A fost sau nu Ștefan cel Mare un fustangiu

Ștefan al III-lea Mușat - sau Ștefan cel Mare cum este cunoscut în istoria românilor - a fost unul dintre cei mai importanți, longevivi și puternici voievozi români medievali. Pe lângă succesele sale militare și diplomatice, Moldova lui Ștefan cel Mare s-a constituit ca o veritabilă putere în estul arcului carpatic.

Dincolo de realizările sale militare și administrative, Ștefan cel Mare s-a ales, pentru posteritate, cu faima de fustangiu. S-a înrădăcinat în conștiința publicului larg că acesta nu ar fi avut scrupule când era vorba de femei frumoase și pe deasupra ar fi umplut țara de bastarzi.

Adevărul istoric este însă altul. Sau cel puțin asta reiese din mărturiile și dovezile care există despre viața conjugală și amoroasă a voievodului moldovean. A avut trei soții, a rămas văduv de două ori și se cunoaște cu certitudine doar un singur bastard.

Prima soția a voievodului moldovean a fost Evdochia de Kiev. Căsătoria a avut loc în vara lui 1463 și a fost, cum se întâmpla mai mereu în Evul Mediu, o căsătorie cu substrat diplomatic. Mai precis, Evdochia era fiica lui Alexandru de Kiev, văr primar cu regele Poloniei, Cazimir al IV lea. Evdochia, prin tatăl său, se înrudea cu marii cneji ruși, și reprezenta un simbol al unirii principilor ortodocși în contextul cruciadei anti-otomane. La momentul căsătoriei, Ștefan avea 30 de ani, iar Evdochia - cel mult 19 ani.

Despre Evdochia se știu puține lucruri. De altfel, căsnicia cu Ștefan cel Mare a durat doar patru ani, fiindcă Evdochia a murit. Nu se cunosc cauzele, cel mai probabil din motive medicale, în urma unei îmbolnăviri. Cu prințesa kieveană, Ștefan a avut doi copii, pe Alexandru și Olena. Un indiciu că Ștefan cel Mare și-a iubit mult prima soție este că a rămas văduv cinci ani, un lucru puțin obișnuit pentru un monarh medieval.

Cea de-a doua soție a voievodului moldovean a fost Maria de Mangop. Și de această dată a fost o uniune dinastică cu valoare simbolică pe tărâmul diplomației și în contextul luptei anti-otomane. Maria de Mangop era fiica lui Alexios al II-lea de Theodosia și moștenitoare a Paleologilor bizantini. Prin venele Mariei curgea și sângele Comnenilor, renumiții împărați bizantini, dar și a Asăneștilor bulgari. Prin această căsătorie, Ștefan dorea să arate că el continuă tradiția împăraților bizantini și poartă steagul luptei anti-otomane.

Ștefan s-a căsătorit cu Maria de Mangop în anul 1472, la vârsta de aproape 40 de ani. Cu prințesa bizantină, Ștefan cel Mare a avut doi fii, Ilie și Bogdan. Ambii au murit însă de copii. De altfel, nici căsnicia cu Maria de Mangop nu a durat prea mult, prințesa bizantină murind după cinci ani de căsătorie. Se spune că Maria a murit de supărare și umilință, după ce Ștefan s-a îndrăgostit de mult mai tânara sa prizonieră, Maria Voichița, alături de care se afișa ostentativ la curte.

Marea iubire a voievodului moldovean a fost însă cea de-a treia și ultima sa soție, Maria Voichița. Maria era cu 25 de ani mai mică decât Ștefan cel Mare și i-ar fi sucit mințile voievodului pe când avea numai 16 ani. Maria Voichița era singura fiică a domnitorului Țării Românești Radu cel Frumos și s-a născut la Târgoviște în anul 1457, exact anul în care Ștefan cel Mare ajungea domnitor al Moldovei.

Maria Voichița a ajuns la Suceava ca prizonieră. Ștefan cel Mare a invadat Țara Românescă, unde domnitor era Radu cel Frumos, un om închinat turcilor. După ce a prădat Valahia, Ștefan cel Mare l-a alungat pe Radu cel Frumos și le-a luat prizoniere pe soția domnului valah, Maria Despina, și pe fiica acestuia, Maria Voichița. Ambele femei au fost duse la cetatea Sucevei și date în grija Mariei de Mangop.

Se spune că Maria Voichița era de o frumusețe aparte. În plus, era și o adolescentă ambițioasă care ar fi pus ochii pe voievodul Moldovei. Ba chiar se spune că Maria Voichița a devenit amanta lui Ștefan cel Mare, timp de patru ani.

„Şi rivalitatea dintre două femei, între doamna şi viitoarea doamnă, durerea de a-şi vedea dragostea stingherită, de-a se vedea părăsită când tocmai avea mai mare nevoie de sprijin, acestea au dus desigur în mormânt pe tânăra domniţă de neam împărătesc”, scrie Constantin Gane în „Trecute vieţi de doamne şi domniţe”.

După moartea Maria de Mangop, și anul de doliu cuvenit, Ștefan cel Mare s-a căsătorit cu Maria Voichița. Iubirea lui Ștefan față de tânăra soție este dovedită de ctitoria de la Dorohoi, Sfântul Nicolae Domnesc, acolo unde comandă o frescă după modelul „Primăverii” lui Botticelli, unde doamna Moldovei joacă rolul central. Ba mai mult, el i-a dăruit și ctitoria de la Pătrăuți. Cu Maria Voichița, Ștefan a avut trei copii: pe Bogdan-Vlad, moștenitorul tronului, pe Ana și Maria.

Unele informații și legende arată că Ștefan a avut câțiva bastarzi apăruți în urma relațiilor extraconjugale. Chiar despre primul fiu, Alexandru, se spune că era făcut cu o oarecare Marușca, în afara căsniciei cu Evdochia de Kiev. Această supoziție este contrazisă însă de istoricul Ioan Ursu, dar și de o danie către mănăstirea Zografu unde se precizează că cere să fie pomeniți „doamna mea lângă domnia mea şi pe copiii noştri dăruiţi de Dumnezeu, Alexandru şi Elena”.

Se mai vorbea de un alt Petru, mort de copil, dar fără să existe dovezi concrete, în afară de zvonuri cronicărești.

Singurul bastard cunoscut al lui Ștefan cel Mare a fost Petru Rareș. Acesta s-ar fi născut în 1483 în urma unei relații extraconjugale a voievodului cu Răreșoaia, fiica unui boier din neamul Cernat, din zona Galațiului. Alte surse arată că ar fi dintr-un neam de boieri de la Baia.

Nici în cazul lui Petru Rareș, lucrurile nu sunt foarte sigure. Acesta era negustor de pește când s-a ridicat la domnie și este posibil, ca și în cazul lui Mihai Viteazul, să-și fi cumpărat boieria și originea domnească cu banii de pe negoț. La vârsta la care se năștea Petru Rareș, Ștefan cel Mare avea 45 de ani și era căsătorit cu Maria Voichița.

(Fluierul)