Obiectivul Comisiei Europeane: reducerea cu 90% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2040. Va fi posibil acest lucru?

"Europa a luat deja o decizie strategică de a investi într-o economie inovatoare, durabilă și competitivă la nivel mondial, axată pe industrii curate și agile", a declarat Maroš Šefčovič, vicepreședinte executiv pentru afaceri ecologice europene, relații interinstituționale și previziuni. "[...] Considerăm că leadershipul industrial și tranziția justă sunt două fețe ale aceleiași monede. În calitate de actor puternic la nivel mondial în domeniul tehnologiilor cu zero emisii nete, UE va continua să mențină echitatea și solidaritatea în prim-planul European Green Deal."

"Sectorul energetic este în fruntea procesului de decarbonizare și de reducere a emisiilor în Europa și trebuie să continuăm pe această cale până în 2040", a adăugat Kadri Simson, comisarul pentru energie. "În anii 2030 ar trebui să asistăm la progrese majore în tranziția de la combustibilii fosili și la o pondere tot mai mare a surselor regenerabile în mixul nostru energetic. Le transmitem investitorilor un semnal clar că Europa își menține cursul și le oferă predictibilitate și stabilitate pe termen lung."

Realizarea unei reduceri de 90 % a emisiilor până în 2040 va necesita îndeplinirea mai multor condiții favorabile. Punctul de plecare este punerea integrală în aplicare a legislației existente în vederea reducerii emisiilor cu cel puțin 55 % până în 2030, așa cum este inclusă în planurile naționale actualizate privind energia și clima (NECP). Apoi, trebuie să se pună mai mult accent pe o tranziție echitabilă care să nu lase pe nimeni în urmă, pe condiții de concurență echitabile cu partenerii internaționali și pe un dialog strategic privind cadrul post-2030, inclusiv cu industria și sectorul agricol.

După cum a subliniat Comisia, "Green Deal" trebuie să devină acum un acord de decarbonizare industrială care să se bazeze pe punctele forte industriale existente, cum ar fi energia eoliană, energia hidroelectrică și electrolizatoarele, și să continue să sporească capacitatea de producție internă în sectoarele de creștere, cum ar fi bateriile, vehiculele electrice, pompele de căldură, energia solară fotovoltaică, CCU/CCS, biogazul și biometanul și economia circulară.

Prin urmare, este o veste bună faptul că, în același timp, Consiliul și Parlamentul European au ajuns la un acord provizoriu cu privire la regulamentul de stabilire a unui cadru de măsuri pentru consolidarea Actului european privind industria zero net (NZIA). Conform acordului, va exista o listă unică de tehnologii cu zero net, cu criterii pentru selectarea proiectelor strategice în acele tehnologii care vor contribui mai bine la decarbonizare.

De asemenea, noul regulament este menit să ofere condiții mai ușoare și certitudine investitorilor și promotorilor de proiecte de producție cu tehnologie net-zero. Proiectele identificate ca având un potențial mai mare de decarbonizare vor beneficia de proceduri accelerate de autorizare pentru construcție sau extindere (pentru proiectele mari, maxim 18 luni, iar pentru proiectele mici, maxim 12 luni) și de îndrumare în ceea ce privește accesul la finanțare. Este important, mai ales având în vedere că toate statele membre au mixuri energetice diferite și au dreptul de a alege între diferite surse de energie, țările nu vor fi obligate să recunoască drept proiecte strategice pe cele legate de o tehnologie care nu este acceptată ca parte a mixului lor energetic.

Viitorul regulament va promova, de asemenea, dezvoltarea văilor de accelerare zero net (teritorii care concentrează mai multe companii implicate într-o anumită tehnologie), ale căror obiective sunt crearea de grupuri de activități industriale zero net, astfel încât să crească atractivitatea UE ca locație pentru activitățile de producție.

În plus, actul reglementează utilizarea schemelor de stimulare a achiziționării de produse cu tehnologie net-zero și definește contribuțiile la sustenabilitate și reziliență în cadrul procedurilor de achiziții publice. Contribuția la durabilitatea mediului va fi o cerință minimă obligatorie, în timp ce contribuția la reziliență se va aplica în cazul în care există o dependență de o țară terță de peste 50 % pentru o anumită tehnologie strategică net-zero (sau pentru componentele acesteia).

În cadrul evaluării impactului, Comisia ia în considerare, de asemenea, stabilirea prețului carbonului și accesul la finanțare ca fiind esențiale pentru realizarea obiectivelor de reducere a emisiilor de către industria europeană. Va fi înființat un grup operativ specializat pentru a dezvolta o abordare globală a tarifării și a piețelor carbonului. De asemenea, Europa va trebui să mobilizeze combinația potrivită de investiții din sectorul public și privat pentru ca economia sa să devină atât durabilă, cât și competitivă.

Printre cele mai recente inițiative de creștere a competitivității Europei se numără lansarea Alianței industriale pentru reactoarele modulare mici, care va asigura un lanț de aprovizionare puternic în UE și o forță de muncă calificată. De asemenea, se așteaptă ca sectorul transporturilor să se decarbonizeze printr-o combinație de soluții tehnologice și de prețuri la carbon, în timp ce, cu ajutorul unor politici și al unui sprijin adecvat, și sectorul agricol poate juca un rol în această tranziție.

În cele din urmă, echitatea, solidaritatea și politicile sociale trebuie să rămână în centrul tranziției. Politicile climatice vor trebui să țină seama de cei care sunt cei mai vulnerabili sau care se confruntă cu cele mai mari provocări în ceea ce privește adaptarea, după cum demonstrează politici precum Fondul social pentru climă și Fondul pentru o tranziție echitabilă.

(Fluierul)