![]() Comentarii Adauga Comentariu _ Este posibilă reforma?![]() Președintele Javier Milei al Argentinei a avut deja un anumit grad de succes cu politicile sale economice radicale: adică dacă anumite statistici macroeconomice sunt un semn de succes.Inflația, deși încă foarte mare, a scăzut oarecum.Bugetul a fost în excedent în ultimele două luni.Cursul oficial pentru peso începe să se aproximeze pe cursul său pe piața liberă, lucru care nu s-a întâmplat de mult timp. ![]() Dar pentru cât timp? Rămâne de văzut dacă aceste succese pot fi menținute, deoarece există probleme atât economice, cât și politice.Argentina s-a încăpățânat de zeci de ani să urmărească politici economice atât de dezastruoase, încât orice rectificare este acum nevoită să fie dureroasă și să ducă la dificultăți cel puțin temporare pentru mulți.Oamenii care sunt deja greoi nu vor accepta sacrificii de dragul unui presupus și încă incert avantaj pe termen lung nimeni nu poate mânca un buget echilibrat, iar atunci când oamenii trăiesc precar, se agață de orice privilegii sau subvenții minuscule.în timp ce naufragiații se agață de orice obiect plutitor pe care îl pot găsi și nu contează că acordarea acelor privilegii sau subvenții a cauzat problema în primul rând. Cei care au organizat dezastrul vor profita de nemulțumirea inevitabilă care decurge din eforturile de a-l depăși, căci dacă există un lucru în care sunt pricepuți, acesta este demagogie. Totul la ei este demagogic, din lectura lor.a istoriei față de opoziția lor față de orice fel de schimbare reală.Scopul lor este păstrarea puterii lor și a stăpânirii lor asupra oamenilor cu orice preț; Domnul Milei este o amenințare reală pentru ei și nu se vor preda ușor.Mai mult, este probabil ca domnul Milei să facă însuși greșeli groaznice, pentru că toți oamenii puternici o fac în curând.Decizia sa, deși rapid inversată, de a accepta o creștere uriașă a salariului său în timp ce atât de mulți argentinieni sunt din ce în ce mai săraci a fost o eroare foarte prostească. Dar Argentina este departe de singura țară aflată în dificultate.Problemele atât ale Marii Britanii, cât și ale Franței seamănă mult cu cele ale Argentinei, deși poate că nu sunt încă atât de dramatice.Dar și ei se găsesc într-o situație în care este nevoie cu disperare de reformă.Într-adevăr, ei sunt în obligația Argentinei: reforma este imperativă; reforma este imposibilă. Reforma este imperativă din motive economice.Guvernele ambelor țări și-au asumat obligații pe care nu le pot îndeplini din propriile resurse și trebuie din ce în ce mai mult să recurgă la împrumuturi pentru a le îndeplini în alt mod.Într-un articol recent din ziarul Le Figaro, fostul candidat la președinția franceză, Eric Zemmour, a subliniat că bugetul francez pentru poliție, forțele armate și administrația justiției constituie acum între ele doar o proporție foarte mică din întregul buget de stat, de parcă menținerea păcii țării, internă și externă, ar fi fost doar un fel de sarcină minoră pentru stat, o idee ulterioară, ceva ce își poate permite să se ocupe doar odată ce cererea de creșe de copii sau de avorturi gratuite a ajuns.fost îndeplinite.Și, din păcate, deservirea datoriei care a fost contractată între timp, în mare parte, pentru a plăti toate creșele, avorturile etc., este probabil să devină cea mai mare cerere pentru cheltuielile guvernamentale. Situația din Marea Britanie este și mai gravă, din cauza incompetenței și corupției mai mari a serviciului său public decât cea a Franței, combinată în ultimul timp cu creșterea costurilor și ineficiențelor impuse de supunerea față de obiectivele corecte din punct de vedere politic. Dar reforma este imposibilă pentru că atât de mulți oameni au devenit acum dependenți de stat, fie direct pentru că statul îi plătește să nu facă nimic, fie pentru că sunt angajați de stat, fie pentru că întreprinderea sau afacerea pentru care lucrează este angajată de stat, astfel încât diferența dintre sectorul public și cel privat este din ce în ce mai estompată.Când mă uit în jurul meu, de exemplu, văd un vecin, proprietarul unei firme de consultanță privată prosperă a cărei afacere ajută oamenii să obțină subvenții de la diferite niveluri de guvernare.Am dat peste o altă consultanță a cărei activitate era să asiste administrația locală în reducerea plății impozitelor pe care guvernul central le impune furnizorilor lor. De aici rezultă că încercările de reducere a cheltuielilor guvernamentale, imperativ necesare din motive financiare, ar cauza, dacă sunt realizate, multe dificultăți sau disconfort real.Și dacă există un lucru pe care o democrație modernă le promite membrilor săi, acesta este creșterea confortului sau, cel puțin, evitarea disconfortului.Nu ar fi foarte greu să declanșezi nemulțumirea socială și violența pe scară largă. Există un fel de dialectică la lucru aici: În primul rând, guvernul îi face pe oameni dependenți de ea; atunci guvernul devine dependent de oamenii pe care ia făcut dependenți de el.Din acest ciclu infernal, nu este ușor să scapi.Fostul șef al Comisiei Europene, domnul Jean-Claude Juncker, a spus odată despre politicienii europeni: "Știm cu toții ce să facem, dar nu știm cum să fim realeși odată ce am făcut-o.”>p> Dl.Milei a ajuns la putere cu o majoritate clară pentru că situația din Argentina era atât de proastă încât pentru o mare parte a populației era evident că ceva în țară trebuia să se schimbe și să se schimbe drastic.Dar dacă 55 la sută dintre argentinieni l-au votat, 45 la sută nu l-au votat; și, în timp ce psefologii ar putea considera aceasta o diferență foarte mare, nu cred că ar fi nevoie de foarte mult ca să se topească și să se inverseze.La urma urmei, euforia are mai multe în comun cu disperarea și furia decât cu bunul simț.Majoritatea dintre noi trăim pe termen scurt și suntem suficient de reticenți în a face sacrificii pentru binele nostru, darămite pentru binele altora. Oamenii din Marea Britanie și Franța ar trebui să acorde o atenție deosebită a ceea ce se întâmplă în Argentina, deoarece este un laborator pentru propriul viitor.Există diferențe, desigur; economia franceză, de exemplu, a fost deja dolarizată de fapt prin aderarea sa la o monedă pe care nu o controlează, euro. De altfel, am văzut o replică neintenționat amuzantă într-un articol despre dolarizarea propusă de Argentina.Se spunea că ar stopa dependența Argentinei de mașina de imprimat bani.Ha! Încearcă să spui asta unui monetarist american! Opiniile exprimate în acest articol sunt opinii ale autorului și nu reflectă neapărat opiniile The Epoch Times sau ZeroHedge.
Linkul direct catre PetitieCitiți și cele mai căutate articole de pe Fluierul:
|
|
|
Comentarii:
Adauga Comentariu