Detalii din dosarul de la Securitate al lui Petre Țuțea. "Românii aveau mereu două steaguri: cu Sf. Gheorghe, când treceau rușii, și cu semilună, când intrau turcii"

23:59 2016-10-22 intsocial - citeste alte articole pe aceeasi tema
Comentarii Adauga Comentariu

Petre Țuțea (1902 - 1991), celebrul filosof român, cel supranumit Socrate al României, a fost urmărit toată viața, mai întâi fiind acuzat de spionaj în favoarea anglo-americanilor, iar apoi pentru că a fost membru al Mișcării Legionare.

Petre Țuțea s-a născut la 6 octombrie 1902 în satul Boteni, Muscel, în familia unui preot ortodox. A urmat cursul inferior al "Liceului Neagoe Basarab" din Câmpulung și cursul superior la liceul "Gh. Barițiu" din Cluj, apoi cursurile Facultății de Drept la Universitatea din Cluj.

Remarcat de Al. Vaida-Voevod, este trimis să studieze formele de guvernământ la Universitatea Humboldt din Berlin. Între 1933 și 1935 a îndeplinit funcția de ajutor al consilierului economic al Legației României din Berlin. Și-a obținut titlul de doctor în economie politică și drept și, ulterior, întors în țară, a devenit un discipol al lui Nae Ionescu.

Șef de cuib legionar

Începând cu 1935, Petre Țuțea a fost atras de Mișcarea Legionară. În vara lui 1935, l-a întâlnit pe Corneliu Zelea Codreanu în tabăra de la Carmen Sylva, din județul Constanța, cea mai mare tabără legionară din România. După instaurarea guvernării legionare la 6 septembrie 1940 Petre Țuțea a devenit membru cu drepturi depline. În scurt timp, a fost numit, în mod excepțional, șef de cuib: "Am participat la ședințele de cuib, pe care le-am condus conform instrucțiunilor din Cărticica șefului de cuib. Ședințele s-au ținut în locuința lui Traian Popescu, însă nu îmi reamintesc pe ce stradă locuia. Am plătit cotizații și am participat la o excursie în pădurea Băneasa, unde s-au discutat diferite probleme cu caracter legionar. În calitatea mea de șef de cuib, am făcut un plan de activitate a cuibului în care prevedeam activitatea educativă a membrilor legionari din cuibul meu și care consta în lectura în cadrul cuibului a Bibliei și a întregii literaturi legionare, marșuri."

După 23 august 1944, a avut contacte sporadice cu membri de frunte ai Mișcării Legionare. Astfel, potrivit unei declarații a lui Nicolae Pătrașcu din 30 iulie 1957, acesta l-a contactat personal pe Țuțea în anul 1945 pentru a-l ruga să obțină ca "un grup de legionari capturați în Munții Ciucaș să nu fie condamnați la moarte", bazându-se pe prietenia dintre acesta și Petre Pandrea, cumnatul lui Lucrețiu Pătrășcanu, ministrul justiției de atunci. Informații din dosarul lui de Securitate apar în lucrarea "PETRE ȚUȚEA ȘI POLIȚIA POLITICĂ - DE LA ARESTARE LA AVERTIZARE", semnată de Luminița Banu și publicată în Caietele CNSAS.

"Românii aveau întodeauna două steaguri"

Spre sfârșitul lunii iulie 1944 Țuțea s-a întâlnit cu Lucrețiu Pătrășcanu. Invitat de Țuțea la el acasă, în strada Știrbei Vodă, nr. 164, Pătrășcanu, deja implicat în negocierile secrete cu Palatul Regal pentru scoaterea României din Axă, i-ar fi spus lui Țuțea: "Situația este dezastruoasă. Nu există decât soluția ca Palatul să-l înlăture pe Antonescu, dacă nu se retrage. America a intrat în război și de partea cui este America va fi și victoria".

Iată un fragment din dialogul purtat cu Lucrețiu Pătrășcanu, așa cum îl rememora Țuțea: "L.P. Sunteți pentru lovitură de stat? P.Ț. Sunt. L.P. Ce părere aveți despre Antonescu? P.Ț. E un patriot incontestabil, un mare român, dar s-ar putea să nu fie tot așa de bun politician. (…) L.P. Participați la lovitura de stat? P.Ț. Nu. L.P. De ce? P.Ț. Românii au fost dintotdeauna diplomați rafinați. Scoteau steagul cu Sfântul Gheorghe când treceau rușii, și pe cel cu semilună când intrau turcii. Aveau întotdeauna două steaguri. Acum vom avea două echipe: dumneavoastră intrați slugi la ruși, pentru conservarea nației noastre, iar noi murim pentru panașul Neamului Românesc".

Țuțea era de mult timp în atenția organelor represive, însă a rămas intangibil cât timp Lucrețiu Pătrășcanu a fost atotputernic. După ce acesta a fost arestat, și lui i s-a fabricat un dosar pe baza căria a fost arestat.

De la Jilava la Ocnele Mari

Imediat după arestare, a fost încarcerat în arestul Siguranței, fiind acuzat că a făcut spionaj în favoarea anglo-americanilor, apoi a fost transferat către S.S.I., care l-a anchetat până la 18 iulie 1948. Întrucât, din "probele" de la dosar era evident că acuzația nu putea fi susținută în fața justiției, S.S.I.-ul l-a retrimis pe Țuțea către arestul din Rahova, unde a rămas până în septembrie.

"Petre Țuțea a avut legături cu străinătatea, în special cu Anglia, dând diferite informații. Petre Țuțea nu voiește să recunoască activitatea sa desfășurată în anii 1946, 1947, 1948, însă această activitate există, deoarece el a luptat contra regimului nostru de democrație populară, propagând idei legionare. Paralel cu aceasta, sus-numitul a întreținut și legături cu fostul P.N.Ț. Având în vedere activitatea sa și faptele săvârșite care îl dovedesc ca un element periculos și ostil regimului nostru, avem onoare a propune încadrarea sa în prevederile Ordinului 5/1948, categoria preventivi", conform - A.C.N.S.A.S., fond Penal, dosar nr. 1.783, vol. 2, f. 200, documentul fiind citat în Caietele CNSAS.

Petre Țuțea a fost trimis la închisoarea Jilava, unde a rămas până la 23 aprilie 1949, apoi dus la Ocnele Mari. Aici este uitat până în noiembrie 1950 când este, oficial, internat prin Decizia M.A.I. nr. 193/1950, pe timp de 24 de luni, "pentru activitate legionară".

Deținutul Țuțea Petre a fost eliberat cu o "mică întârziere": la 27 mai 1953 i se întocmesc formele de eliberare, iar la 29 mai semnează "Angajamentul la eliberarea din închisoare" și este pus, în sfârșit, în libertate.

Brevetele primite de Petre Țuțea din arhiva CNSAS

Acuzat că a participat la întâlniri clandestine unde s-au purtat discuții dușmănoase împotriva regimului

Însă, la scurtă vreme, a fost reținut alături de membrii organizației contrarevoluționare «Partidul Naționalist». În "Ordonanța de pornire a procesului penal", datată 20 decembrie 1956, se menționează: "Eu, lt. Urucu Nicolae, anchetator penal de securitate din Direcția de Anchete a M.A.I. al R.P.R., având în vedere materialele pe care le dețin organele de securitate din care rezultă că numitul Petre Țuțea este învinuit pentru faptul că din anul 1955 a început să participe la întâlniri clandestine împreună cu alți indivizi, unde s-au purtat discuții dușmănoase împotriva regimului de democrație-populară din R.P.R., din materialele ce se află la dosarul cauzei rezultă suficiente date cu privire la infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 327, p. III, C.P.".

Pe baza acestui act, este emisă "Ordonanța de reținere pe timp de 24 de ore", de la 21 decembrie 1956, orele 0 și până la 22 decembrie 1956, orele 0, și, ulterior, "mandatul de arestare nr. 155 din 26 decembrie 1956", semnat de lt. maj. Cosma Emil, care punea în vedere administratorului arestului "să-l primească și să-l rețină de la data de 21 decembrie 1956 până la data de 20 ianuarie 1957 pe numitul Țuțea Petre". Ulterior, prin 11 adrese ale Procuraturii Militare București către Penitenciarul Jilava, se comunica prelungirea succesivă a mandatului de arestare până pe data de 16 decembrie 1957.

"Delict de agitație"

Petre Țuțea a fost arestat la 22 decembrie 1956 pentru "delictul de agitație". La baza arestării lui Țuțea au stat, așa cum menționează documentele Securității, "declarațiile numitului Iacobescu Paul, element care a participat la întâlnirile clandestine și unele materiale de la direcțiile informative din care rezultă că sus-numitul a fost în legătură cu o serie de legionari din București și provincie".

Intuind faptul că "meciul" său cu Securitatea se va prelungi pe termen nedeterminat, Țuțea cerea, la 2 august 1957, organelor de securitate să i se aducă de la domiciliul său următoarele obiecte de uz personal: "un cojocel, pantaloni groși, două perechi de izmene de flanel lungi, două cămăși, două perechi ciorapi de lână, trei perechi ciorapi de bumbac nr. 45, două prosoape, trei batiste, un metru pânză de cârpit, una șapcă, săpun toaletă, pastă de dinți, perie de dinți".

Ancheta s-a prelungit până în 4 decembrie 1957, când lt. maj. Blidaru Gheorghe, anchetator penal de securitate, redacta "Concluziile de învinuire" împotriva numiților "Caftangioglu Gh., Popescu Mihai, Dumitrescu Elena, Țuțea Petre, Popescu Gabriel, Iacobescu Paul, Crinescu Maria, Andriano Constantin, învinuiți de săvârșirea infracțiunii p.p. de art. 209, pct. 1 C.P., prin modificarea art. 209, partea a III-a C.P., făcută prin Decretul nr. 469/1957" care "încă din anul 1948-1949 au inițiat și organizat […] organizația subversivă de tip fascisto-legionar denumită «Partidul Naționalist», în frunte cu legionarii Ștefan Petre și Porsena Nicolae (fugari)", "având drept scop răsturnarea prin violență a regimului democratpopular din R.P.R. și instaurarea unui regim fascist".

O nouă condamnare, de 18 ani muncă silnică

Cu unanimitate de voturi, tribunalul l-a condamnat, prin Sentința nr. 241/20 decembrie 1957, pe Petre Țuțea, la 10 ani închisoare corecțională și 5 ani interdicție corecțională pentru uneltiri contra ordinii sociale, la confiscarea averii și la plata a 500 lei cheltuieli de judecată.

La 14 iulie 1959 era elaborată o nouă "Ordonanță de punere sub învinuire", în care, pe lângă acuzațiile anterioare, se menționa: "În perioada de detenție la penitenciarul Ocnele Mari a intrat în legătură cu legionarii Biloiu Matei, Menciu Paul, Trifănescu Atanasie și alții, unde s-au constituit într-o grupare contrarevoluționară, purtând discuții legate de trecutul organizației legionare în scopul menținerii moralului legionar". Este trecut din nou prin purgatoriul anchetei.

În 29 septembrie 1959, Colegiul de fond al Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militare îl condamnă pe Țuțea Petre la 18 ani muncă silnică și 8 ani degradare civică pentru infracțiunile p.p. de art. 209, pct. 1, C.P. Petre Țuțea și-a executat pedeapsa în penitenciarul Aiud, fiind grațiat prin Decretul nr. 411/1964.

Petre Țuțea a murit la 3 decembrie 1991, într-o rezervă a spitalului "Cristiana" din București pe când era intervievat de un grup de reporteri. Avea 89 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost: "Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!"

preluare: Adevărul.ro...

(Adevarul)

Linkul direct catre Petitie

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! - Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi - Semneaza si tu !

Citiți și cele mai căutate articole de pe Fluierul:

Fluierul Report