Adrian Onciu: Continuă telenovela nord-coreeană de admitere sau respingere a candidaților la prezidențiale în funcție de cum dictează autorii loviturii de stat.

BEC a validat până acum candidaturile lui Nicușor Dan, Crin Antonescu, Victor Ponta, Elena Lasconi, George Simion, Lavinia Șandru și Cristian Terheș. Și i-a invalidat pe Călin Georgescu și Diana Șoșoacă.

Deși admit că invalidările au fost abuzive, incompatibile cu un sistem democratic, așa-zișii proeuropenii susțin că autoritățile au ales cea mai bună soluție. Lovitura de stat a meritat toți banii. ”Știu că poate sunt români supărați că nu toate candidaturile au fost validate de BEC. Dar nu le putem permite candidaților extremiști să schimbe direcția proeuropeană a României. Eu voi lupta pentru a continua această direcție, pentru o țară mai dreaptă și mai prosperă”, a punctat Lasconi, după depunerea dosarului.

Schimbarea direcției proeuropene, neprobată ca ”acuzație” decât prin specularea unor declarații scoase din context, se transformă astfel într-un adevărat rechizitoriu, validat fără drept de apel de instanța supremă a CCR. Situația este similară în cazul învinuirii de ”extremism”, un termen abuziv folosit de către mas-media pentru a eticheta tot ceea ce se opune curentului oficial.

Democrația se bazează pe pluralismul politic, care presupune dreptul cetățenilor de a alege dintre o gamă diversă de opțiuni ideologice și politice. Într-un sistem democratic, autoritățile nu ar trebui să decidă în mod arbitrar cine are dreptul de a candida, ci să garanteze un proces electoral transparent și echitabil. Doar cetățenii și nu presupusele elite pot stabili, prin vot, direcția țării. Ideea că anumite valori (în acest caz, proeuropenismul) sunt intrinsec superioare altora și trebuie protejate prin excluderea unor candidați, contravine principiilor de bază ale democrației.

Excluderea candidaților în absența unei condamnări judiciare explicite echivalează cu instituirea unui delict de opinie. Conceptul este profund nedemocratic, întrucât contravine dreptului fundamental la libera exprimare, garantat de Constituție și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Libertatea de exprimare include dreptul de a avea opinii ce pot fi considerate controversate, extremiste sau chiar ofensatoare, atâta timp cât nu încalcă limitele legale.

Dacă un candidat nu a fost condamnat pentru incitare la violență, ură sau discriminare, excluderea sa pe baza opiniilor politice reprezintă o încălcare a drepturilor sale fundamentale și un precedent periculos. BEC și CCR au decis în mod arbitrar ce opinii sunt acceptabile. S-a creat astfel riscul unui sistem în care opoziția legitimă este suprimată sub pretextul protejării unor valori considerate ”corecte” la modul axiomatic, de netăgăduit.

Dacă un candidat este considerat ”extremist” și există temeri legate de impactul său asupra "direcției politice a țării", rămâne exclusiv pe umerii justiției (și nu ai altor autorități politizate gen BEC sau CCR) să determine în ce măsură acesta a încălcat legea. În absența unei interdicții explicite, excluderea unor candidați pe motive ideologice este arbitrară și nedemocratică. Argumentul ”protecției direcției proeuropene” invocat de Lasconi transformă autoritățile într-un soi de ”gardieni ai ideologiei” (vezi Iranul, spre exemplu), un rol incompatibil cu principiile statului de drept.

Termenul de ”extremist” poate fi folosit pentru a elimina orice opoziție incomodă, nu doar pe cea care reprezintă un pericol real. Spre exemplu, un candidat ca CG, care critică actuala conducere a Uniunii Europene și promovează o agendă naționalistă nu este automat un pericol pentru democrație. El reflectă o opinie legitimă a unei părți a electoratului. Excluderea sa de către BEC și CCR privează cetățenii de dreptul de a alege liber și alimentează resentimentele, ducând la polarizare și radicalizare.

În cazul României, direcția proue, deși importantă, nu este deloc un principiu constituțional, și nu poate fi invocat ca să justifice excluderea candidaților fără o bază legală.

(Fluierul)