23:59
Comentarii Adauga Comentariu

Decizia Procurorului Șef Adjunct de a Redeschide Dosarul Revoluției: Consiliul FSN condus de Ion Iliescu a preluat puterea încă din 22 decembrie și este răspunzător pentru deciziile luate: diversiunile de la TVR, numirea lui Militaru, războiul psihologic



 Nr. ....../C2/2016       O R D O N A N Ţ Ă 

5 aprilie 2016 Dimitrie‐Bogdan LICU, prim‐adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,  

Examinând, din oficiu, soluţia dispusă prin ordonanţa nr.11/P/2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curţe de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare  

CONSTAT URMĂTOARELE:

..................

Procurorii nu au stabilit în cercetările lor cine a preluat comanda armatei la data de 22 decembrie 1989.

În cuprinsul ordonaţei procurorilor militari sunt formulate o serie de judecăţi de valoare pe marginea cauzelor, condiţiilor  şi împrejurărilor în contextul cărora s‐au produs evenimentele din perioada 17 ‐30 decembrie 1989

Motivarea ordonanţei este extrem de succintă, formulată în termeni generali  şi total neconvingătoare. În cuprinsul soluţiei nu este reconstituită  decât parţial  şi trunchiat desfăşurarea evenimentelor. Dacă  pentru perioada 17‐22 decembrie 1989 succesiunea acestora este prezentată  în general în mod coerent, pentru perioada de după 22 decembrie se apreciază doar că a fost caracterizată „prin vid de putere, stare de confuzie, panică şi haos”.  

Faptul că motivarea nu conţine absolut nicio referire la probele administrate în cauză, pe baza cărora situaţia de fapt a fost stabilită, crează cititorului neavizat impresia că exprimă adevărul.  

Din modul de desfăşurare a anchetei, astfel cum acesta se conturează din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, însă, rezultă că nu a existat o preocupare pentru stabilirea

aspectelor esenţiale referitoare la evenimentele din perioada 17‐30 decembrie 1989. Or, stabilirea corectă a situaţiei de fapt în această cauză nu se poate face fără analizarea în detaliu a tuturor circumstanţelor anterioare, concomitente şi ulterioare evenimentelor şi fără luarea în considerare a factorilor externi care au contribuit la căderea guvernelor comuniste din Europa de Est.  

Situaţia de fapt ce constituie obiectul prezentei cauze reprezintă în egală măsură  un eveniment istoric, care a primit în cei 26 de ani de la momentul producerii sale interpretări diferite.

Stabilirea adevărului judiciar nu se poate confunda cu stabilirea adevărului istoric, iar stabilirea adevărul istoric excedează cadrului anchetei, dar acest lucru nu‐i împiedica pe procurori să  utilizeze informaţiile pe care le furnizează  impresionanta bibliografie care are drept obiect analiza acestor evenimente, cel puţin ca punct de plecare pentru solicitarea numeroaselor documente oficiale citate în cuprinsul acesteia.  

Deși armata era în stare de "alarma de luptă parţială", adică armata trecea de la starea de pace la starea de război, procurorii au tras concluzia că "armata era dezorganizată"

În cuprinsul ordonanţei se încearcă acreditarea ideii că în decembrie 1989 armata română  era o armată dezorganizată, lipsită de profesionişti, care în caz de atac armat asupra teritoriului  ţării ar fi fost depăşită  din toate punctele de vedere, procurorii rezumându‐se la a afirma că după sinuciderea generalului Milea, „conducerea armatei a fost ezitantă, confuză, lipsită de eficienţă, ea nefiind concentrată în mâinile unei singure persoane, fiind disipată  între generalii Guşă  Ştefan, Victor Atanasie Stănculescu  şi Nicolae Militaru”, fără ca aceste susţineri să aibă însă vreo susţinere în actele efectuate în cauză.

În opinia noastră, o interpretare corectă  a materialului probator administrat în cauză poate conduce la cu totul altă concluzie, astfel cum vom arăta în cele ce urmează. Astfel, la data de 17 decembrie 1989, în jurul orei 19,00, la nivelul întregii ţări, în unităţile militare, s‐au pus în aplicare prevederile indicativului  (…) – alarma de luptă  parţială, adică armata trecea de la starea de  pace la starea de război.  

După cel de‐al doilea război mondial, în România, indicativul de alarmă de luptă  parţială s‐a mai transmis numai la data de 23 august 1968, la două zile după invadarea Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de Varşovia, mai puţin trupele române.

Alarma de luptă parţială reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate de unităţi pentru aducerea la stadiul de pregătire, care să asigure trecerea lor în timp extrem de scurt, la îndeplinirea unor misiuni de luptă cu toate efectivele asigurate la pace: trecerea în stare de pregătire pentru luptă nr.1 a tuturor forţelor  şi mijloacelor; întărirea pazei cazărmilor, tehnicii de luptă, a obiectivelor militare şi punerea în aplicare a măsurilor de asigurare de luptă; pregătirea punctelor de comandă de rezervă fixe şi mobile de lucru; realizare dispozitivelor de luptă  pentru apărarea obiectivelor, potrivit planurilor întocmite în timp de pace; schimbarea frecvenţelor de lucru radio  şi radiolocaţie; pregătirea muniţiei de artilerie, mitraliere, rachete, etc. Toate aceste detalii,  referitoare la activităţile Marilor Unităţi  şi Unităţi  şi formaţiunilor în aplicarea indicativului (…) regăsesc în jurnalele acţiunilor de luptă depuse la dosar.

Alarma de luptă parţială presupune o serie de activităţi complexe care impun o conducere fermă, o organizare ireproşabilă, o pregătire şi disciplină desăvârşite.

Prin însăşi natura acestei instituţii, conducerea armatei este unică şi se realizează  prin intermediul ordinului (se dă  ordinul, se transmite, se execută, se raportează  executarea acestuia). Transmiterea ordinelor se face pe cale ierarhică, de la ministru până  la unităţi  şi subunităţi, aceasta fiind o obligaţie a comandamentelor  şi  şefilor militari.  

Până  la data de 22 decembrie 1989, ora 12,00 comanda armatei era asigurată, potrivit Legii 5/1969 de Consiliul Apărării Republicii Socialiste România, dar în mod nejustificat ancheta nu  şi‐a propus  şi pe cale de consecinţă nu a stabilit cine a preluat comanda armatei la data de 22 decembrie 1989.

Aşa cum rezultă  din cronologia evenimentelor expusă  anterior, la ora 10,00 generalul Victor Stanculescu fusese numit în fapt de Nicolae Ceauşescu în funcţia de ministru al Apărării Naţionale, numire care nu s‐a concretizat într‐un act oficial. Generalul Victor Stănculescu a exercitat însă comanda armatei, dovadă fiind  ordinul de retragere a armatei în cazărmi (….).  

Ancheta nu stabileşte cine anume trebuia să  exercite comanda armatei  şi cine a exercitat‐o efectiv

Ancheta nu stabileşte şi nici nu şi‐a propus să stabilească cine anume trebuia să  exercite comanda armatei  şi cine a exercitat‐o efectiv, luând în considerare numirea generalului Victor Stanculescu în funcţia de ministru al Apărării Naţionale, revenirea generalului Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major al Armatei de la Timişoara în ziua de 22 decembrie, demisia guvernului Dăscălescu,    difuzarea informaţiei potrivit căreia generalul Nicolae Militaru a preluat comanda armatei.

În ierarhia militară  regula de bază  la toate nivelele este aceea potrivit căreia atunci când comandantul este scos din luptă preia comanda primul‐locţiitor sau cel mai mare în grad.  

Ancheta nu stabileşte momentul în care generalul Nicolae Militaru preia în fapt conducerea armatei şi în ce temei

Dacă  până  la demisia guvernului Dăscălescu am putea accepta faptul că  generalul Victor Stănculescu a exercitat legal funcţia de ministru al Apărării Naţionale, după acest moment conducerea armatei trebuia preluată de prim‐adjunctul ministrului Apărării Naţionale şi şeful Marelui Stat Major, generalul Ştefan Guşă. De altfel acesta, împreună cu generalul Iulian Vlad, după instituirea Comandamentului militar unic, au încercat să asigure conducerea opraţiilor militare din sediul Comitetului Central. (…)  

Ancheta nu stabileşte momentul în care generalul Nicolae Militaru preia în fapt conducerea armatei  şi în ce temei. După  cum am expus anterior, anunţul referitor la preluarea conducerii armatei de către acesta fusese făcut încă  de la ora 14,45 la Televiziune (…)   

Niciuna din persoanele din comanda armatei nu a fost audiată  cu privire la aceste aspecte, iar la dosar nu există  nici un document al Ministerului Apărării Naţionale, incluzând aici Marele Stat Major al Armatei care să  confirme susţinerile procurorilor militari.  

E adevărat că ordinele au fost transmise în cea mai mare parte telefonic, dar în cadrul fiecărei unităţi militare, inclusiv Ministerul Apărării Naţionale, era obligatorie întocmirea registrului notelor telefonice, registru în care se consemna atât conţinutul ordinului, cât  şi numele  şi funcţia celui care l‐a emis, numele  şi funcţia celui care l‐a transmis.

Ancheta nu stabilește în ce condiţii preluarea comenzii armatei a fost făcută de ofiţeri în rezervă

Pe de altă parte ancheta nu stabileşte în ce condiţii preluarea comenzii armatei a fost făcută  de ofiţeri în rezervă, câţi ofiţeri în rezervă  au fost numiţi la conducerea armatei, iar aceştia nu au fost identificaţi.

De asemenea, ancheta nu stabileşte dacă prin încercarea de izolare a generalilor Guşă şi Vlad la sediul Comitetului Central s‐a urmărit divizarea comenzii Ministerului Apărării Naţionale.

În ce priveşte susţinerea din cuprinsul ordonanţei cu privire la „insuficienţa  şi precaritatea mijloacelor de comunicaţii, transmisiuni, necesare asigurării legăturii între 4 componenţii diferitelor dispozitive”, din actele efectuate în cauză  rezultă  tocmai contrariul. (….)

În egală  măsură, ancheta nu  şi‐a propus să  stabilească  şi nu a urmărit în ce măsură  a existat o preocupare pentru asigurarea culegerii informaţiilor  şi obţinerea unor date reale cu privire la situaţia din acele momente, în condiţiile în care Departamentul Securităţii Statului fusese destructurat, încetându‐şi activitatea, iar unităţile de contrainformaţii militare fuseseră  trecute în subordinea Ministerului Apărării Naţionale.

Unele unităţi militare, precum şi Marile Unităţi ale armatei aveau în structura lor subunităţi sau grupe de cercetare în adâncime  şi diversiune, care puteau să  efectueze prin oameni special antrenaţi diverse acţiuni de informare, necesare pentru elaborarea planului de acţiune. (….)

Ancheta reţine existenţa războiului radio‐electronic dar nu stabilește cine anume l-a generat

Deşi ordonanţa reţine existenţa războiului radio‐electronic, ea se rezumă  la a menţiona faptul că  acesta a „amplificat starea de psihoză  şi incertitudine creată  în rândul militarilor  şi populaţiei civile”, dar   nu răspunde unor întrebări fireşti privind scopul acestui război, necesitatea declanşării acestuia, scopul urmărit,  şi nu au fost identificaţi cei care l‐au dispus şi pus în executare.  

Astfel, în seara zilei de 22 decembrie, după  anunţarea constituirii noii puteri politice (CFSN) a fost declanşată diversiunea radio‐electronică, simultan cu declanşarea acţiunii terorist diversioniste terestre. Aceste acţiuni s‐au desfăşurat simultan şi au avut intensitatea maximă  până  pe 25 decembrie 1989, data la care a fost executat Nicoae Ceauşescu.

(….)Având în vedere cele expuse anterior devine de necontestat faptul că  începând cu data de 17 decembrie 1989  şi până  la retragerea trupelor armatei în cazărmi, România s‐a aflat în fapt în stare de război, pentru toate instituţiile cu atribuţii în privinţa asigurării ordinii publice şi siguranţei naţionale existând reprezentarea că ne aflam în pragul unei iminente invazii cu trupe terestre şi desant aerian şi naval. (….)

Ancheta nu stabileşte cine a organizat războiul psihologic la radio și la televiziune

Este de notorietate faptul că războiul psihologic este un însoţitor permanent al oricărui tip de război. Nu există un război psihologic în sine, el este o componentă  a războiului în general, a confruntării, iar efectele lui vizează  slăbirea capacităţii de acţiune  şi de reacţie a inamicului, zdruncinarea moralului  şi a convingerilor sale, creşterea vulnerabilităţii sale  şi, pe această  cale, facilitatea acţiunilor îndreptate împotriva lui.

Războiul mediatic este în general principalul mijloc al războiului psihologic, în special televiziunea. În cauză  există  indicii cu privire la faptul că  acţiunile aeriene, navale  şi terestre au fost precedate  şi s‐au desfăşurat pe fondul unui intens război psihologic cu o persistentă  diversiune informaţională  în care mijloacele mass media, radio şi TV au avut un rol deosebit de activ.

Or, ancheta nu stabileşte ‐ nici nu şi‐a propus acest lucru – dacă există o legătură  între evenimentele care s‐au soldat cu pierderi de vieţi omeneşti, mai ales din rândurile trupelor de securitate şi mesajele care au fost difuzate la Televiziune şi Radio.

Spre exemplu, în noaptea de 22/23 decembrie, pe postul naţional de televiziune s‐a transmis în mod repetat că  o coloană  de camioane cu terorişti se întreaptă  spre Aeroportul Otopeni, urmarea fiind aceea că  cele două  camioane în care se aflau subunităţi de securitate de la Câmpina au fost întâmpinate cu foc de dispozitivul de apărare al aeroportului, 50 de militari fiind ucişi, 13 răniţi.

Ancheta nu stabilește cine și în ce scop i-a ucis pe generalii Constantin Nuţă  şi Mihalea Velicu, precum  şi cine a ucis trupele USLA și de ce televiziunea a dezinformat în privința lor

Un alt exemplu priveşte anunţurile făcute de persoane neidentificate, care dublau anunţurile lui Teodor Brateş, legate de generalii Constantin Nuţă  şi Mihalea Velicu, precum  şi de trupele USLA. În ambele situaţii numele persoanelor/Unităţii Speciale de Luptă  Antiteroristă  sunt rostite de personaje care nu apar pe ecran, dar întăresc cele spuse de crainic.

În seara zilei următoare, elicopterul în care se afla generalul Constantin Nuţă se prăbuşeşte în mod misterios în apropiere de Alba Iulia, iar trupele USLA devin ţinţele unor atacuri sălbatice.

Una din regulile de bază  în caz de conflict armat este aceea a introducerii cenzurii în ceea ce priveşte informaţiile difuzate pe canalele media. (….) Ancheta nu a reuşit  şi nici nu  şi‐a propus să  identifice persoanele din cadrul comandamentului militar, nu a stabilit ce atribuţii aveau acestea, dacă  printre aceste atribuţii se regăseau  şi cele legate de instituirea cenzurii; nu s‐a stabilit identitatea persoanei/persoanelor care au decis înfiinţarea acestui comandament;

nu s‐a stabilit cine erau cei care furnizau informaţiile celor care ulterior le transmiteau pe post; cum se primeau aceste informaţii, dacă erau verificate/cine le verifica şi cum,  în cazul în care nu erau verificate, de ce, în condiţiile în care liniile telefonice şi comunicaţiile în general funcţionau perfect  

S‐a încercat crearea aparenţei unui război civil, în condiţiile în care mijloacele mass‐media vehiculau, la acea dată numărul de 60.000 morţi. Ancheta nu stabilește cine se face vinovat de acest lucru

(…)Incidentele care au început în jurul orei 18,00 în ziua de 22 decembrie şi care            s‐au desfăşurat cu intensitate maximă  în nopţile de 22/23  şi 23/24 decembrie, s‐au concentrat atât în Bucureşti cât şi în alte localităţi în jurul unor obiective de importanţă  deosebită. În cele mai multe cazuri,  incidentele au fost precedate de anunţuri făcute la Televiziune sau Radio referitoare la atacuri „teroriste”.   (…)

Din cele expuse anterior rezultă indicii în sensul unei versiuni de anchetă pe care în mod nejustificat procurorii militari nu au avut‐o în vedere  şi anume aceea potrivit căreia în mod deliberat, persoane rămase neindentificate, au încercat astfel dezorganizarea conducerii militare la toate nivelurile prin intermediul unor ordine, rapoarte  şi informaţii false, prin răspândirea unor zvonuri privind interpretarea mişcării unor forţe ca fiind teroriste, care să ducă la conflicte reciproce urmând să aibă  ca rezultat foarte multe victime, morţi  şi răniţi (M.Ap.N.‐ USLA, Aeroportul Otopeni, Sibiu etc.), precum  şi răspândirea unor zvonuri care să  creeze confuzie  şi panică  în rândurile populaţiei.   

Din actele  şi lucrările dosarului rezultă indicii în sensul că  s‐a încercat crearea aparenţei unui război civil, în condiţiile în care mijloacele mass‐media vehiculau, la acea dată numărul de 60.000 morţi  (…)

Ancheta nu stabilește cine a exercitat puterea de stat în România începând din 22 decembrie, ora 12,00

Dacă  perioada 17 – 22 decembrie, ora 12,00 nu pune probleme referitoare la exercitarea puterii de stat în România, pentru perioada de după 22 decembrie ancheta nu stabileşte şi nici nu şi‐a propus să stabilească dacă a existat o astfel de structură, deşi potrivit art.2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului avea o astfel de obligaţie. Astfel jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prevede că statul este obligat să dispună o anchetă efectivă şi independentă cu privire la împrejurările în care s‐a produs decesul unei persoane, nu numai atunci când acesta s‐a produs ca urmare a utilizării forţei letale de către agenţi ai statului, ci şi atunci când agenţi ai statului doar poartă răspunderea pentru producerea decesului (Cauza Erikson contra Italiei).  

De asemenea CEDO a statuat faptul că statele nu trebuie doar să se abţină de la a cauza în mod ilegal moartea unei persoane, dar trebuie  şi să  ia măsurile necesare în vederea salvgardării vieţii celor aflaţi în jurisdicţia sa.

Eşecul în a salvgarda viaţa persoanei atrage obligaţia statului de a desfăşura o anchetă  efectivă  cu privire la împrejurările care au condus la deces (Cauza McCann şi alţii împotriva Regatului Unit şi Cauza Powell împotriva Regatului Unit).  

În acest context, stabilirea existenţei sau inexistenţei unei structuri/unui organism care a exercitat puterea de stat, fie numai  şi prin exercitarea unui control efectiv al agenţilor statului implicaţi în moartea manifestaţilor în această perioadă este necesară  pentru a se putea identifica persoanele responsabile pentru atingerea adusă  valorilor protejate de legea penală.

Procurorii militari afirmă  că  în perioada 22‐27 decembrie nu a existat un organism/o structură care să exercite puterea de stat, numai că în ziua de 22 decembrie 1989, undeva în jurul orei 17,00, s‐a constituit Consiliul Frontului Salvării Naţionale, care a preluat puterea de stat începând chiar din acel moment, sub protecţia armatei

Procurorii militari afirmă  cu valoare de adevăr faptul că  în perioada 22‐27 decembrie nu a existat un organism/o structură care să exercite puterea de stat întrucât numai în ziua de 27 decembrie a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decretul‐lege nr.2 al CFSN  privind constituirea, organizarea și funcționarea Consiliului Frontului Salvării Naționale și a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naționale.  

După  cum rezultă  din scurta cronologie a evenimentelor pe care am               prezentat‐o, în ziua de 22 decembrie 1989, undeva în jurul orei 17,00, s‐a constituit Consiliul Frontului Salvării Naţionale, care a preluat puterea de stat începând chiar din acel moment, sub protecţia armatei şi a exercitat‐o continuu, în toată perioada până la constituirea formală a acestui organism, în data de 27 decembrie şi după aceea, până la organizarea alegerilor din mai 1990, alegeri pe care această formaţiune politică le‐a  şi câştigat.

Începând din 22 decembrie ora 12, FSN-ul exercita puterea deoarece - Comunicatul către  ţară  al Consiliului Frontului Salvării Naţionale din seara zilei de 22 decembrie a fost publicat chiar în ziua de 22 decembrie 1989 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1

Cele de mai sus rezultă din următoarele:

a)Comunicatul către  ţară  al Consiliului Frontului Salvării Naţionale din seara zilei de 22 decembrie, în care se precizează  clar că  din acel moment se dizolvă toate structurile de putere ale regimului Ceauşescu, guvernul este demis (deşi Guvernul Dăscălescu demisionase deja, prin declaraţia făcută  de Constantin Dăscălescu în balconul clădirii Comitetului Central)  şi întreaga putere de stat este preluată  de Consiliul Frontului Salvării Naţionale.  

Acest comunicat a fost publicat chiar în ziua de 22 decembrie 1989 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.  

În cuprinsul său se precizează  expres faptul că  „acest comunicat este o primă  formă de platformă‐program a noului organism al puterii de stat din România.”

Începând din 22 decembrie ora 12, FSN-ul exercita puterea deoarece - Preşedintele CFSN, Ion Iliescu, l-a numit la data de 23 decembrie, în calitate de ministru al Apărării Naţionale pe generalului colonel Nicolae Militaru  şi l-a înlocuit, la data de 24 decembrie, pe generalului maior  Ştefan Guşă de la comanda Marelui Stat Major al Armatei, cu generalul Vasile Ionel

b)Numirea,  de către preşedintele CFSN, Ion Iliescu, la data de 23 decembrie, în calitate de ministru al Apărării Naţionale a generalului colonel Nicolae Militaru  şi înlocuirea, la data de 24 decembrie, a    generalului maior  Ştefan Guşă de la comanda Marelui Stat Major al Armatei, cu generalul Vasile Ionel.

Numirea  generalului Militaru la conducerea Ministerului Apărării Naţionale a fost comunicată  Marelui Stat Major al Forţelor Armate ale URSS  şi comandantului Forţelor Armate Unite al Tratatului de la Varşovia, de unde rezultă că această structură  de putere fusese recunoscută  oficial ca noua putere din România cel puţin în  ţările membre ale Tratatului de Varşovia (….)  

Începând din 22 decembrie ora 12, FSN-ul exercita puterea deoarece - în perioada 22‐27 decembrie în Monitorul Oficial al României, Partea I, au fost publicate comunicate ale noii structuri de putere

Trebuie remarcat faptul că în perioada 22‐27 decembrie în Monitorul Oficial al României, Partea I, au fost publicate comunicate ale noii structuri de putere din România. Partea I a Monitorului Oficial este consacrată actelor emise de puterea de stat sau de organele abilitate de puterea de stat să asigure executarea unor legi.  

Deşi formal, Consiliul Frontului Salvării Naţionale a exercitat puterea începând cu data de 27 decembrie, în fapt, această structură, al cărei lider a fost recunoscut ca fiind Ion Iliescu încă din primele momente ale evenimentelor din ziua de 22 decembrie 1989, a exercitat puterea de stat în România din chiar momentul constituirii sale, în ziua de 22 decembrie 1989

În aceste condiţii apreciez că, deşi formal, Consiliul Frontului Salvării Naţionale a exercitat puterea începând cu data de 27 decembrie, în fapt, această structură, al cărei lider a fost recunoscut ca fiind Ion Iliescu încă din primele momente ale evenimentelor din ziua de 22 decembrie 1989, a exercitat puterea de stat în România din chiar momentul constituirii sale, în ziua de 22 decembrie 1989.

Există  în dosarul de urmărire penală  mărturii, cât  şi rapoarte ale cadrelor Ministerului de Interne din care rezultă că încă din ziua de 22 decembrie, începând cu ora 16,00, s‐au constituit structuri teritoriale ale Frontului Salvării Naţionale care au preluat puterea la nivel local, subordonându‐se celei de la nivel central. (…)

Procurorii nu au valorificat informaţii importante furnizate de actele efectuate în cauză. (…)

C. Obligaţia statului de a face o anchetă efectivă   Curtea Europeană  a Drepturilor Omului a statuat că  obligaţia procedurală  ce decurge din art.2 al Convenţiei cere realizarea unei anchete efective atunci când recurgerea la forţă, în special de către agenţii statului, a dus la uciderea unei persoane.

Procurorii trebuie să facă o examinare imediată, completă, imparţială şi profundă a circumstanţelor în care au fost comise crimele, pentru a putea realiza identificarea şi sancţionarea persoanelor răspunzătoare

Este vorba de o examinare imediată, completă, imparţială şi profundă a circumstanţelor în care au fost comise crimele, pentru a putea realiza identificarea  şi sancţionarea persoanelor răspunzătoare. Este o obligaţie de mijloace, nu de rezultat. Autorităţile trebuie să fi luat măsuri rezonabile pentru a asigura obţinerea probelor cu privire la faptele respective. În acest context, o cerinţă  de celeritate  şi diligenţă rezonabilă  este implicită. (Cauza Issaieva şi alţii împotriva Rusiei şi Cauza Asociaţia 21 Decembrie 1989 împotriva României)

De asemenea, în hotărârea pronunţată în cauza Silih împotriva Sloveniei, Curtea a stabilit că  în cazul în care obstacole sau dificultăţi împiedică  evoluţia unei anchete într‐o situaţie deosebită înseamnă că reacţia promptă a autorităţilor este capitală pentru păstrarea încrederii publicului şi adeziunea la statul de drept.

Orice carenţă a anchetei care îi slăbeşte capacitatea de stabilire a circumstanţelor speţei sau de identificare a persoanelor răspunzătoare riscă să conducă la concluzia că  nu prezintă nivelul de eficienţă necesar. (Cauza El Masri împotriva  „Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei”) Curtea a hotărât că  obligaţia procedurală  care decurge din art.2, precum şi cea care decurge din art.3, continuă să se aplice şi atunci când condiţiile de securitate sunt dificile, inclusiv într‐un context de conflict armat.

Chiar dacă faptele aflate la originea obligaţiei de cercetare au loc într‐un context de violenţe generalizate şi anchetatorii întâmpină  obstacole  şi constrângeri care impun recurgerea la măsuri de cercetare mai puţin  eficiente sau care întârzie cercetările, este la fel de adevărat că art.2 şi art.3 impun adoptarea tuturor măsurilor rezonabile care pot asigura desfăşurarea unei anchete efective  şi independente. (Cauza Al Skeini  şi alţii împotriva Regatului Unit, cauza Mocanu şi alţii împotriva României)

Ancheta trebuie să  fie temeinică, ceea ce înseamnă  că  autorităţile trebuie întotdeauna să facă eforturi serioase pentru a descoperi ce s‐a întâmplat şi nu trebuie să  se bazeze pe concluzii pripite sau nefondate pentru a încheia ancheta. (Cauza El Masri împotriva împotriva „Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei”) (…)

Prezenta cauză  a fost înregistrată  pe rolul Secţiei Parchetelor Militare în anul 1990. Deşi obiectul nu îl constituie toate faptele săvârşite în decembrie 1989 acesta este totuşi de cel mai important dosar care tratează aceste evenimente.  

În perioada 1990‐1998, în dosarul 97/P/2990 cât  şi în celelalte 136 de dosare conexate la acesta, au fost audiaţi circa 5000 de martori şi peste 700 de părţi vătămate.

În perioada 2004‐2009, perioadă în care cauza s‐a aflat în instrumentarea Secţiei Parchetelor Militare, au fost audiate în cauză  peste 13.000 de persoane în calitate de martori sau părţi vătămate, număr care este aproape identic cu numărul de adeverințe eliberate de Secția Parchetelor Militare spre a servi la preschimbarea certificatelor de revoluționar. Multe din persoanele audiate în această  perioadă  fuseseră  audiate  şi anterior (1990‐1993), iar depoziţiile acestora au un caracter general privind evenimentele din decembrie 1989, fără a se tinde către stabilirea unei anumite situaţii de fapt.

În perioada 6 martie 2008 – 11 februarie 2014 cât pe rolul Secţiei   de urmărire penală  şi criminalistică  din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie  şi Justiţie s‐au aflat cele două dosare ce vizau problematica evenimentelor din decembrie 1989, inițial dosarele nr.270/P/2008 şi 706/P/2011, conexate ulterior sub nr.270/P/2008, au fost audiate în calitate de martor un număr de 9 persoane.

S‐au efectuat  şi o serie de acte în vederea realizării procedurilor solicitate de C.E.D.O. în cauza Asociația „21 Decembrie 1989” și alții împotriva României. S‐a purtat corespondenţă cu membri ai asociaţiilor de revoluţionari şi s‐au formulat răspunsuri la solicitările acestora referitoare la eliberarea adeverinţelor de revoluţionari. (….)

În cele mai multe din cazurile în care este vorba despre decesul unor persoane nu au fost făcute autopsii, fără  să  existe vreo justificare pentru neefectuarea acestora. Rapoartele de constatare medico‐legală sunt, în general, foarte sumare.

Este adevărat că  datorită  circumstanţelor în care s‐au petrecut evenimentele, cercetarea la faţa locului nu era posibilă în cele mai multe dintre situaţii, dar în cauză nu s‐au efectuat nici alte activităţi absolut necesare stabilirii cauzelor deschiderii focului în fiecare caz în patrte.

Nu a fost recuperată muniţia cu care s‐a tras atât asupra persoanelor decedate sau rănite, fără ca la dosar să existe vreo justificare în acest sens.

Puţinele expetize balistice efectuate nu au stabilit decât tipul muniţiei folosite precum  şi tipurile de armă  care o utilizează, dar armele cu care s‐a tras efectiv nu au fost identificte, pe cale de consecinţă nici trăgătorii; nu au fost identificate toate forţele militare sau civile participante la reprimarea manifestanţilor.

Cele mai multe dintre audierile persoanelor care ar fi putut furniza informaţii utile şi pertinente sunt sintetice, unele de‐a dreptul formale.

De asemenea, procurorii nu au valorificat informaţiile furnizate de impresionanta literatură  care se referă  la aceste evenimente, în multe din aceste cărţi fiind prezentate documente şi mărturii extrem de importante în economia anchetei.

Procurorii nu au făcut nici un demers în vederea declasificării documentelor secrete

Procurorii nu făcut nici un demers în vederea declasificării documentelor care au stat la baza elaborării Raportul comisiei senatoriale privind acţiunile desfăşurate în Revoluţia din decembrie 1989, în condiţiile în care această  comisie a efectuat mii de audieri  şi a solicitat  şi obţinut documente care privesc aceste evenimente atît de la Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne, cât şi de la Serviciul Român de Informaţii.

Parte din stenogramele audierilor efectuate de această comisie şi fragmente din documentele prezentate de instituţiile statului în faţa acesteia au fost publicate în multe din cărţile apărute în cei 26 de ani care au trecut de producerea evenimentelor.

Deşi Serviciul Român de Informaţii a întocmit un document amplu referitor la evenimentele din decembrie 1989, acesta nu se regăseşte în dosarul de urmărire penală  şi nici nu rezultă că s‐ar fi făcut vreun demers în vederea obţinerii acestuia.  

De asemenea, nu au fost făcute demersuri în vederea obţinerii unor documente extrem de importante din arhivele unor autorităţi/instituţii publice. (…)

În cauză  nu s‐a făcut o situaţie (analiză) privind activitatea tuturor forţelor indiferent de repartizarea lor în teritoriu  şi modul în care acestea au acţionat, perioada, efectivele, tehnica, comunicaţiile, comanda, etc., aspecte care rezultă  din jurnalele acţiunilor de luptă, documente care nu au fost ataşate cauzei decât în foarte mică măsură.

Nu există  date referitoare la diversiunea radio‐electronică, în sensul că  nu s‐a stabilit cine deţinea tehnica necesară efectuării unei astfel de diversiuni; nu s‐a solicitat opinia unor experţi militari în domeniul radio‐electronic,  nu s‐a făcut o analiză tactică a operaţiilor desfăşurate pe teritoriul României. (....)

Procurorii nu au efectuat corect ancheta cu privire la a. infracţiunea de propagandă pentru război

    În aceste condiţii apreciez că  modul în care s‐a desfăşurat ancheta nu răspunde exigenţelor Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte obligaţia statului de a efectua o anchetă efectivă.

D. Consideraţii cu privire la infracţiunile analizate în ordonanţa procurorilor militari

a. infracţiunea de propagandă pentru război:

Reglementată în Codul penal din 1968 în Titlul XI, referitor la infracţiuni contra păcii şi omenirii (art.356), în Noul Cod penal, infracţiunea este reglementată în Titlul X, referitor la infracţiuni contra securităţii naţionale (art.405), dar fără  modificări substanţiale în ce priveşte conţinutul constitutiv.  

În raport de situaţia de fapt din decembrie 1989, apreciez că  este posibilă  existenţa acestei infracţiuni în varianta răspândirii de ştiri tendenţionase sau inventate în scopul provocării unui răboi de agresiune, întrucât prin vehicularea pe posturile naţionale de radio  şi televiziune a unui număr foarte de morţi  şi răniţi, atacuri “teroriste” ale forţelor “fidele regimului Ceauşescu” coroborat cu solicitarea de ajutor militar sovietic1 este posibil că  s‐a intenţionat a se provoca intervenţie militară  din exterior sub pretextul “restabilirii ordinii”, ceea ce ar fi însemnat practic declanşarea unui război de agresiune împotriva ţării noastre.

Procurorii nu au efectuat corect ancheta cu privire la b.infracţiunea de genocid

b.infracţiunea de genocid:

Diferenţa de reglementare între Codul penal din 1968 (art.357) şi Noul Cod penal (art.438) este nesemnificativă.  

În noua reglementare a fost emininată noţiunea de “colectivitate”, păstrându‐se numai noţiunea de “grup”, dar acest lucru nu conduce la restrângerea sferei de reglementare întrucât cele două noţiuni sunt practic sinonime.

Dacă noţiunea de “colectivitate” reprezintă  “un grup de oameni care trăiesc  şi muncesc în comun”, grupul naţional, etnic, rasial, religios are o caracteristică în plus, el reprezentând o comunitate de persoane între care există  o legătură  naţională, etnică, rasială, religioasă.

În ipoteza în care în cauză se dovedeşte că atât diversiunea terorist‐terestră, cât şi cea radio‐electronică (aeriană  şi navală)  şi psihologică  aveau drept scop crearea unui conflict armată‐securitate, armată‐armată  şi ulterior determinarea unei intervenţii militare externă în scopul de a se produce un număr cât mai mare de victime (60.000 potrivit informaţiilor difuzate de mijloacele media), justificând astfel preluarea puterii de către structura nou constituită, şi descurajând astfel orice altă formă de opoziţie, în cauză se poate reţine infracţiunea de genocid.

Scopul generic al infracţiunii nu exclude  şi existenţa simultană  a unor scopuri imediate ale respectivelor acţiuni (scopul de a conserva puterea de stat în mâinile celor care o acaparaseră).  

Este adevărat că Înalta Curte de Casaţie  şi Justiţie, soluţionând anterior câteva cauze ce au avut ca obiect evenimentele din decembrie a stabilit că  participanţii la protestele din decembrie 1989 au fost răspândiţi pe întreg teritoriul ţării şi au făcut parte din medii eterogene astfel că nu pot fi caracterizaţi ca facând parte dintr‐o colectivitate sau dintr‐un grup.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este ţinută de practica sa anterioară mai ales în condiţiile în care nu s‐a pronunţat un recurs în interesul legii în acest sens.

Opinăm în sensul că, în condiţiile în care prin “grup naţional” se înţelege o comunitate de persoane între care există o legătură naţională, cât şi faţă de prevederile art.1 din Constituţia României, populaţia României poate fi caracterizată  ca fiind un grup naţional.    

O eventulă  încadrare juridică  a unei astfel de fapte în infracţiunea de omor calificat, în forma tentativei sau forma consumată  nu poate fi primită  întrucât prezumtivii autori nu au avut decât reprezentarea generică a viitoarelor victime, morţi şi răniţi, ca elemente componente ale populaţiei României2, neexistând vreun criteriu unitar al selecţiei victimelor sau potenţialelor victime, fiind ucise sau rănite persoane care nici măcar nu au participat la acele evenimente.

Procurorii nu au efectuat corect ancheta cu privire la c.infracţiunea de tratamente neomenoase:

c.infracţiunea de tratamente neomenoase:                                                            

Deşi în Noul Cod penal nu se regăseşte o infracţiune cu aceeaşi denumire, faptele prevăzute în art.358 din Codul penal din 1968 sunt incriminate în Codul penal în vigoare în infracţiunile prevăzute de art.439 şi 440.

Faptele incriminate în infracţiunea prevăzută  de art.439 Cod penal corespund celor din art.7 al Statutului Curţii Penale Internaţionale3, ratificat de România prin Legea nr.111/2002.

Potrivit art.7 paragraful 2 din acest Statut, prin atac îndreptat împotriva unei poplaţii civile se înţelege comiterea multiplă  de acte dintre cele menţionate în paragraful 1 împotriva oricărei populaţii civile, în aplicarea sau în sprijinirea politicii unui stat ori a unei organizaţii având ca scop un asemenea atac.

Curtea Europeană  a definit pentru prima dată tratamentele inumane, în cauza Irlanda împotriva Regatului Unit (1978). Acestea au fost definite ca fiind acte săvârșite cu intenția de a cauza suferințe intense victimei  și care provoacă victimei leziuni sau suferințe fizice și morale susceptibile să producă puternice tulburări psihice.

Fapta de tratamente neomenoase, contrar opiniei procurorilor militari, nu presupune în mod obligatoriu o situaţie de conflict armat, dovadă fiind reglementarea expresă  a săvăşirii faptei în timp de război, în alin.(3) al art.358 din Codul penal din 1968.

Din modul de reglementare rezultă  în mod expres că  faptele menţionate, alternativ, drept elemente materiale ale laturii obiective a infracţiunii realizează  conţinutul constitutiv al acesteia şi când acestea sunt îndreptate împotriva oricărei alte persoane căzute sub puterea adversarului, fără  a face vreo distincţie după  cum comiterea lor are loc în vreme de război sau în timp de pace.

Spre exemplu, situaţia de conflict ‐ existenţa raportului de adversitate ‐ ca situaţie premisă, poate exista  şi între autorităţile statale  şi manifestanţii paşnici5 sau între autorităţile statului totalitar şi opozanţii politici6. 

Ţine doar de circumstanţele concrete                                   ale savârşirii faptelor încadrarea lor în infracţiunea de tratamente neomenoase sau crime împotriva umanităţii, după caz.

Procurorii nu au efectuat corect ancheta cu privire la d.distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri şi distrugerea, jefuirea sau însuşirea valorilor culturale

d.distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri şi distrugerea, jefuirea sau însuşirea valorilor culturale:

Cele două  infracţiuni, incriminate în Codul penal din 1968 în art.359  şi 360 se regăsesc în prezent în prevederile art.441 Cod penal.

Ambele infracţiuni prevăzute în Cod penal din 1968 cât şi infracţiunea prevăzută  de art.441 Cod penal, presupun drept cerinţă  esenţială  sau situaţie premisă, existenţa unui conflict militar. Am demonstrat anterior că începând cu data de 17 decembrie  şi până la retragerea armatei în cazărmi, România s‐a aflat în fapt în stare de război, astfel că procurorii militari în mod greşit au apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru existenţa acestor infracţiuni.  

Potrivit Curţii Europene a Drepturilor Omului, manipularea încadrării juridice a evenimentelor într‐un litigiu de asemenea complexitate, astfel încât acestea să  facă  obiectul unor termene de prescripţie, care nu ar fi fost aplicabile dacă aceste evenimente ar fi fost încadrate corect, contravine însuşi obiectului şi scopului art.2 şi 3  

E.Scurte consideraţii cu privire la prescripţie

Fireşte că fără o corectă reţinere a situaţiei de fapt, în consecinţă fără o corectă  încadrare juridică  dată  faptelor din prezenta cauză, orice discuţie referitoare la prescripţie este prematură.

Voi face însă câteva scurte consideraţii având în vedere susţinerile procurorilor militari referitoare la intervenţia prescripţiei în prezenta cauză.  

Potrivit dispoziţiilor art.123 din Codul penal din 1968, cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal. Întreruperea cursului prescripţiei produce efecte faţă  de toţi participanţii la infracţiune, chiar dacă actul de înterupere  priveşte numai pe unii dintre ei.

Potrivit art.124 din Codul penal din 1968, prescripţia înlătură răspunderea penală  oricâte întreruperi ar interveni, dacă  termenul de prescripţie prevăzut pentru infracţiunea respectivă este depăşit cu încă jumătate.

Dispoziţiile legale invocate se regăsesc în art.155 din Noul cod penal.

În cauză, prin rezoluţia nr.97/P/1990 din 7 decembrie 2004 a Secţiei Parchetelor Militare s‐a dispus începerea urmăririi penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art.174, art.175, art.176, art.356, art.357, art358, art.359, art.360, art.361 din Codul penal din 1968, precum  şi pentru tentativă, complicitate, instigare, participaţie improprie la infracţiunile menţionate, faţă de (...)  Prin rezoluţia nr.97/P/1990/2008 din 22 august 2008, procurorul militar şef al Secţiei Parchetelor Militare a dispus infirmarea în parte a rezoluţiei nr.97/P/1990 din    7 decembrie 2004, numai în ceea ce priveşte începerea urmăririi penale împotriva (...)  

Prin Rezoluţia nr.406/C/1147/II/2/2009 din 9 aprilie 2009, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie  şi Justiţie a infirmat parţial rezoluţia nr.97/P/1990 din 7 decembrie 2004, anume în ceea ce priveşte începerea urmăririi penale faţă de (...)Prin rezoluţia nr.4374/II/2009 din 5 octombrie 2009, procurorul militar şef al Secţiei Parchetelor Militare a infirmat parţial rezoluţia nr.97/P/1990 din 7 decembrie 2004, numai în ceea ce priveşte începerea urmăririi penale faţă de învinuiţii care aveau calitatea de militar la data savârşirii faptei.

Astfel în cauză nu a fost infirmată rezoluţia nr.97/P/1990 din 7 decembrie 2004 a Secţiei Parchetelor Militare în ceea ce priveşte începerea urmăririi penale faţă de (...) O eventuală  susţinere potrivit căreia prin rezoluţia nr.406/C/1147/II/2/2009 din 9 aprilie 2009, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a înţeles să  infirme începerea urmăririi penale faţă  de toţi învinuiţii care nu aveau calitatea de militar la data săvârşirii faptelor nu poate fi primită în condiţiile în care din 16 astfel de învinuiţi, măsura a fost infirmată cu privire la numai 10 dintre aceştia, astfel că o eventuală omisiune nu poate intra în discuţie.  

De asemenea, nu poate intra în discuţie nici existenţa vreunei erori materiale, întrucât atât în considerentele rezoluţiei procurorului general cât  şi în dispozitivul acesteia sunt menţionate exact aceleaşi persoane.  

Existenţa unei omisiuni sau erori nu poate fi primită  cu atât mai mult cu cât procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie  şi Justiţie ar fi putut infirma în totalitate, din oficiu, încă de la acea dată (9 aprilie 2009) rezoluţia de incepere a urmăririi penale din 7 decembrie 2004. Or, infirmarea rezoluţiei în ce priveşte învinuiţii care aveau calitatea de militar a fost dispusă  numai la data de           5 octombrie 2009.   

Rezoluţia prin care se dispune începerea urmăririi penale intră  în categoria actelor care trebuie comunicate învinuitului în înţelesul art.123 din Codul penal din 1968, potrivit art.6 paragraful 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel că în cauză cursul prescripţiei a fost întrerupt la data de 7 decembrie 2004.

Curtea Constituţională, în considerentele deciziei nr.148 din 17 martie 2015, a stabilit că, potrivit art.123 alin.(1) din Codul de procedură penală din 1968,  „instituţia prescripţiei răspunderii penale constă în stabilirea unui termen care trebuie să curgă în mod netulburat  şi în interiorul căruia fie autorul faptei nu a fost tras la răspundere penală, fie nu s‐a încercat tragerea la răspundere penală. Doar în aceste condiţii uitarea faptei se poate realiza.

Dacă  însă, în acel interval s‐a încercat tragerea la răspundere penală, uitarea socială  nu mai poate avea loc, iar prescripţia nu mai poate curge netulburat.

Aceste cauze de întrerupere sunt constituite de acte de procedură  care trebuie comunicate învinuitului sau inculpatului (acte de deţinere preventivă, arestarea preventivă, acte de punere sub învinuire, prezentarea materialului de urmărire penală  etc.) şi, între ele, se pot regăsi şi rezoluţiile de începere a urmăririi penale. Aceste cauze de întrerupere produc două  efecte juridice, care constau atât în oprirea curgerii termenului şi eliminarea timpului curs, cât şi în începerea curgerii unui nou termen de prescripţie.

Prin urmare, numai dacă dispare cauza de întrerupere se produce cel de‐al doilea efect juridic, pentru că odată cu dispariţia sa începe să curgă un nou proces de uitare socială şi, odată cu ea, curgerea unui nou termen de prescripţie.

Din această analiză rezultă că legiuitorul a urmărit să dea eficienţă unor cauze prin care întrerupe cursul prescripţiei, a căror finalitate proprie constă  în asigurarea respectului legalităţii  şi adevărului în faza de urmărire penală, contribuind la înfăptuirea justiţiei penale.”

Având în vedere cele expuse, rezultă că la data de 23 martie 2012, infracţiunile de omor ce fac obiectul prezentului dosar nu erau prescrise.

În aceste condiţii se constată că in prezenta cauză, potrivit dispoziţiilor art.121 alin.(2) lit.b) şi alin.(3) din Codul de procedură penală din 1968 şi art.153 alin.(2) lit.b) şi alin.(3) din Codul de procedură penală, pentru infracţiunile prevăzute de art.188 şi 189 Cod penal şi al infracţiunilor intenţionate urmate de moartea victimei, prescripţia nu poate înlătura răspunderea penală.

Pentru motivele expuse anterior, apreciez că soluţia de clasare dispusă de Secţia Parchetelor Militare    prin ordonanţa nr.11/P/2014 din 14 octombrie 2015 este netemeinică şi nelegală, fiind adoptată pe baza unor cercetări incomplete, cu ignorarea unor informaţii, date  şi documente esenţiale referitoare la evenimentele din 1989,   aspecte care au condus la stabilirea unei situaţii de fapt incompletă şi sub unele aspecte eronată, pe cale de consecinţă la o greşită încadrare juridică dată faptelor, toate acestea zădărnicind aflarea adevărului  şi identificarea tuturor făptuitorilor precum  şi a făptuitorilor din spatele făptuitorilor.  

În aceste condiţii, infirmarea în totalitate a ordonanţei nr.11/P/2014 din                      14 octombrie 2015 reprezintă singurul remediu procesual.

Deşi în cauză  au fost formulate peste 250 de plângeri împotriva ordonanţei analizate, acestea aflându‐se în prezent pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, chiar şi în ipoteza în care s‐ar pronunţa soluţii de respingere, în cauză nu poate fi invocată  autoritatea de lucru judecat, întrucât ordonanţa priveşte un număr foarte mare de persoane şi infracţiuni, or fiecare petiţionar a reclamat tragerea la răspundere penală a persoanelor care se fac vinovate de infracţiunile a căror victimă  se consideră. Astfel a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală  în dosarul nr.9723/1/2009, în sensul că “nu ne aflăm sub incidenţa art.2781 alin.(1) Cod procedură penală, fiind vorba de fapte diferite constând în vătămări personale aduse fiecăruia dintre petiţionari”. Faţă de faptul că în cauză s‐a început urmărirea penală faţă de  (...), care la data evenimentelor avea calitatea de membru al Guvernului (ministru de Interne)  şi s‐a solicitat cercetarea numitului (...), care, la rândul său, avea calitatea de membru al Guvernului (ministru al Apărării Naţionale), urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art.40 alin.(1) Cod procedură penală, dosarul să fie trimis de îndată judecătorului de cameră  preliminară al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţă căreia i‐ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.   

Faţă de cele expuse, în temeiul dispoziţiilor art.64 alin.(3) din legea nr.304/2004    şi art.335 alin.(1) şi (4) din Codul de procedură penală,  

D I S P U N:

1.Din oficiu, infirmarea ordonanţei nr.11/P/2014 din 14 octobrie 2015 Parchetului de pe lângă  Înalta Curte de Casaţie  şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare, ca fiind netemeinică şi nelegală şi redeschiderea urmăririi penale în cauză.

2. Redeschiderea urmăririi penale se supune confirmării jucătorului de cameră  preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie  şi Justiţie căruia îi vor fi transmise de îndată ordonanţa, împreună cu dosarul cauzei.

PRIM‐ADJUNCT AL PROCURORULUI GENERAL

Dimitrie Bogdan LICU


(Fluierul)


Linkul direct catre Petitie

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! - Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi - Semneaza si tu !

Comentarii:


Adauga Comentariu



Citiți și cele mai căutate articole de pe Fluierul:

Sex oral într-o parcare din Bucureşti. Ea e dezbrăcată, el cu pantalonii în vine IMAGINI XXX

Clotilde Armand şi soţul, prinşi la locul numărării voturilor de la alegerile locale

Ion Cristoiu: Ce se întâmplă când pe Klaus Iohannis îl bate soarele-n cap

Peste 530.000 de kg de deșeuri transportate ilegal au fost oprite la Calafat

Jocurile Olimpice. Fiica lui Bruce Springsteen, Jessica, evoluează la Tokyo 2020 în probele de echitație

O nouă criză a transportului maritim amenință cumpărăturile de Black Friday. "Ne putem aștepta să vedem creșterea prețurilor pentru tot felul de bunuri"

SUA acuză Rusia că a forțat disponibilizarea a peste 180 de funcționari diplomatici

Cum MINTE Dacian Cioloș, omul lui Soros și al Bilderbergilor de la Organizația "Friends of Europe" Dacian Cioloș: "Nimeni, niciodată, nu va mai putea guverna pe ascuns în România" Păi chiar asta faceți voi progresiștii internaționaliști.

HOROSCOP 3 august 2021. Discuții interesante și întâlniri-surpriză pentru trei zodii. Norocul vine prin intermediul celorlalți

Polonia: geopolitica devine un factor determinant al investițiilor în prima centrală nucleară

Șofer prins drogat la volan pe Centura Capitalei

Antony Blinken: SUA este în contact foarte strâns cu Marea Britanie, Israel și România. Vom da un "răspuns colectiv" împotriva Iranului

Un nou accident pe autostrăzile din România. Două persoane au murit, una a fost preluată de elicopter

Cătălin Chirilă și Victor Mihalachi s-au calificat în finala cursei olimpice de canoe dublu 1000 m

"Creșterea economică în pericol". Riscurile se înmulțesc, iar varianta Delta devine inamicul principal

Amendă pentru Petromidia. Compania nu a respectat normele de mediu după explozia din iulie

Jocurile Olimpice. Norvegianul Karsten Warholm a doborât recordul mondial în proba masculină de 400 m garduri

Adolescentă din Gorj, violată într-o mașină, apoi amenințată și șantajată

Cum va fi vremea în Capitală. Prognoza meteo emisă de ANM

Coronavirus România LIVE UPDATE 3 august 2021. Cel mai mare număr de cazuri din ultimele peste două luni. Bilanț COVID

Mihaela Buzărnescu s-a calificat în optimile de finală ale singurului turneu WTA din România

COMENTARIU Marius Oprea. Nu mai vrem "creștere economică", vrem doar să trăim decent

Curățenia de vară: Ministrul Economiei a eliberat din funcție administratorii speciali de la trei companii de stat

Coronavirus România LIVE UPDATE 3 august 2021. Evoluția numărului de cazuri noi. Ultimul bilanț COVID-19

Jocurile Olimpice. China a câștigat aur și argint în finala olimpică la bârnă. Simone Biles a luat bronzul

Sharon Stone a fost amenințată după ce a cerut un staff complet vaccinat la filmări

O carte pe zi: "Proiecte globale 2045", de Daniel Estulin

Zeci de cadavre plutind pe rău. Descoperirea macabră ce aduce în atenția lumii unul dintre cele mai brutale conflicte de pe glob

Șoferii care merg la mare, sfătuiți de polițiști să folosească rute alternative

Asociația Elevilor din Constanța cheamă în instanță Ministerul Educației. "Considerăm metodologia una deficitară, ce poate prejudicia elevii"

Incident maritim în Golful Oman, în largul Emiratelor Arabe Unite. Forțele Navale britanice: "Potențială deturnare"

METEO Cum va fi vremea în următoarele patru săptămâni. Temperaturi normale perioadei

Avionul Egyptair prăbuşit: Analiza uneia din cutiile negre arată că s-a pronunţat cuvântul "foc"

Probleme cu gunoiul și în Sectorul 2. Primar: "Avem locuri în care mojicia și nesimțirea transformă orașul în groapă de gunoi"

METEO. ANM a emis avertizare Cod galben de caniculă în București și 10 județe și una de furtuni în 17 județe

NEWS ALERT Larisa Iordache se retrage din finala olimpică de la bârnă

Creștere cererea de autovehicule noi în România. Cum arată Top 5 al celor mai cautate modele

"Criza medicilor". Multe județe rămân fără doctori pe ambulanțele

Un disident din Belarus a fost găsit mort în Ucraina, existând suspiciuni că a fost asasinat

Cehia intră pe lista statelor cu PNRR-ul aprobat. România încă așteaptă toamna

Clotilde Armand anunță în miez de noapte semnarea unui contract de salubrizare în sistem de urgență

Brazilia e prima finalistă a turneului olimpic de fotbal masculin

Israelul amenință Iranul, după atacul asupra petrolierului: "Nu au cum să stea calmi la Teheran în timp ce aprind întregul Orient Mijlociu"

Admitere liceu 2022. Cîmpeanu, anunț despre Evaluarea Națională pentru elevii de clasa a VIII-a

NATO condamnă vehement atacul asupra petrolierului MV Mercer Street. "Transmitem condoleanțe României și Marii Britanii pentru pierderile suferite. Va urma o reacție pe măsură!"

Avertizare METEO de vreme rea. ANM a emis Cod portocaliu de ploi și vijelii în două județe

Soroșistul Barna continuă să mintă de îngheață apele vara în cel mai pur stil bolșevic, Neobolșevicul cere din nou împotriva Constituției, Discriminarea Nevaccinaților

Nadia Comăneci, mărturisiri emoționante în presa italiană: "Când concuram, aveam durere în fiecare zi"

Cerere mare pentru noile buletine. Toate programările pentru cărțile electronice de identitate, epuizate în Cluj pentru următoarea lună

PSD a atacat în instanță măsura prin care numărul de participanți la mitinguri a fost restrâns

Șeful Serviciului de Informații Externe rus recunoaște: "CIA e între primele servicii din lume"

Presa internațională: De ce UiPath, cea mai valoroasă companie pornită din România, ar putea deveni profitabilă până la finalul anului

Cîmpeanu cere universităților care au eliberat titluri de doctor, în ultimii 31 de ani, să verifice tezele

Ambasadorul Israelului în România, David Saranga, avertisment pentru UE. "Să nu trimită reprezentant la investirea noului președinte iranian"

VIDEO Incendiu scăpat de sub control, în Grecia. Flăcările se extind în nordul Atenei

New York adoptă o strategie mai agresivă pentru combaterea noului val de COVID-19. Unde va deveni obligatoriu certificatul de vaccinare

Scoția se relaxează. Premierul Nicola Sturgeon anunță ridicarea mai multor măsuri anti-COVID

Când începe școala? Ministrul Sorin Cîmpeanu anunță deschiderea anului școlar 2021-2022, cu prezență fizică

Date INSP despre situația românilor vaccinați, infectați cu SARS-CoV-2

Niciun român aflat în vacanță în Antalya nu a fost mutat din cauza incendiilor


Pag.1 Pag.2 Pag.3 Pag.4 Pag.5 Pag.6 Pag.7
Pag.8 Pag.9 Pag.10 Pag.11

Nr. de articole la aceasta sectiune: 627, afisate in 11 pagini.