STUDIU Plantele emit sunete ultrasonice în rafale rapide atunci când sunt stresate

Cercetătorii au descoperit că plantele însetate sau deteriorate produc până la 50 de pocnituri staccato într-o oră, la care pot răspunde creaturile din apropiere.

Descoperirea, descrisă ca fiind "incitantă şi provocatoare" de către un expert independent, sugerează că regnul vegetal nu este atât de tăcut pe cât pare şi că sunetele ultrasonice emise de plante ar putea chiar contribui la modelarea ecosistemelor lor.

În timp ce orice grădinar este familiarizat cu ofilirea şi decolorarea care apar odată cu seceta, o lipsă de apă sau o rană bruscă poate, de asemenea, să determine plantele să producă pocnituri staccato, la care creaturile din apropiere ar putea răspunde, spun cercetătorii.

„Atunci când aceste plante sunt în stare bună, ele produc mai puţin de un sunet pe oră, dar atunci când sunt stresate emit mult mai multe, uneori între 30 şi 50 pe oră", a declarat profesorul Lilach Hadany, biolog evoluţionist şi teoretician la Universitatea din Tel Aviv.

„Ele sunt potenţial importante, deoarece alte organisme ar fi putut evolua pentru a auzi aceste sunete şi a le interpreta", a adăugat ea. „Acum testăm atât animalele, cât şi plantele pentru a vedea dacă acestea răspund".

Hadany şi colegii ei au înregistrat sunetele produse de plantele de tomate şi tutun crescute în sere. Plantele sănătoase au emis clicuri şi pocnituri, dar sunetele au venit în explozii mult mai rapide atunci când plantele au fost lipsite de apă sau li s-au tăiat tulpinile. Zgomotele puteau fi recepţionate la 3-5 metri distanţă, potrivit The Guardian.

La 40-80kHz, sunetele sunt prea înalte pentru urechea umană, care are o gamă superioară de aproximativ 20kHz. Dar insectele, cum ar fi moliile şi mamiferele mici, inclusiv şoarecii, pot detecta astfel de frecvenţe, ceea ce ridică perspectiva că aceste zgomote le-ar putea influenţa comportamentul.

Scriind în Cell, cercetătorii descriu cum sunetele plantelor sunt la fel de puternice ca şi vorbirea umană şi sunt emise mai frecvent după două zile fără apă. Sunetele ajung la apogeu în a cincea sau a şasea zi şi apoi se diminuează pe măsură ce planta se usucă.

Înregistrând sunetele, cercetătorii au antrenat un algoritm de inteligenţă artificială pentru a identifica planta şi cauza stresului acesteia doar din zgomotul pocniturilor. Nu a fost 100% precis, dar demonstrează că sunetele conţin informaţii care ar putea fi utile pentru organismele din mediul înconjurător, spun ei.

Nu există nicio dovadă că sunetele sunt o încercare de comunicare, aşa cum nu există nicio dovadă că un buştean îşi declară suferinţa prin pocnituri pe foc. Dar Hadany a spus că sunetele ar putea fi totuşi utile pentru creaturile din apropiere, afectând, poate, plantele cu care se hrănesc animalele sau locul în care insectele îşi depun ouăle. Nu este clar ce creează sunetele, dar autorii suspectează un proces numit cavitaţie, în care coloanele de apă din tulpinile de plante deshidratate se sparg, generând bule de aer.

Indiferent dacă ceva ascultă sau nu sunetele, Hadany spune că această descoperire ar putea face irigarea mai eficientă prin utilizarea microfoanelor alături de alţi senzori pentru a detecta când plantele duc lipsă de apă.

„Acest lucru este interesant şi dă de gândit: plante care vorbesc despre nivelul lor de stres - cine ar fi crezut", a declarat Marc Holderied, profesor de biologie senzorială la Universitatea Bristol. Deşi acest lucru pare a fi un produs secundar al stresului fiziologic mai degrabă decât o comunicare intenţionată, nimic nu poate opri organismele din apropiere să încerce să exploateze aceste informaţii".

„Nimeni nu a descoperit încă o ureche într-o plantă, dar plantele răspund cu siguranţă la mulţi stimuli mecanici, aşa că oamenii de ştiinţă ar putea dori să caute detectori de ultrasunete în astfel de plante", a adăugat el.

În 2017, Carlos Vicient, cercetător la Centrul de Cercetare în Genomică Agricolă din Barcelona, a raportat că redarea de sunete puternice plantelor timp de câteva ore le-a făcut mai rezistente la secetă. Dar el este sceptic că acestea ar răspunde la sunete mai liniştite într-un mediu natural zgomotos. „Pare mult mai probabil că, dacă există o astfel de comunicare, aceasta se realizează prin emiterea de substanţe volatile", a spus el.

„Faptul că o plantă emite sunete nu înseamnă că aceasta comunică cu congenerii săi", a adăugat el. „Orice sistem de conducte care transportă un fluid generează sunete şi asta nu înseamnă că o conductă de apă încearcă să comunice cu cineva”.

(Fluierul)