelor”, spune conferențiarul Margarita Mulero-Pázmány (UMA).

Impactul vizual versus acustic

Deși acest experiment nu ne permite să discriminăm pe deplin efectele generate de impactul stimulului acustic sau vizual al dronei asupra faunei, s-a putut deduce indirect că primul efect cauzat de dronă asupra speciei este acustic. La această concluzie s-a ajuns prin analiza acuității vizuale – măsurată în cicluri pe grad (c/g) – care determină capacitatea de a detecta, discrimina și recunoaște obiectele pe un fundal.

„Toate speciile studiate au o acuitate vizuală mai mică de 50% din cea a speciei umane (60 c/g). De aceea putem deduce că primul impact provocat de dronă asupra speciei a fost acustică, dacă ținem cont de capacitatea vizuală redusă a mamiferelor analizate, de detectarea dificilă a dronei folosită de ochiul uman la 50 de metri și de faptul că înălțimile la care s-au produs modificări de comportament au fost în medie mai mari de 50 de metri. ”, spune cercetătorul.

„Conform informațiilor disponibile, aceasta este prima dată când acest factor este analizat. Înțelegerea faptului că zgomotul dronei are un impact asupra unor specii de mamifere mai devreme decât zgomotul vizual poate ajuta la îmbunătățirea studiile actuale cu drone asupra acestor specii și minimizați efectele negative ale utilizării recreative în zonele în care aceste specii sunt prezente.”

În studiile asupra faunei sălbatice, trebuie luat în considerare și profilul sonor al modelului de drone, acesta fiind un factor care până acum nu a fost luat în considerare dacă impactul său negativ i s să fie minimizate. "Deși există multe modele de drone pe piață, există încă puține modele comerciale folosite pentru a studia fauna sălbatică. Încercarea de a înțelege cât de mult zgomot generează aceste modele este un pas necesar pentru a face utilizarea dronelor în studiile asupra vieții sălbatice mai eficientă", conchide. José Domingo Rodríguez-Teijeiro.

(Fluierul)