17:49
Comentarii Adauga Comentariu

_ Andrei Marga: S-a cățărat la decizii o prostocrație care cultivă confuzia valorilor. Democrația și civilizația se apără cu adevăruri

Andrei Marga: S-a cățărat la decizii o prostocrație care cultivă confuzia valorilor. Democrația și civilizația se apără cu adevăruri

Profesorul Andrei Marga revine în spațiul public cu o amplă analiză despre ”suveranitatea națională” în care după ce analizează conceptul ca atare îi atacă pe cei care consideră că Statele naționale și implicit Suveranitatea Națională ar fi niște noțiuni caduce pentru secolul XXI. Citând din mari gânditori politici occidentali și terminând cu de Gaulle el concluzionează Suveranitatea Națională ”nu este relicvă a unui trecut consumat, ci o condiție a vieții demne de om, spre a împiedica anumite regrese”.

Andrei Marga e de părere că ”Cine strivește statul național, strivește democrația și, cu ea, dezvoltarea”, astfel încăt s-a ajuns că ”Puterea politică o exercită amalgamuri de birocrați, agenți ai firmelor multinaționale, servicii secrete și titrați ajunși. Statul este controlat de această combinație. Populația este sub asaltul propagandei, desfășurată în condițiile unei întinse „refeudalizări” din societate, începând cu sfera media” și se ajunge la concluzia că azi ”Democrația devine concurs de coterii”.

”S-a cățărat la decizii o prostocrație care cultivă confuzia valorilor. Ea nu a fost în stare să țină piept pandemiei fără furturi, iar acum nu folosește fără hoție banii europeni...”, își încheie Andrei Marga eseul făcând o evidentă referire subtilă la războiul din Ucraina și discuțiile intense pe această temă în chiar chiar el a fost implicat atunci când a susținut că ”Ucraina de azi nu se află în granițe firești”.

”Suveranitatea națională ca reper

Andrei Marga

Suveranitatea națională este invocată frecvent. Cu tot respectul pentru opiniile libere și oneste, sunt nevoit să spun că nu este o chestiune doar de intuiție. Nu-i nici una de înrolare propagandistică sau de șuetă, fie ea și „oficială”.Mai ales în acești ani, în care abundă oficiali cu opinii oarecari.

Ca și în alte chestiuni, e nevoie de cunoștințe de istorie. Sunt și la noi istorici sclipitori care le au, doar să nu mai fie opriți să le enunțe. E nevoie de cunoștințe juridice – bunăoară, nimeni nu stăpânește la noi dreptul internațional mai profesional decât Adrian Severin. Mai trebuie cunoștințe strategice – nu sunt întrecuți azi „realiștii politici” precum Mearsheimer, Walt, Challiand, Sandschneider, Wirsching, Masala, Braml. Este nevoie de integritate – destui dintre concetățeni care o au sunt ținuți la distanță, în pofida solidei lor culturi.

Un cunoscut director de revistă de cultură îmi amintea că suveranitatea trebuie gândită pe continent nu numai pentru Ucraina. De ce nu și pentru dosarul balcanic? Nu se poate spune că greșește. Suveranitatea nu se referă doar la ordinea existentă a Europei, ci și, în cazuri precise, la formarea acestei ordini.

Frontierele nu sunt, firește, singura problemă a vieții. Toți dorim o lume relaxată, cu oportunități. Dar atunci când un stat nu-și integrează democratic cetățenii, refuză acordurile privind minoritățile, interzice partide, monopolizează informații și recurge la ură, fiind construit pe încălcarea suveranității altora, discutarea frontierelor este inevitabilă.

Iar dacă discuți originile mai adânci ale conflictului de azi, nu înseamnă, cum perorează unii, că arunci lumea în incertitudini și haos. A trata profund aspecte delicate, inclusiv frontierele, cu criterii istorico-demografice, este responsabil. În definitiv, necazurile vin și din rezolvări în doi peri și lașitate.

Îmi vine mereu în minte avertismentul înțelept al lui Helmut Schmidt (Die Mächte der Zukunft, 2006) – să nu ne amestecăm în relația milenară dintre ruși și ucraineni, fiind vorba de aceeași istorie, limbă, cultură. Respectul națiunilor impunea să nu se recurgă la decizii ce au dus, cum constată istorici francezi și germani, la conflictul de azi.

Teza mea este că suveranitatea națională trebuie luată mai în serios decât ieri. Nu ca articol de propagandă, rupt de alte aspecte, ci ca principiu sănătos, confirmat direct și indirect de istorie. Mai ales că ne îndreptăm spre sfârșitul ideologiei globalismului. Se poate discuta la infinit, dar, la această oră, oricum se va evolua, sunt la îndemână exemple concludente.

În orice caz, pentru a fi la obiect, în reglementările internaționale actuale se prevede suveranitate națională. Care, însă, include și securitatea vecinului. Aceste reglementări ar trebui citite în întregime. De aceea, dubla măsură sau trecerea sub tăcere a faptelor nu sunt rezolvări, iar înlocuirea argumentelor cu ura doar amplifică conflictele. Și, în definitiv, ce frontiere apărăm?

Pilotați de prejudecăți, clișee și tot felul de servicii, sunt indivizi care nu se mai informează, dar vor să dea lecții altora. Mai grav, unii nu știu decât penibila deviză „sau ești de acord cu improvizațiile noastre, sau ești cu rivalii”. Cu această deviză s-a și ajuns ca, în loc de analiză matură, să se spună că cei cu păreri proprii ar fi automat aserviți cuiva.

Desigur că mediatizarea superficială falsifică și creează ceea ce nu există. Să ne amintim că însuși Heidegger, care nu se putea plânge că nu ar fi avut notorietate mondială, a trebuit să pună pe frontispiciul scrierii sale finale precizarea: cine mă cunoaște doar din ceea ce este publicat, nu mă cunoaște. De altminteri, ziariști de azi de cea mai mare anvergură și probitate au stat ani de zile în arhive pentru a da monografii lămuritoare, care sunt azi referințe.

Sunt și diverși oameni neinformați și de rea credință care își închipuie că și pe alții îi mișcă motivațiile lor meschine. În anii cincizeci, erau propagandiști care cultivau pe aceste meleaguri anti-americanismul. Acum, în virtutea aceluiași mecanism păgubos, copiii lor fac anti-rusism. Jalnice și una și alta, ca orice anti- orb la fapte! Mai ales că românii ar trebui să-și vadă, precum multe comunități de azi, de viața lor, de dezvoltarea și bunăstarea propriei țări.

Mulți am făcut în suișul vieții ceea ce ne-a stat în putere pentru schimbare și o societate liberă și dreaptă. Nu intru acum în detaliile faptului că, intrat pe mâini nepotrivite, proiectul anilor nouăzeci a fost desfigurat în România. S-a ajuns la degradarea economică, instituțională și culturală de azi, sub propagandiști care, atunci când mulți am făcut reforme de compatibilizare spre a intra în Uniunea Europeană și Alianța Atlantică, erau preocupați de propria aranjare și fraudau. Sunt fapte.

Dar proiectul asigurării în România a unei democrații cu libertăți și drepturi, în solidaritate cu lumea civilizată, nu cu fraude și nedreptăți, trebuie reluat. Nu este alternativă. Desigur, reluat cu pricepere, competență și devoțiune, din capul locului fără segregarea cetățenilor.

Un director de publicație este admonestat acum de către un individ abuziv că ar fi „antioccidental, antiamerican, antieuropean, putinist”. Este astfel cazul să ne întrebăm: prooccidentalismul, proatlantismul, proeuropenismul au intrat oare în proprietatea cuiva? Din câte știm, SUA și UE nu au arendat afilierea la valori cuiva. Principial, contează cetățenii. Iar despre oameni de stat și opțiunile lor, pe care monografii americane și engleze temeinice le-au semnalat la timp, ar trebui citit. În fond, a dat respectivul ins vreo analiză? Să o arate!

Ai oare dreptul să pretinzi „prooccidentalism”, când tu stai pe abuz, fraudă și meschinărie? Mă tem că asemenea propagandiști nu cunosc nici America, nici Europa, nici Occidentul, nici lumea. Ei le invocă la ocazii dar nu fac bine românilor. La urma urmelor, de ce valorile lumii libere să nu intre în viețile oamenilor fără intermediari corupți? Din fericire, nimeni nu are monopolul valorilor.

Faptul că, dincolo de împrejurările vieții, păstrezi cooperări mutual avantajoase cu orice țară, nu înseamnă că te căsătorești cu ea. Este mai bună criza în care a fost aruncată Europa – cu sancțiuni comerciale, cu oprirea nechibzuită de cooperări, cu înarmări când se vrea pace? Poți să nu fii de acord cu unul sau altul, dar poți replica argumentat.

Firește, nici suveranitatea nu este ceva simplu. Sănătos înțeleasă, ea nu înseamnă că se închide ceva și fiecare face ce-l taie capul. Nu se poate însă funcționa fără suveranitatea statelor naționale decât intrând în crize.

Desigur că este importantă respectarea reglementărilor internaționale bine înțelese. Că trebuie distins între „națiune civică”, bazată pe instituții democratice de formare a voinței politice, și „națiune etnică”, prezentă în societățile în care trăim. Că reprezentanța națională (parlamentul), stabilită în condiții de pluralism politic și legitimitate democratică, este subiectul de drept al suveranității naționale – persoanele, organizațiile, etc. având alte roluri. Suveranitate fără democrație curată eșuează, vedem bine.

De prin anii nouăzeci, se trăiește, cum se știe, în era globalizării. Dar cu confuzii costisitoare.

O confuzie, despre care am mai vorbit, este între „globalitate”, care este realitatea vieții, în care depindem de ceea ce se petrece pe glob, „globalizare”, care este o politică economică de reducere a barierelor dintre țări, și „globalism” (detaliat în A. Marga, După globalizare, Meteor Press, București, 2018). Globalismul este o ideologie – ideologia potrivit căreia pe lume ar fi un centru de comandă pentru deciziile statelor naționale, dincolo de interese proprii și circumstanțe istorice.

Este de asumat că trăim și vom trăi în globalitate, că se va putea recurge la globalizare, dar ideologia globalismului nu dă rezultate. O spun analiștii cei mai responsabili.

O altă confuzie ține de preluarea de către „democrați” a unor feluri de a face politică condamnate de istorie. Scurt spus, bolșevismul și nazismul revin pe nesimțite tocmai la nepoții celor care le-au combătut cu prețul vieții. Malformarea și interzicerea de partide, limbajul anatomo-fiziologic al decidenților, exaltarea de decizii unipersonale ale unor nulități sunt din arsenalul cunoscut al nazismului. Disciplinarea cetățenilor de la amvonul unor funcții, cecitatea decizională sunt din cel al bolșevismului. Ignorarea legitimării democratice vine din ambele.

Citez mult, cum s-a remarcat. În definitiv, căutarea adevărului s-ar cuveni să prevaleze. Citez experiențe, autori și lucrări ca să consolidez evaluările propuse, să arăt că sunt oameni cu o autoritate mai mare decât a mea în sprijinul a ceea ce susțin și, normal, pentru o informare la zi a concetățenilor.

Fiindcă subiectul articolului de față este suveranitatea națională, să ne amintim de reacția lui de Gaulle. El știa ce lume vine, dar a cerut să nu se distrugă suveranitatea națională. Ea nu este relicvă a unui trecut consumat, ci o condiție a vieții demne de om, spre a împiedica anumite regrese.

Titularul de azi al studiilor politice de la Sorbona ne aduce din nou pe pământ. El ne spune că nu este posibilă democrația fără suveranitate națională și acuză faptul că „îmbrățișând valorile democratice, noi am uitat sensul democrației, sensul ei politic, care este guvernarea de sine” (Pierre Mannent, La raison des nations. Reflexions sur la democratie en Europe, Gallimard, Paris, 2006, p.58). Un italian prestigios a spus-o și mai net: „problema majoră acum este aceea de a salva democrația când parlamentele și guvernele au pierdut progresiv instrumentele de putere și se prezintă, în cele mai bune dintre cazuri, ca executori de politici decise în altă parte sau puternic conditionate de evenimente pe care nu le pot controla” (Sergio Romano, Morire di democrazia. Tra derive autoritarie e populismo, Longanesi, Milano, 2013, p.97). Îi poți contrazice?

Pledoaria pentru suveranitate națională nu este lozincă. Și nu are nicio importanță cine se reclamă din ea. Două argumente din viața actuală sunt hotărâtoare.

Primul este argumentul consecințelor. Un analist american notoriu a spus-o categoric: „democrația pe care noi o promovăm în multe părți ale lumii este parte integrantă a transformării spre noi forme de autoritarism” (Robert Kaplan, „Was Democracy Just a Momentum?”, în The Atlantic, dec., 1997, p.55 și urm.). Se poate contesta?

Prin „promovarea democrației din exterior”, întreținută de globalism, ne spune o analiză autorizată de armata americană, s-a ajuns la susținerea de clici corupte și „guvernanțe cleptocratice” care aruncă cetățenii în disperare (Sarah Chayes, Thieves of State. Why Corruption Threatens Global Security, W.W.Norton & Company, New York, London, 2015, p.6). Metropolele întrețin contacte cu simpli politruci, aceștia le spun ceea ce vor să audă, iar populația suferă. Serviciile secrete și misiunile externe închid ochii la realități. Nu este de mirare că populațiile întorc spatele falsei „democrații” ce li se oferă.

„Promovarea externă a democrației” are la fel de multe lacune ca și exaltarea „promovării doar interne” (Dorothea Gädeke, Politik der Beherschung. Ein kritische Theorie externer Demokratieförderung, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2017, p.55). Ambele au nevoie de o reanaliză din perspectiva „autodeterminării” comunităților naționale. Titularul de la Harvard al studiilor de democrație trage concluzia directă: „dacă vrem să păstrăm democrația, fără a renunța la potențialul emancipator al globalizării, trebuie să permitem statelor naționale să-și ia din nou în mâinile proprii destinul” (Yasha Mounk, The People vs. Democracy: Why Our Freedom Is in Danger and How to Save It, Harvard University Press, 2018, p.27). Altfel, se cultivă o „democrație fără drepturi”, care distruge viața publică. Se poate glumi pe această temă?

Al doilea este argumentul ineficacității. Se observă ușor că democrația există, cât este, în cadrul național (Pierre Mannent, op.cit.). Legitimarea este posibilă începând cu statul național, iar asistența socială o face doar statul național (Jürgen Habermas, Discursul de la Louvain, 2013). Am argumentat, la rândul meu, că „a fi european nu este ceva de natura bătutului cu pumnul în piept, ci are de a face cu luciditatea constatării și cu răspunderea acțiunii. Mai cu seamă astăzi, când este hotărâtor nu atât ceea ce se decide într-un centru de comandă, cât ceea ce rezolvă statele naționale însele. Nu dezarmarea statului național, ci profilarea sa prin rezolvarea problemelor cetățenilor săi este la ordinea zilei“ (A. Marga, Identitate națională și modernitate, Libris, Brașov, 2018, p.336). Cine strivește statul național, strivește democrația și, cu ea, dezvoltarea.

Mulți decidenți, ignorând realități și surzi la opiniile cetățenilor, cred că societatea nu s-a schimbat din 1990. Nu-i deloc adevărat! În toate țările s-a învățat din anii 1980-1990 și s-au făcut schimbări. Nimeni nu stă pe loc. Tehnologiile, ştiinţa modernă, orientările religioase, „marea politică”, de care vorbea Nietzsche, și, desigur, presiunile cetățenilor au alimentat schimbările.

Expun detaliat în alt loc analiza, aici constatând doar că sunt nenumărate probe că s-a ieșit din taxonomia moștenită (capitalism, socialism, corporatism etc.) a societăților. De exemplu, capitalul financiar conduce economia, iar statul intervine când sunt periclitate marile interese. Proprietatea, oricare ar fi, nu mai decide singură politica. Inegalitățile din societate se agravează. Partidele clasice dispar. Carierele le decid nu doar calificarea, ci și corupția, nepotismul, rețelele cleptocratice. Puterea politică o exercită amalgamuri de birocrați, agenți ai firmelor multinaționale, servicii secrete și titrați ajunși. Statul este controlat de această combinație. Populația este sub asaltul propagandei, desfășurată în condițiile unei întinse „refeudalizări” din societate, începând cu sfera media.

S-a trecut astfel la o societate în care individul se bucură de libertăți, dar i se pretinde conformism cu regulile unei competiții cu margini vagi. Presiunea este la depolitizare, începând cu partidele, care devin, din exponenți ai valorilor, agenți de influență. Coerența societății suferă, sciziunile se adâncesc. Democrația devine concurs de coterii. Se petrece un fenomen nou ca amploare – îl vedem în repetarea de clișee pe scară mai mare ca oricând. Gândirea, cugetarea cu mintea proprie sunt de fapt sub asediu. Se caută aducerea la unitate nu a oamenilor, ci a cugetării – ceea ce este primejdios. Dezbaterea cetățenească fiind redusă, nemulțumirile iau din nou calea radicalismului.

Sunt de părere că vorbirea despre libertăți, democrație, justiție, tipul de societate are de plecat de la asemenea realități incomode. În definitiv, este gândire doar acolo unde realitatea este asumată integru, nu escamotată. De aici are de plecat un proiect de societate adus la zi.

România de azi este un exemplu a ceea ce înseamnă renunțarea la suveranitate – căci, să fim lucizi, nu i-a luat-o cineva, ci decidenți ai ei, debusolați și lacomi, o oferă mereu pe tavă. Trec în revistă pe scurt doar câteva dintre urmările certe. Căutând investitori, dar cu disponibilitatea la orice a decidenților efectivi și slabul lor profesionalism, cum ne spun economiștii, țara și-a destrămat o industrie semnificativă. Iar acum, plesnesc lipsurile – în energie, medicamente, alimente și altele. Țara nu mai atinge justiția ca justiție, cât timp este sub vătafi care, depășiți, caută aprobări ale legilor țării pe la diferite porți. S-a cățărat la decizii o prostocrație care cultivă confuzia valorilor. Ea nu a fost în stare să țină piept pandemiei fără furturi, iar acum nu folosește fără hoție banii europeni. Proliferează oportunismul, care reînvie în fapt adevărul unic, gestionat de sus. Sub un amatorism organizat, politica externă s-a descompus în excursii. Exponenții României actuale o înarmează, fără să știe, precum alte țări, de simetrie. Efectul sintetic al renunțării la suveranitate și al nepriceperii decidenților este sărăcirea perseverentă a țării în condițiile cele mai prielnice pentru dezvoltare de sine.

Democrația și civilizația se apără cu adevăruri. Nu vreau să nedreptățesc pe nimeni, dar viitorul României ar trebui să preocupe. Ce înseamnă de fapt să ai vecini înarmați, până la urmă cu arme atomice (să fim realiști: se comercializează deja încărcături nucleare!), fără tradiție democratică și democratizare, atrăgători geopolitic, intrați în alianțe? România va deveni și mai nesemnificativă decât au făcut-o decidenții de azi și trimisă în voia sorții. Se reconfirmă, din toate direcțiile, că reaua credință și judecata pripită sunt răi sfătuitori.”,

scrie Andrei Marga în analiza transmisă redacției.


(Fluierul)


Linkul direct catre Petitie

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! - Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi - Semneaza si tu !

Comentarii:


Adauga Comentariu



Citiți și cele mai căutate articole de pe Fluierul:

Băncile străine jupoaie românii. Când oare, un partid patriot va opri jaful? INS: Profitul opraţional în sistemul bancar a fost anul trecut de 22,596 miliarde lei

_ Un băiat ucrainean de 17 ani a început să construiască un detector de mine antiorestre la 9 ani pentru a proteja oamenii de Putin

_ Jill Biden dezvăluie decorațiunile de Crăciun de la Casa Albă � lipește bile de aur lipicioase la ușă

_ SCANDALOS! Cristiano Ronaldo aproape că marchează un gol uimitor la Cupa Mondială

_ Televiziunea chineză taie imaginile fără măști de la Cupa Mondială

_ Suella Braverman încearcă să pună solicitanții de azil din țări „sigure” pe calea rapidă spre deportare

_ Iranul amenință familiile jucătorilor de la echipa naţională de fotbal cu închisoarea şi tortura - CNN

_ Ally Langdon împărtășește un text secret pe care Tracy Grimshaw i-a trimis-o după ce i-a fost obsesat

_ The dream of a student from Arad to build robots made Romania a world champion

_ Julianne Moore arată FOARTE tinerească, în timp ce Michelle Williams și Aubrey Plaza uimesc la Premiile Gotham

_ Matt Shirvington cumpără o casă de 11,2 milioane USD în North Shore din Sydney

_ Tory Lanez părăsește tribunalul din LA după prima zi a procesului său pentru împușcătura în care era implicată Megan Thee Stallion

_ CHRIS FOY: Cum poate Jones să transforme doom într-un nou boom și să transforme Anglia în candidați la Cupa Mondială

_ Suedia s-a răzgândit în privința aderării României la Schengen. Anunțul lui Bogdan Aurescu

_ Țara Galilor a construit „Independent Football Nation” pe drumul de la stagnare către Cupa Mondială din Qatar

_ Australianul Smith caută să încheie cel mai bun an din carieră

_ Premierul britanic, reacție violentă la adresa Chinei, după ce un jurnalist BBC a fost bătut la Shanghai: S-a încheiat Epoca de Aur

_ Spectacolul de micul dejun de astăzi ia o lovitură „brutală” la gazda care pleacă Ally Langdon

_ Avertizare de călătorie a MAE - Sunt vizați românii care călătoresc în Belgia

_ Scene șocante în Ecuador: mai mulți bărbați înarmați au luat cu asalt un spital pentru a ucide un adolescent

_ Programul agențiilor bancare de Sfantu Andrei - 1 Decembrie

_ Bucureşti, reuniunea NATO: Blinken va anunţa asistenţă pentru reţeaua electrică ucraineană

_ O carte pe zi: „A unsprezecea poruncă” de Udrea Rotaru

_ Mai multe despre rezultatele corupte din comitatul Maricopa din Arizona � nu au sens

_ Statisticile incredibile ale Cupei Mondiale ale lui Socceroos nu sunt suficiente pentru a câștiga bătălia de cod cu AFL și NRL

_ Pomul „patetic” din Trafalgar Square, batjocorit de londonezi după ce a sosit cadou din Norvegia

_ Karine Jean-Pierre respinge apelul lui Joe Biden de a interzice v�nzarea de arme semi-automate (VIDEO)

_ Câștigătoarea I’m A Celeb Jill Scott spune că abia așteaptă să se căsătorească cu logodnica Shelly Unitt

_ În ziua în care regina a glumit, arăta exact ca domnișoara Piggy din noua biografie a lui Gyles Brandreth

_ Fostul Justin McKeone al Oliviei Molly Rogers, prins în scandalul foto nud, după despărțirea cuplului

_ Andy Gray spune că s-a gândit să-și pună capăt propriei vieți după demiterea din 2011 din cauza scandalului sexual

_ Ce urmează pentru I'm a Celeb star jungle? Jill Scott să câștige milioane

_ Christine McGuinness își arată silueta incredibilă într-un costum de baie albastru într-un parc de trambulină

_ Demi Rose își arată curbele incredibile și prezintă un display FOARTE busti

_ Julia Fox o apără pe Kim Kardashian pe fondul scandalului campaniei publicitare Balenciaga

_ Băiatul de frați canibal care a ucis la întâmplare un cuplu din Florida și i-a mestecat fața bărbatului nu este vinovat

_ Vedeta Baywatch Donna D'Errico, în vârstă de 54 de ani, afișează o afișare uluitoare cu o fotografie revelatoare pe tema sărbătorilor

_ Spectatorul care a luat cu asalt meciul de la Cupa Mondială fluturând steagul LGBT este un fotbalist italian devenit activist

_ CHRIS FOY: Cum poate Jones să transforme doom într-un nou boom și să transforme Anglia în candidați la Cupa Mondială

_ Julia Fox o apără pe Kim Kardashian pe fondul scandalului campaniei publicitare Balenciaga

_ Louise Thompson arată radiantă în rochie crem în timp ce împărtășește fotografii din botezul fiului Leo

_ Anglia vs Țara Galilor: experții Sportsmail își spun cuvântul înaintea bătăliei din Marea Britanie de la Cupa Mondială

_ Tyler Adams este „unul dintre cei mai buni mijlocași” de la Cupa Mondială și „nu are plafon”, susține Beasley

_ Metallica anunță un nou album, turneu mondial

_ Trio-ul belgian Kevin de Bruyne, Jan Vertonghen și căpitanul Eden Hazard s-au „ÎNCETIT” în dressing

_ Gary Lineker a pus în buzunar 1,6 milioane de lire sterline lucrând pentru radiodifuzorul de stat din Qatar

_ Tish Cyrus CONFIRMĂ o nouă poveste de dragoste cu cârcotisul din Prison Break, Dominic Purcell

_ Femeile iraniene susțin că sunt „spionate de oficiali guvernamentali” la Cupa Mondială din Qatar

_ Gwen Stefani devine plină de farmec într-un ansamblu negru fără mâneci, în timp ce îi îndeamnă pe adepți să voteze pentru The Voice

_ Vezi interviul cochet al lui Samantha Armytage cu Matt Wright, în timp ce Outback Wrangler zboară spre arestarea poliției

_ Karlie Kloss își etalează abdomenul tonifiat într-un sutien sport potrivit în timp ce îmbracă un ansamblu de antrenament elegant

_ Alegeri municipale în Cuba: Cea mai scăzută participare la vot din ultimii 46 de ani

_ Liderul PER, Dănuț Pop, trimis în judecată de DNA. Acuzațiile procurorilor

_ Sunt o celebritate 2022: Matt Hancock spune că se simte „atât de recunoscător” că a ajuns în finală

_ Insarcinata Martha Kalifatidis este din nou imobilizata la pat cu greturi severe matinale

_ NATO la Bucureşti. Începe primul eveniment major al NATO într-un stat de pe flancul estic, după invazia Rusiei din Ucraina

_ Analiştii financiari anticipează o inflaţie mai mare de 10% peste un an şi un curs de peste 5 lei/euro

_ Karl Anthony-Towns lasă înfrângerea în fața Wizards cu o accidentare la gambe, Durant a marcat cel mai mare nivel al sezonului în victoria Nets

_ Cu un deficit de 74% din necesarul zilnic, Republica Moldova va primi energie electrică 'pe caiet' din România, în baza contractului de urgență

_ Termenul 'gaslighting' este cuvântul anului 2022 (dicționar)


Pag.1 Pag.2 Pag.3 Pag.4 Pag.5 Pag.6 Pag.7
Pag.8 Pag.9 Pag.10 Pag.11 Pag.12 Pag.13 Pag.14 Pag.15
Pag.16 Pag.17 Pag.18 Pag.19 Pag.20 Pag.21 Pag.22 Pag.23
Pag.24 Pag.25 Pag.26 Pag.27 Pag.28 Pag.29 Pag.30 Pag.31
Pag.32 Pag.33 Pag.34 Pag.35 Pag.36 Pag.37 Pag.38 Pag.39
Pag.40 Pag.41 Pag.42 Pag.43 Pag.44 Pag.45 Pag.46 Pag.47
Pag.48 Pag.49 Pag.50 Pag.51 Pag.52 Pag.53 Pag.54 Pag.55
Pag.56 Pag.57 Pag.58 Pag.59 Pag.60 Pag.61

Nr. de articole la aceasta sectiune: 3632, afisate in 61 pagini.



ieri 15:20 Test
ieri 12:34