03:34 2024-04-17 intpolitic - citeste alte articole pe aceeasi tema
Comentarii Adauga Comentariu

_ Sărbătorile zilei din 17 aprilie 2024 - Sf. Sfinţit Mc. Simeon, episcopul Persiei (Denia Canonului Mare)

Sărbătorile zilei din 17 aprilie 2024 - Sf. Sfinţit Mc. Simeon, episcopul Persiei (Denia Canonului Mare)

Ortodoxe

Sf. Sfinţit Mc. Simeon, episcopul Persiei (Denia Canonului Mare)

Greco-catolice

Sf. ep. m. Simeon din Persia şi cei împreună cu el; Sf. cuv. Acachie al Melitinei; Sf. papă Agapet. Canonul cel Mare al Sf. Andrei din Creta

Romano-catolice

Ss. Ilie, Paul şi Isidor, m.

Sfântul Simeon, episcop al cetăţilor persane Ctesifon şi Salic, a fost pârât autorităţilor cum că este vrăjmaş al regelui şi prieten al împăratului roman. A fost reţinut şi adus înaintea regelui, împreună cu doi preoţi, Avdelae şi Anania.

Legat cu lanţuri de fier, Sfântul Simeon nu numai că nu s-a înfricoşat de mânia acestuia, dar nici nu i s-a închinat. Întrebat fiind pentru ce nu se închină celui căruia de atâtea alte ori i s-a închinat, Sfântul Simeon a răspuns: "Mai înainte n-am fost adus la tine astfel, precum sunt adus acum şi mă închinam, dând vrednică cinste împărăţiei tale. Iar acum, de vreme ce sunt adus ca să mă lepăd de Dumnezeul meu şi să mă depărtez de credinţa mea, de aceea nu mi se cade să mă închin ţie, fiindcă eşti vrăjmaş al Dumnezeului meu!". (Vieţile Sfinţilor)

"Şi mulţi alţii au fost ucişi în acel timp, pentru mărturisirea numelui lui Hristos. Iar după ce a trecut un an, a fost ucis, în Vinerea Mare, Sfântul Azad, eunucul împărătesc cel preaiubit, şi împreună cu dânsul şi o mie de sfinţi mucenici, pe care, adunându-i Biserica, îi numără o mie o sută şi cincizeci". (Vieţile Sfinţilor)

"Iar istoricii Sozomon şi Nichifor povestesc în cărţile lor că au fost ucişi în acea vreme mulţime de creştini în ziua Patimilor lui Hristos şi la praznicul Paştilor. Pentru că atunci când a ieşit porunca păgânului împărat Savorie, ca toţi creştinii din pământul lui să se piardă, atunci credincioşii bărbaţi şi femei, bătrâni şi tineri, singuri ieşind cu sârguinţă din casă, se dădeau pe dânşii cu osârdie la moarte şi mureau cu bucurie pentru Domnul lor. Iar după ce a fost ucis Sfântul Azad, a plâns după dânsul împăratul, fiindcă îl iubea foarte mult şi a poruncit să se înceteze acele ucideri; dar numai pe învăţătorii şi povăţuitorii creştini, pe preoţi şi pe episcopi, i-a încredinţat vrăjitorilor, ca să-i caute pentru muncire; iar pe celălalt popor creştin a poruncit să-l cruţe. Iar noi, cinstind pomenirea sfinţilor mucenici celor număraţi şi celor fără de număr, slăvim pe Punătorul de nevoinţă şi Dătătorul de cununi Hristos Mântuitorul nostru, Cel împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, slăvit în veci. Amin". (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor")

(Fluierul)

Inapoi