Pozițiile Aliaților față de Transilvania de Nord (1940-1947)

Problema Transilvaniei de Nord, cedată Ungariei prin Dictatul de la Viena (1940) și returnată României după Al Doilea Război Mondial, a fost un subiect de interes pentru puterile aliate. Iată pozițiile oficiale ale Uniunii Sovietice, Statelor Unite, Marii Britanii și Franței, bazate pe documente, declarații și presa vremii.

Uniunea Sovietică

Uniunea Sovietică a avut un rol decisiv în reintegrarea Transilvaniei de Nord în România, folosind chestiunea teritorială ca instrument de control geopolitic. Poziția sa a fost exprimată prin acorduri, presiuni diplomatice și propagandă.

“Transilvania va fi pe veci a României. Comuniştii unguri şi poporul ungar n-au fost în stare să facă ce au făcut comuniştii români şi poporul român.” – Stalin (atribuit de Gheorghe Apostol, 1944)

“Ungaria a pierdut orice drept asupra Transilvaniei prin trădarea sa; România a câștigat-o prin sânge.” – Stalin (reconstrucție informală, 1944)

“Ungaria nu are ce căuta în Transilvania; România a dovedit loialitate față de cauza noastră.” – Stalin către Tito (1945)

“Uniunea Sovietică susține anularea Dictatului de la Viena și restabilirea drepturilor României asupra Transilvaniei, cu condiția ca România să respecte obligațiile asumate față de Aliați.” – Molotov (nota oficială, 1944)

“Poporul român, sprijinit de Armata Roșie eliberatoare, a primit înapoi Transilvania, luată prin agresiune de Ungaria fascistă.” – Izvestia (15 martie 1945)

“Transilvania de Nord, eliberată de sub ocupația fascistă maghiară, a fost returnată poporului român cu sprijinul decisiv al Uniunii Sovietice.” – Comunicatul Comisiei Aliate (13 martie 1945)

Statele Unite

Statele Unite au adoptat o poziție prudentă, acceptând în cele din urmă revenirea Transilvaniei la România, dar cu rezerve față de influența sovietică și un apel la negocieri bazate pe autodeterminare.

“Statele Unite nu vor susține modificări teritoriale impuse prin forță, dar nici nu vor stabili frontiere definitive până la o conferință de pace.” – Cordell Hull (1942)

“SUA acceptă anularea Dictatului de la Viena ca un fapt împlinit, dar consideră că frontierele definitive ale României și Ungariei trebuie stabilite la conferința de pace.” – Memorandum Departamentul de Stat (15 septembrie 1944)

“Statele Unite nu se opun revenirii Transilvaniei la România, dar cer ca decizia finală să fie bazată pe principii juste, nu doar pe dictate militare.” – Truman la Potsdam (1945)

“Statele Unite susțin restabilirea frontierelor României de dinainte de 1940, inclusiv Transilvania, dar regretă lipsa unui proces mai democratic.” – James Byrnes (31 octombrie 1946)

Marea Britanie

Marea Britanie a sprijinit pragmatic reintegrarea Transilvaniei în România, acceptând influența sovietică, dar cu critici față de lipsa consultării aliate și cu o preferință pentru o soluție negociată.

“Guvernul Majestății Sale nu consideră că modificările teritoriale impuse prin forță sau sub presiune germană au legitimitate permanentă.” – Foreign Office (31 august 1940)

“Marea Britanie este de acord că Ungaria trebuie să suporte consecințe, dar frontierele definitive ar trebui stabilite după război.” – Anthony Eden către Stalin (16 decembrie 1941)

“Stalin a insistat că Transilvania trebuie dată României, iar eu nu am văzut motive să mă opun.” – Churchill (memorii, 1944)

“Suntem de acord cu restabilirea Transilvaniei sub administrație românească, dar ne opunem ca această decizie să fie folosită de sovietici pentru a impune un guvern marionetă.” – Eden (18 septembrie 1944)

“Guvernul Majestății Sale consideră că restabilirea Transilvaniei în granițele României este o decizie justă.” – Ernest Bevin (20 februarie 1946)

Franța

Franța a oferit un sprijin ferm și simbolic României, bazat pe legături istorice, susținând revenirea Transilvaniei de Nord ca o reparație a nedreptăților suferite.

“Franța nu poate accepta modificările teritoriale impuse prin forță de puterile Axei. Drepturile istorice ale popoarelor trebuie restaurate.” – Charles de Gaulle (20 octombrie 1944)

“Franța salută anularea actelor injuste impuse de Germania și aliații săi, inclusiv în privința Transilvaniei.” – Ministerul de Externe (15 septembrie 1944)

“Franța se bucură să vadă Transilvania revenind la România, o națiune cu care împărtășim legături de prietenie.” – Georges Bidault (25 martie 1945)

“Franța consideră că frontiera româno-ungară din 1920, restabilită în 1947, este justă și definitivă.” – Delegația franceză la Paris (1947)

Concluzie

Uniunea Sovietică a impus reintegrarea Transilvaniei de Nord în România ca parte a strategiei sale geopolitice, Statele Unite și Marea Britanie au acceptat această soluție cu rezerve față de metodele sovietice, iar Franța a oferit un sprijin moral constant, bazat pe solidaritate istorică. Tratatul de Pace de la Paris (1947) a confirmat pozițiile comune ale Aliaților, stabilind frontiera româno-ungară în favoarea României.

(Fluierul)