Cazul Le Pen, ineligibilitate și executare provizorie: ce spune cu adevărat legea

Curtea Penală din Paris urmează să pronunțe luni decizia în procesul asistenților europarlamentarilor la Raliul Național (RN). Procurorul a solicitat o pedeapsă de ineligibilitate de cinci ani pentru Marine Le Pen, cu executare provizorie la pronunțarea hotărârii – adică cu aplicare imediată, în ciuda oricărei contestații pe care inculpatul ar putea eventual să-l depună.

De Jacques-Henri Robert, profesor emerit la Universitatea Paris-Panthéon-Assas. Expert al Clubului Juristilor .

Care sunt condițiile de aplicare a pedepsei de neeligibilitate în acest caz?

Deturnarea pretinsă împotriva doamnei Le Pen a avut loc „între 2004 și 2016”, fără alte detalii. Cu toate acestea, pedeapsa de ineligibilitate aferentă acestei infracțiuni a devenit obligatorie abia odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 2016-1691 din 9 decembrie 2016, care a modificat în acest sens articolul 432-17 din Codul penal. Această pedeapsă majorată poate fi aplicată inculpatului numai dacă instanța constată în mod expres un act de delapidare săvârșit după data de 10 decembrie 2016. În acest caz, neaplicarea ineligibilității ar trebui să fie justificată de instanță.

În lipsa unor fapte stabilite în mod corespunzător ulterioare intrării în vigoare a legii din 2016, doamna Le Pen ar fi, totuși, neeligibilă, deoarece infracțiunea de deturnare de bunuri publice, pentru care este urmărită penal (art. 432-15 C. pen.), era, încă dinainte de această lege, pedepsită cu interzicerea dreptului civil și al familiei (art. 1.4 ale cărei elemente este tocmai ineligibilitatea (art. 131-26, 2° C. pen.). Sentința era atunci opțională. Indiferent dacă instanța va aplica sau nu această pedeapsă, va respecta așadar legea.

Dacă o pronunță, trebuie să motiveze concret pentru aceasta, precum și pentru orice eventuală pedeapsă cu închisoarea, „pe baza împrejurărilor săvârșirii infracțiunii și a personalității făptuitorului, precum și a situației sale materiale, familiale și sociale, în conformitate cu scopurile și funcțiile pedepsei”. (art. 132-1 C. pen.). Dacă nu o spune, nu va trebui să explice.

În ce condiții poate instanța să dispună executarea provizorie? Este un principiu care în materie penală, căile de atac și căile de atac au efect suspensiv. O tradiție legislativă foarte veche datând din Codul de procedură penală din 1808 prevede o excepție de la acest principiu în detrimentul inculpaților condamnați la pedeapsa închisorii (art. 465 CPP): instanța îi poate plasa sau menține în detenție provizorie, dar întrucât libertatea este principiul și privarea ei excepția, jurisdicția trebuie să justifice această măsură. O persoană condamnată care face apel sau depune recurs în casație este apoi considerată a fi în detenție provizorie și nu este considerată a-și ispăși pedeapsa până când apelul sau apelul său nu este judecat.

Alte pedepse decât închisoarea și amenzile (suspendarea permisului de conducere, confiscarea, interdicțiile profesionale etc.), indiferent dacă le înlocuiesc sau se adaugă acestora, pot fi, de asemenea, supuse executării provizorii, în temeiul art. 471 al 4- lea din Codul de procedură penală și este cazul interzicerii dreptului civil, civic și politic, a deturnării de drepturi civile, civice și politice complementare, a deturnării de drepturi publice complementare. Chiar dacă ar fi obligatorie, această sancțiune nu ar trebui aplicată imediat și provizoriu.

Secția penală a Curții de Casație a fost sesizată de două chestiuni prioritare de constituționalitate împotriva acestui articol și a refuzat să le adreseze Consiliului Constituțional, dar se poate citi în hotărârile sale expunerea singurelor motive care justifică executarea provizorie: „Competența instanței de a dispune executarea provizorie întrunește obiectivul de interes general care vizează promovarea executării pedepsei și prevenirea recidivei” (cad. 41, 7. apr. 84.577 Cass. 21 sept. 2022, nr. Întrucât recidiva doamnei Le Pen este puțin probabilă și posibila ineligibilitate la care ar fi supusă nu i-ar întrerupe actualul mandat de deputat în Parlament, singurul efect al executării provizorii a acestei sancțiuni ar fi acela de a o priva de posibilitatea de a candida la alegerile prezidențiale prin „asigurarea executării pedepsei” în pofida unui recurs și în pofida unei recursuri de către instanță. Magistrații nu pot ignora acest lucru sau ascunde publicului.

A fost ridicată o a treia chestiune prioritară de constituționalitate, de data aceasta adresată Consiliului Constituțional. Deși nu privește în mod direct articolul 471, alin. 4 Cod procedură penală, răspunsul dat de Consiliu se aplică interpretării acestui text: a avut ca obiect desființarea unor lucrări construite cu contravenție Codului de urbanism care pot fi dispuse provizoriu (art. L. 480-7, al. 1 er C. urb.) (Const. const. 10 iulie 2020, QPC nr. 10292). Deși Consiliul a respins problema prioritară de constituționalitate, temeiurile hotărârii sale sunt suficient de generale pentru a ghida decizia judecătorilor care au în vedere executarea provizorie a pedepselor: „Executarea provizorie a unei măsuri de restituire nu poate fi dispusă de către judecătorul penal decât în ​​urma unei ședințe contradictorii în cadrul căreia învinuitul își poate prezenta mijloacele de apărare și își poate afirma dacă instanța de restituire este până la aprecierea situației... măsura este necesară în lumina împrejurărilor cauzei.”

Înainte de a se pronunța cu privire la executarea provizorie, instanța penală care o judecă pe doamna Le Pen va trebui să se asigure că a respectat aceste linii directoare în timpul procedurii.

Care sunt căile de atac împotriva executării provizorii? Lipsa unui recurs specific la executarea provizorie este ceea ce a inspirat QPC-urile tocmai amintite și, în ceea ce privește articolul L. 480-7 din Codul de urbanism, Secția penală a statuat că argumentul este suficient de grav pentru ca Consiliul Constituțional să-i fie sesizat: „Nici dispozițiile criticate și nici nicio altă prevedere nu permit persoanei condamnate să solicite suspendarea executării, ceea ce constituie un drept de privare efectivă a acestei dispoziții imixtiune în viața lor privată și în dreptul lor la proprietate” (Cass. crim , 22 mai 2024, nr. 24-81.666). Și în fapt, executarea provizorie dispusă în temeiul art. 471, alin. 4 din Codul de procedură penală sau art. L. 480-7 din Codul de urbanism, nu pot fi suspendate înainte de examinarea pe fond a procesului de către instanța de apel, iar învinuitul se poate teme de o așteptare îndelungată. Pe de altă parte, arestarea preventivă după hotărâre poate fi contestată, înainte de şedinţa de apel, printr-o cerere de eliberare depusă la instanţa care a dispus continuarea sau plasarea în arest a învinuitului; iar plata avansurilor cu privire la daune-interese poate fi suspendată printr-o ordonanță provizorie specială adusă în fața primului președinte al curții de apel (art. 515-1 C. proc. pen.).

Justiţiabilii cărora art. 471 alin. se aplică 4 sunt, prin urmare, mai maltratate și, prin urmare, ar fi lipsiți de dreptul la o cale de atac efectivă, încălcând articolul 16 din Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului. Camera penală, în hotărârile sale de respingere a sesizării, pronunțate în anii 2018 și 2022, a respins argumentul pe motivul oarecum sumar că „caracterul nesuspensiv al recursului, atunci când s-a dispus executarea provizorie, asigură o justă conciliere între acest obiectiv și obiectivul justiției valabil constituțional” (nr.202002). 22-82.377, mai sus). Consiliul Constituțional nu este de acord cu aceasta, afirmând, în ceea ce privește executarea provizorie a demolării, că „legiuitorul a urmărit astfel obiectivul valorii constituționale de salvgardare a ordinii publice” dar, în acest sens mai prudent decât Curtea de Casație, își întemeiază decizia pe garanțiile de care învinuitul trebuie să beneficieze înainte de pronunțarea acestei măsuri: „Având în vedere nerecunoașterea de către judecător a condițiilor de neexecutare dreptul la o cale de atac efectivă trebuie să fie respins.”

Actul de a judeca este terifiant.

(Fluierul)