23:59
Comentarii Adauga Comentariu

Studiu Ştiințic. Lipsa Orgasmului la femei NU E UN DEFECT BIOLOGIC. O parte dintre femei îl au, o parte nu, la fel cum unele femei au ochi căprui iar altele ochi albaştri. Industria Sexului a creat una dintre cele mai mari manipulări din istoria recentă.

Nota Redacției

Am tradus părți din acest studiu care este foarte important, în ceea ce privește demontarea uneia dintre cele mai mizerabile manipulări din istoria recentă a omenirii: "mitul femeii întotdeauna orgasmice" şi falsa considerare ca "DEFECTE" a femeilor care nu sunt așa.


Animalele care au ovulația indusă de partener - cum sunt majoritatea Felinelor

Pe scurt, studiul ne spune că orgasmul feminin a apărut pentru prima dată la un strămoș comun al marsupialelor şi al placentarelor pentru a induce ovulația în timpul actului sexual.

Rolul său adaptiv a fost acela de a crea valul de hormoni endocrini care să declanșeze ovulația în timpul actului sexual și să favorizeze apariția fecundării şi a sarcinii, iar organul responsabil de declanşarea acestui val endocrin orgasmic este clitorisul şi nimic altceva.

Principalul motiv al apariției orgasmului ca mecanism de declanşare al ovulației induse de partener trebuie să fi fost existența unor specii de animale care erau singuratice şi care acopereau suprafețe vaste astfel încât atunci când se întâlneau era foarte important să-şi poată sincroniza actul sexual cu ovulația, pentru succesul reproducerii.

Astfel studiul ne spune că "Laviriere și Ferguson (2003) a argumentat că ovulația indusă de partener, nu numai că este adaptivă deoarece asigură ca ovulația să coincidă cu întâlnirea unui partener, dar că, de asemenea, ar putea permite femeii să evalueze calitatea partenerului în absența concurenței directe între masculi (presupunând că capacitatea unui bărbat de a induce ovulația în partea femeiască reflectă calitatea masculului).

Autorii au arătat că, carnivorele din America de Nord, care sunt ovulatori induși de copulație, într-adevăr, tind să aibe teritorii de mari dimensiuni.

Mai mult decât atât, speciile monogame, în care partenerii vor rămâne în proximitate pentru o perioadă extinsă de timp, sunt rare, printre acești ovulatori reflecși carnivori.

Al doilea motiv al apariției (sau al menținerii) orgasmului ca proces care declanșează ovulația, este competiția acerbă simultană a masculilor pentru aceeași femelă. În acest caz ovulația indusă de orgasm (care la rândul lui e declanșat de copulație) are rolul de alegere a partenerului (a partenerei), cu care se dorește a se avea urmași.

În acest sens, spune studiul, "în cazul unui sistem de împerechere, în care femelele se împerechează cu mai mulți masculi (poliandria), ovulația indusă de copulație este deosebit de frecventă în rândul acestor carnivore, sprijinind idea asocierii dintre ovulație indusă și alegerea făcută de femelă".


Animalele care au ovulația spontană şi autonomă - cum sunt Primatele și Omul

Ulterior pe linia evolutivă, la unul sau la mai mulți strămoși ai unora dintre placentare, a apărut ovulația spontană, cea care are loc la intervale regulate de timp (şi care este eventual restricționată sezonier la unele specii). Ovulația spontană nu mai depinde de momentul în care are loc actul sexual.

Unul dintre acești strămoși stă la baza evolutivă a primatelor deci şi a omului. Astfel la femeile din specia Homo Sapiens ovulația spontană are loc în mod regulat o dată pe lună.

Odată cu apariția ovulației spontane (ce apare la intervale regulate de timp), funcția principală a orgasmului feminin, cea de declanşatoare a ovulației induse de prezența copulației, a dispărut.

"În final, - se spune în studiu - ovulatorii spontani (n.red. cei care ovulează la perioade regulate), cum ar fi primatele, inclusiv oamenii, sunt la capătul celălalt al acestui continuum, cu periodicitatea autonomă a apariției LH-ului (n.red. LH - hormonul luteinizat - cel care declanșează ovulația), urmată invariabil de ovulație, iar în cazul fertilizării, de implantare".

Acest mod de reproducere în care ovulație nu e indusă partener, ci e spontană şi autonomă presupune o proximitate permanentă a partenerului şi implicit contacte sexuale regulate, astfel încât unul dintre aceste contacte să poată cădea cu o probabilitate mare în timpul perioadei de ovulației.

Trecerea la primate şi la alte placentare la ovulația spontană şi la inactivarea ovulației reflexe induse de sexul-masculin prin actul sexual a dus şi la modificări ale aparatului genital feminin.

Astfel la aceste specii ce au o ovulație spontană, clitorisul a ieșit din canalul copulator şi a ajuns să fie la exterior de el, chiar la o oarecare distanță de orificiul copulator.

Orgasmul la femeile umane nemaicontribuind la ovulație care a devenit autonomă, a ajuns să nu mai contribuie în mod evident nici la succesul reproductiv, femeile putând rămâne însărcinate chiar şi-n lipsa orgasmului datorită ovulației spontane care are oricum loc la intervale regulate de timp (o dată pe lună).

Ba mai mult, deşi clitorisul şi-a păstrat oarecum funcția sa endocrină de generator al valului orgasmic de hormoni, datorită distanțării clitorisului de orificiul copulator, orgasmul a ajuns să apară destul de rar în timpul actului sexual propriu-zis, din cauză că clitorisul e distanțat de orificiul copulator.

"Anatomia comparativă a tractului reproductiv feminin - se spune în studiu - arată că evoluția ovulației spontane (n.red. cea care are loc la femelele umane o dată pe lună) este corelată cu creșterea distanței dintre clitoris și canalul copulator".

Cu alte cuvinte orgasmul care e strict legat de stimularea clitorisului, nu a dispărut de tot în timpul copulației, dar a devenit "opțional" şi "oarecum accidental" la primate şi la om dar şi la alte specii de placentare odată cu îndepărtarea anatomică a clitorisului de orificiul copulator.

El se poate încă produce prin stimularea directă a clitorisului dar apariția sa în timpul actului sexual e determinată de conformația organului sexual feminin.

Dacă clitorisul e relativ lung şi/sau mai apropiat de orificiul copulator atunci el ajunge accidental să se activeze în timpul actului sexual, dacă nu, nu. Desigur această activare poate depinde în unele cazuri şi de conformația penisului dacă acesta poate stimula şi clitorisul.

Dar acest lucru, e total secundar ca importanță pentru că rolul primordial al orgasmului, cel de a declanşa o ovulației indusă de actul sexual, nu mai există la primate care au o ovulație spontană (la femei o dată pe lună) așa cum există de exemplu la pisici care au o ovulație indusă de sexul masculin.

"Noi susținem, cu toate acestea," - se spune în studiu - faptul că variația în lungime a clitorisului poate fi, de fapt, mai mult un element secundar, în cazul orgasmului feminin".

"Acest lucru se datorează faptului că clitorisul mai lung mai reduce distanța până la orificiul vaginal (această distanță este mai mare la primate), și prin aceasta influențează potențialul de stimulare in timpul actului sexual".

"Trebuie remarcat faptul că dimensiunea clitorisului la mamifere este foarte sensibilă la expunerea hormonilor androgeni în timpul dezvoltării fetale (Cunha și colab., 2014), care, în forma sa extremă se poate manifesta ca masculinizare a organelor genitale feminine externe (și interne), așa cum se întâmplă ocazional, în mai multe specii ( "freemartins" - n.red. denumirea în engleză a mamiferelor de sex feminin nefertile cu un comportament masculinizat și cu ovarele care nu funcționează; Smith și Dunn, 1981; Braun și colab, 1983. Padula, 2005, Drea și Weil, 2008), și sunt chiar caracteristicile normale, în unele specii, așa cum este cel mai bine cunoscut la hienă și la fosă și într-o oarecare măsură la maimuța păianjen (Dixson, 2012); (Neaves și colab, 1980 Hawkins și colab., 2002)."

(n.red. Deci această lungime nu are nici o legătură directă cu funcția biologică, în sine. Chiar mai mult, așa cum se explică mai sus, o lungime excesivă poate indica mamifere de sex feminin nefertile cu un comportament masculinizat si cu ovarele care nu funcționează sau poate indica adaptări specifice anumitor specii cum e cazul hienelor și a șobolanilor (vezi în studiu)).

Prin urmare Lipsa Orgasmului la femei în timpul actului sexual NU E UN DEFECT BIOLOGIC. O parte dintre femei îl au în timpul actului sexual, o parte nu, în funcție de conformația fizică a fiecăreia, la fel cum unele femei au ochi căprui iar altele ochi albaştri.

Orgasmul feminin nu a dispărut la specia umană, el se poate declanşa prin stimularea directă a clitorisului dar apariția sa în timpul copulației e efectiv legată de conformația fizică a fiecăreia şi nu are nici o legătură cu vreun defect biologic.

Industria Sexului a creat una dintre cele mai mari manipulări din istoria recentă, inducând în mod fals idea că femeile care nu au orgasm în timpul actului sexual sunt Defecte sau invers că bărbații care nu pot induce orgasmul oricărei femei ar fi Defecți.

Milioane de oameni au ajuns să trăiască într-o permanentă frustrare din cauza acestei manipulări a "femeii întotdeauna orgasmice" manipulare lansată de industria sexului. Ca să nu mai vorbim că se caută punctul G, care nu există, plătind şedințe la "sexologi" sau vânzând maculatură în revistele tabloide sau că se vând plante şi pastile "care stimulează orgasmul" etc...

Într-un sondaj din 2010, 35,6 la suta dintre femei au spus că nu au avut orgasm ultima dată când au făcut sex. Vă dați seama că nu pot fi defecte 36.5% dintre femelele unei specii?

Motivul real este cel explicat mai sus: îndepărtarea evolutivă a clitorisului (cel responsabil de orgasm) de canalul copulator datorită trecerii (la un strămoș îndepărtat al omului și al primatelor), de la ovulația indusă de copulație la ovulația spontană și autonomă (cea care la om are loc odată pe lună).

Figurile Studiului

Cele trei tipuri de ovulație întâlnite în natură:

A) Ovulație declanșată de condițiile de mediu.

B) Ovulația declanșată de orgasm care la rândul e declanșat de copulația partenerului (ex. așa e la pisici).

C) Ovulație autonomă, declanșată la intervale regulate de timp (lunară la om), care a făcut 'inutilă' prezența orgasmului ca declanșator al ovulației (ex. așa e la om). La unele specii, ovulația autonomă este restricționată în anumite perioade de condițiile de mediu.

The Evolutionary Origin of Female Orgasm - Originea Evolutivă a Orgasmului Feminin - Autori MIHAELA PAVLIČEV, GÜNTER WAGNER - ABSTRACT

Explicația evolutivă a orgasmului feminin rămâne dificilă de găsit.

Orgasmul la femei nu contribuie în mod evident la succesul reproductiv, ba mai mult, însoțește în mod surprinzător destul de rar actul heterosexual.

Au fost propuse două tipuri de explicații: una insistând asupra rolurilor adaptive existente în reproducere, și o alta care explică orgasmul feminin ca pe un produs secundar apărut datorită dezvoltării la făt a clitorisului din același set de celule ca și penisul masculin, organ al cărui orgasm este crucial pentru transferul spermei.

Subliniem faptul că aceste explicații tind să se concentreze pe dovezi strict legate de biologia umană și, că prin urmare, abordează modificarea unei trăsături, mai degrabă decât să-ncerce să afle originea ei evolutivă.

Pentru a putea urmări trăsătura de-a lungul evoluției sale, e necesară identificarea acestei trăsături la alte specii, specii care pot avea similitudini limitate cu această trăsătură umană.

Orgasmul feminin uman este asociat cu un val de secreții endocrine similare cu creșterile dramatice ale ovulației induse care apare la speciile la care ovulația este indusă în mod direct de actul copulator.

Noi sugerăm în acest studiu că omologul orgasmului uman este reflexul care, la speciile ancestrale, inducea ovulația în timpul copulării.

Acest reflex ancestral a devenit de prisos odată cu evoluția ovulației spontane (n.red. cea care la femelele umane are loc o dată pe lună), eliberând orgasmul feminin pentru alte roluri.

Acest lucru este susținut de dovezi filogenetice care arată că ovulația indusă este forma ancestrală de ovulație, în timp ce ovulația spontană este derivată în cadrul speciilor din clasa Eutheria (clasa Eutheria este grupul care include mamiferele Placentare spre deosebire de clasa Methateria care include Marsupialele).

În plus, anatomia comparativă a tractului reproductiv feminin arată că evoluția ovulației spontane (n.red. cea care are loc la femelele umane o dată pe lună) este corelată cu creșterea distanței dintre clitoris și canalul copulator.

Pe scurt, afirmăm că, trăsătura sexului feminin, numită orgasm, a apărut ca o adaptare, dar cu toate acestea, ea a apărut la o specie ancestrală pentru un rol total diferit, și anume, pentru inducerea ovulației în timpul copulației.

Odată cu evoluția ovulatiei spontane, orgasmul a fost eliberat de funcția sa de bază și a putut obține roluri secundare, ceea ce poate explica menținerea sa în anumite cazuri, dar nu și originea sa.


Orgasmul feminin uman a intrigat biologii timp de secole, care au încercat să-i găsească valoarea sa adaptivă, sau să-i dea orice altă explicație evolutivă.

Deja Aristotel a remarcat obstacolul principal în explicarea rolului orgasmului feminin: femele umane pot concepe copii fără a avea orgasm, așa că orgasmul nu pare să afecteze succesul reproductiv (Aristotel, după Leroi, 2014).

La bărbați, orgasmul este invariabil necesar pentru ejaculare și pentru transferul de spermatozoizi, dar la femele funcția sa este neclară.

La fel de sugestivă este statistica, care ne arată că orgasmul feminin uman este mai puțin frecvent in timpul actului sexual, în special fără stimularea suplimentară a clitorisului (situație revizuită pe larg în Lloyd, 2005);

Orgasmul este de fapt mai frecvent in timpul masturbarii feminine sau a raportului homosexual, decât în ​​timpul actelor heterosexuale reale (Garcia et al, 2014.);

De-asemenea, nu există nici o asociere între orgasm și numărul de urmași (Zietsch și Santtila, 2013).

Deci, ce este de fapt orgasmul feminin ?

Câmpul căutărilor care abordează rolul orgasmului feminin nu este deloc lipsit de numeroase ipoteze.

Ipotezele evolutive se pot alinia în două mari grupuri.

Un grup susține că nu este adevărat că orgasmul feminin nu are nici un efect asupra succesului în reproducere (de exemplu, susține că el permite persoanelor de sex feminin alegerea partenerului, sau că permite menținerea partenerului, etc.),

Celălalt grup susține că într-adevăr, orgasmul nu are Valoare de reproducere la femei, ci că mai degrabă existența sa este explicată ca un efect secundar al apariției unei alte trăsături corelate selectate de evoluție, sau de un stadiu de dezvoltare diferit. De exemplu, mai exact, una dintre ipoteze descrie orgasmul feminin că a apărut într-un mod norocos doar datorită faptului că la făt dezvoltarea clitorisului are o bază comună cu cea a penisului, și că prin urmare, datorită necesității de reproducere a organului masculin care are nevoie de orgasm, orgasmul s-a menținut în mod accidental și în dezvoltarea clitorisului (ipoteza subprodusului, Symons, 1979) (n.red. similar cu menținerea sfârcurilor la bărbați care nici ele nu au nici un rol în cazul bărbaților).

O analiză critică a ipotezelor existente, a fost publicată în Lloyd (2005) și de aceea nu o vom aborda aici.

Aici, observăm doar că cele mai multe dintre ipoteze caută o explicație pentru prezența orgasmului feminin în cadrul filiației umane sau a primatelor, și încearcă să-l explice fie prin cauze directe fie prin efecte de selecție corelate.

Cu toate acestea, așa cum vom argumenta mai jos că orgasmul feminin, ca și orgasmul masculin, sunt anterioare liniei evolutive a primatelor, iar orgasmul femelelor umane probabil ca a evoluat de la o trăsătură ancestrală de adaptare, care s-ar fi putut să nu fi avut toate caracteristicile orgasmului uman actual și care ar fi putut, de asemenea, să fi avut la origine o cu totul altă funcţie.

Afirmăm aici, că explicatiile de până acum ale orgasmului s-au concentrat, mai degrabă, pe sistemul de împerechere de la primate și pe comportamentul specific-primatelor (sau, uneori, pe comportamentul specific uman) pentru a explica modificarea unei trăsături existente, decât să cerceteze originea sa (Amundson, 2008).

Atenția noastră de aici a fost legată de întrebarea dacă această trăsătură o regăsim și la alte specii înrudite.

Având în vedere că modificările specifice-unei-filiații sau co-optarea în mod secundar a unei trăsături ( "exaptation," a se vedea Gould și Vrba, 1982) pot lua forme extreme sub diferite forțe selective, interne sau externe, noi, nu ne-am așteptat să găsim la alte animale un orgasm al sexului feminin, identic celui pe care îl cunoaștem noi la om, ci am căutat mai degrabă să aflăm omologul său la alte specii.

Pentru a rezolva această întrebare care necesită o descriere a trăsăturii și identificare apariției sale între specii, orgasmul uman este adesea descris ca fiind un punct culminant, urmat de o descărcare bruscă a unei excitații sexuale majore.

Dacă definim prezența orgasmul feminin în acest mod, este greu să se stabilească cu certitudine existența sa dincolo de primate, și, prin urmare, puține lucruri s-au găsit până acum cu privire la distribuția sa.

Este demn de remarcat faptul că ipoteza orgasmului feminin ca produs secundar (Symons, 1979, Lloyd, 2005), implică faptul că, orgasmul masculin este de necontestat pentru cele mai multe mamifere, deci la fel de necontestat trebuie să fie și orgasmul feminin.

O anumită indicație pentru existența unui punct culminant al excitației sexuale la femele este oferită în rapoartele privind activitatea zoologului de reproducere Alfred C. Kinsey și colaboratorii.

În colecția de cercetări nepublicate ale lui Kinsey, Pomeroy (1972) raportează corespondența ținută de Kinsey cu mai mulți crescători de animale cu privire la problema orgasmului feminin din diverse specii.

Într-adevăr, Kinsey a fost în măsură să colecteze probe (inclusiv materialul de film), sugerând un punct culminant la dihorul de sex feminin, la pisică, și la iepure, toți aceștia fiind ovulatori reflecși, așa cum se va explica în continuare.

Descrieri mai amănunțite ale orgasmului includ efecte psihologice, endocrinologice, și alte aspecte neurologice (listate în Mah și Binik, 2001). Ne vom concentra aici pe o trăsătură fiziologică specifică care însoțește orgasmul feminin uman, și anume pe descărcarea neuroendocrină, în special pe creșterea bruscă a prolactinei (PRL), și într-o măsură mai mică, a oxitocinei.

Noi sugerăm că valul hormonal care însoteste orgasmul la om poate dezvălui care este omologul său și la alte mamifere placentare.

Acest val hormonal servește o gamă de funcții importante, dar variabile la reproducerea diverselor mamifere, funcții care au fost modificate de-a lungul evoluției, pe măsură ce funcția sa ancestrală de reproducere a devenit mai puțin importantă sau chiar depășită, pentru a deveni ceea ce noi înțelegem, azi, ca fiind orgasmul feminin la om .

Este crucial ca pe baza acestui argument să se constate că la om creșterea hormonală nu este invariabil asociată cu monta, ci este mai degrabă asociată cu orgasmul feminin (de exemplu, Huynh și colab., 2013).

Pentru a construi acest argument, în primul rând, vom revedea pe scurt câteva aspecte ale evoluției funcției de reproducere la mamifere, și vom discuta despre rolul supratensiunilor endocrine în acest proces, și în final, de asemenea, vom revizui aspectele anatomice ale copulației la clasa Eutheria (clasă, cunoscută de asemenea, sub numele de mamifere "placentare"), în lumina ciclicității lor ovariane.

ORGASMUL ȘI EVOLUȚIA CICLULUI OVARIAN LA MAMIFERE

În ciuda diversității aparent enorme a biologiei de reproducere la mamifere, unele caracteristici de bază pot fi urmărite de-a lungul evoluției mamiferelor.

Ciclul ovarian feminin este o astfel de caracteristică. Condiția esențială pentru succesul fertilizării interne este maturarea în timp util și eliberarea ovocitelor din ovar in tractul reproductiv feminin, adică, ovulația, pentru ca oul să fie accesibil spermei.

Aceste evenimente trebuie coordonate cu disponibilitatea sexului masculin și cu condiții favorabile de mediu pentru creșterea puilor.

Reglementarea proximală a acestui proces este dominată la mamifere de hormonii peptidici pituitari, în principal, de hormonul foliculostimulant (FSH) și de hormonul luteinizant (LH), care, la rândul lor, sunt reglementați de hormonii gonadotropi eliberatori.

La cele mai multe mamifere, supratensiunile de FSH și LH declanșează cascada ciclului ovarian (fig. 1), care constă în maturarea foliculilor, în ovulație, în persistența variabilă a hormonului care produce corpus luteum (CL) și luteolizelor sale ulterioare, ceea ce duce la, în absența fertilizării, la retragerea progesteronului sistemic.

CL este o rămășiță tranzitorie a spargerii foliculului oului de după ovulație și sursa primară de progesteron, care joacă un rol esențial in timpul sarcinii.

Acest proces relativ simplu, este baza reproducerii feminine la mai multe specii și a fost modificat de mai multe ori, pe parcursul evoluției, în mod independent , pentru a echilibra costurile și beneficiile sistemelor de imperechere în funcție de taxonomiile specifice și de condițiile de mediu.

Una dintre componentele ciclului ovarian, care a fost supusă unor schimbări evolutive ample este trăgaciul din amonte al acestui proces, adică, ceea ce stimulează și determină eliberarea de hormoni hipofizari care conduc la ovulație.

Reglementarea receptivității

La multe specii de mamifere, potențialul de a se reproduce este limitat la un sezon scurt al anului, care coincide fie cu condiții de mediu adecvate, fie cu disponibilitatea partenerilor.

Această restricție impune coordonarea reproducerii cu ajutorul indiciilor externi.

Cauzele pot fi legate de sezon, cum ar fi durata zilei sau temperatura.

Factorii induși de mediul înconjurător care declanșează ovulația se numesc "poli-estruși", adică, factori care induc în mod spontan ovulația într-o anumită perioadă a anului, și care probabil corespund prezenței unui impuls extern (de exemplu, unei intensități luminoase pe o anumită perioadă de timp (fotoperioade) sau unor feromoni).

Specii cu ovulația sezonieră restricționată sunt frecvente la clasa Eutheria: Xenarthra (Knott et al, 2013), Laurasitheria (cai, lilieci, arici, oi), precum și la primate de bază (de exemplu, la lemuri: Van Horn, 1975, la macaci: Lindburg, 1991).

În mod alternativ, șansele de a întâlni un partener sexual poate impune o limitare asupra reproducerii, în special pentru speciile care tind să trăiască singure, cum ar fi iepurii, pisicile sau wolverinele.

În acest subgrup de ovulatori induși, impulsul extern care declanșează ovulația sunt fie feromonii de sex masculin ca în cazul oposumului gri cu coadă-scurtă, Monodelphis domestica (Vandenbergh, 1983), sau monta în sine, ca la iepuri sau ca la pisici (Bakker și Baum, 2000).

Laviriere și Ferguson (2003) a argumentat că ovulația indusă de partener, nu numai că este adaptivă deoarece asigură ca ovulația să coincidă cu întâlnirea unui partener, dar că, de asemenea, ar putea permite femeii să evalueze calitatea partenerului în absența concurenței directe între masculi (presupunând că capacitatea unui bărbat de a induce ovulația în partea femeiască reflectă calitatea masculului).

Autorii au arătat că, carnivorele din America de Nord, care sunt ovulatori induși de copulație, într-adevăr, tind să aibe teritorii de mari dimensiuni.

Mai mult decât atât, speciile monogame, în care partenerii vor rămâne în proximitate pentru o perioadă extinsă de timp, sunt rare, printre acești ovulatori reflecși carnivori.

În schimb, în cazul unui sistem de împerechere, în care femelele se împerechează cu mai mulți masculi (poliandria), ovulația indusă de copulație este deosebit de frecventă în rândul acestor carnivore, sprijinind idea asocierii dintre ovulație indusă și alegerea făcută de femelă.

În final, ovulatorii spontani (n.red. cei care ovulează la perioade regulate), cum ar fi primatele, inclusiv oamenii, sunt la capătul celălalt al acestui continuum, cu periodicitatea autonomă a apariției LH-ului, urmată invariabil de ovulație, iar în cazul fertilizării, de implantare.

Aceste trei tipuri de inducții ovulatorii, cele induse de mediu, cele induse de sexul masculin și cele spontane, nu sunt complet separate.

Așa cum s-a menționat mai sus, mulți ovulatori spontani arată, de asemenea, un caracterul sezonier, condiționat de temperatură sau de o anumită intensitate a luminii pe un anumit interval de timp (fotoperioadă).

Gradele de modificare ale caracterului sezonier al ovulației sunt bine demonstrate la animalele ținute în captivitate în condiții de creștere, fie din cauza selecției anterioare datorită eficienței de reproducție din timpul domesticirii, sau pentru că factorii externi sezonieri variabili sunt prezenți în mod continuu în captivitate.

De exemplu, în timp ce porcul domestic este un ovulator spontan pe tot parcursul anului, vierul european strâns legat de sălbăticie suferă de inactivitate ovariană (anestru) în anumite părți ale anului (Delcroix et al, 1990;.. Ahmad și colab, 1995).

În plus, există dovezi că ovulația poate fi indusă sau accelerată prin copulație, sau de prezența unui mascul, chiar și la mai multe specii la care ovulația are loc în mod spontan (a se vedea rapoartele făcute pentru șoarece, șobolan, scroafă, oi în Zarrow și Clark, 1968; Zarrow și colab. , 1968. Signoret și colab, 1972).

Un potențial indicator al unui rol în inducerea ovulației este preferința interesantă a macacului rhesus de a se masturba înainte de a avea ovulație (Akers și Conaway, 1979).

Există, de asemenea, și rapoarte contrarii, și anume că ovulația spontană apare uneori la ovulatorii induși (la pisici: Gudermuth și colab., 1997).

Această suprapunere sugerează că semnalele diferite sunt capabile să declanșeze aceeași cale, și că sunt susceptibile să existe tranziții evolutive între aceste forme .

Au existat multe discuții legate de întrebarea: care este forma ancestrală a ovulației cea care se declanșează spontan sau cea indusă prin montă (revizuită în Bakker și Baum, 2000) ?.

Dificultatea de a răspunde la această întrebare se datorează în parte, cunoștințelor noastre limitate despre biologia de reproducere a multor specii, și în parte datorită prezenței ovulatorilor spontani și ai celor induși de copulație în cele mai multe încrengături ale clasei Eutheria (placentare).

In plus, credem că clasificarea unor specii ca ovulatori spontani, când ovulația lor depinde de fapt de indicii de mediu (feromoni sau fotoperioadă, mai degrabă decât de stimularea tactilă) (Weir și Rowlands, 1973), a putut fi înșelătoare.

Prin urmare, vom distinge trei clase principale de reglare a ciclului ovulator:

- ovaluție indusă din exterior (de factorii de mediu),

- ovulație indusă de sexul masculin

- ovulație spontană.

Ar trebui notat aici faptul că, în principiu, întâlnirea urmelor unor ovulații de tip ancestral în reglementările ovariene derivate nu este surprinzătoare.

Starea clasei Amniotice ancestrale, clasă de animale ce a precedat mamiferele placentare pe care ne concentrăm aici, a fost cel mai probabil, una care avea un ciclu ovarian reglementat de factorii externi.

Într-adevăr, caracterul sezonier al estrului este larg răspândit în rândul clasei Eutheria indiferent de tipul de ovulație, spontană sau indusă de sexul masculin.

Starea ancestrală de reglementare externă a ciclului ovarian este susținută și de efectul pe scară largă al fotoperiodismului asupra reproducerii (Bradshaw și Holzapfel, 2007), precum și de faptul că reglementarea de către mediu a ciclurilor ovariene precedă apariția fertilizării interne: fotoperiodismul și temperatura reglează ovulația la peștii teleost ( Khan și Thomas în Knobil și Neill, 1988), reglează ciclurile ovariene la amfibieni (Norris și Jones, 1987), și e valabilă și pentru salamandre (Kemp, 1984).

Prin urmare, în cazul mamiferelor eutheriene (placentare), întrebarea se referă la cine a apărut prima dată: ovulația spontană sau cea indusă de sexul masculin, care s-au grefat și s-au bazat pe ovulația ancestrală, cea indusă de mediu.

Bakker și Baum (2000) sugerează că ovulația reflexă ar fi putut să se fi dezvoltat ca un caz special al unii tip de ovulație indusă de sex masculin, de exemplu, una în care o creștere bruscă a gonadotropinei este indusă de stimulii de comportament sau de feromoni.

Distribuția filogenetică a ovulației masculine induse și spontane este prezentată în Figura 2A. Am inclus ovulația indusă de feromonul sexului masculin la oposum ca ovulația indusă de sexul masculin.

Nu sunt considerate aici efectele suplimentare ale temperaturii sau ale luminii asupra ovulației pentru simplitate, însă observăm că aceste condiții joacă un rol în multe dintre speciile indicate.

Chiar și în cazul în care indicii de mediu ar fi, la unele specii Eutheriene, singurul declanșator al ovulației, acest lucru nu schimbă deducția filogenetică, deoarece aceste indicii sunt susceptibile de rudenie (adică, plesiomorfice).

Mai trebuie remarcat faptul că este greu să se stabilească cu certitudine în natură, ovulația indusă de sexul masculin, și că, prin urmare, apariția acesteia este probabil sub-raportată.

De exemplu, în plus față de cazurile stabilite, ovulația indusă de sexul masculin a fost sugerată că ar apărea la elefantul-de-mare, la șobolanul-cangur cu nasul lung (marsupiale), la liliacul cu nasul ca un nod (Norris și Carr, 2013), precum și la unele specii de veverițe (Landau și Holmes, 1988; Bouchie et al, 2006) și, posibil, la multe alte specii, dar o cercetară aprofundată lipsește la multe dintre specii. Acest lucru complică reconstrucția evoluției acestui tip.

S-a propus de multă vreme că ovulația indusă de montă precede ovulația spontană (Keverne în Vandenbergh, 1983).

Dovezile care susțin că ovulația indusă de montă este deosebit de frecventă în grupul bazal al clasei Eulipotyphla (anterior insectivore: scorpii, arici, cârtițe), dar, de asemenea, la carnivore (Feline, Mustelide, Urside), la clasa Lagomorfe, la clasa Rodentia și la clasa Camelide, și în plus, s-a demonstrat că, copulația poate induce ovulația la unii dintre ovulatorii spontani, sugerând primatul ei ancestral.

În conformitate cu ipotezele moderne filogenetice ale clasei Eutheria (placentare) (dos Reis et al, 2012;.. O'Leary, et al, 2013), cele mai multe încrengături includ ovulatori induși de sexul masculin (Fig. 2).

Constatarile suplimentare au fost deosebit de informative, inclusiv ovulația indusă de copulație în marsupiale (koala:.. Johnston et al, 2000, Johnston et al, 2004), Xenarthra (Pichi:. Superina și Jahn, 2009; Superina et al, 2009) și Afrotheria (de exemplu, Eisenberg și Gould, 1970).

Aceste dovezi sprijină ideea că ovulația indusă de sexul masculin este ancestrală la clasa Eutheria (placentare) și că ovulația spontană este un mod derivat al ciclicității ovariene, care probabil a evoluat de la o anumită formă a ovulației indusă de copulație.

SUPRATENSIUNILE ENDOCRINE ASOCIATE CU ORGASMUL UMAN

Mai degrabă decât să ​​căutăm o descriere neurologică-comportamentală, ne concentrăm asupra semnalelor hormonale distincte care au fost descrise că însoțesc orgasmul uman, și care, fapt mult mai important, se manifestă pronunțat la femei prin stimularea clitorisului care duce la orgasmul feminin. Acestea sunt predominant valurile de PRL (Exton și colab, 1999, 2001a, 2001b;.. Kruger și colab, 2002;. Huynh și colab, 2013) (. Exton și colab, 1999), LH și oxitocină (Carmichael și colab. , 1987, Carmichael și colab, 1994;.. Blaicher și colab, 1999).

Supratensiunile endocrine induse de copulație au fost detectate și la alți ovulatori spontani:

Prolactina (PRL-ul) şi Hormonul luteinizat (LH-ul)

Supratensiunile endocrine de PRL și LH sunt cunoscute la rozătoare (Knobil și Neill, 1988).

Interesant este faptul, că acest model de creștere a PRL-ului a fost detectat la ambele sexe la șoareci (Bronson și Desjardins, 1982), precum și la om (Exton și colab., 2001aa).

În cazul LH-ului, un val postcoital a fost detectat la șobolani (Taleisnik și colab, 1966. Moss și Cooper, 1973), iar prezența sa este asociată cu un comportament de lordoză, adică, cu ceea ce indică disponibilitatea copulatorie la femelele de rozătoare (Broitman și Donoso, 1975).

Cele mai multe cercetări privind supratensiunile endocrine de hormoni hipofizari asociați-cu-copularea a fost efectuată la speciile la care este necesar un stimul de mediu pentru un aspect al ciclului ovarian feminin.

În mod specific, PRL-ul este considerat a fi un hormon implicat a fi mediator in trei procese: în ovulația indusă de mediu, în ovulația indusă de copulație și în reglarea implantării, așa cum se va explica în continuare.

Interesant, că PRL-ul este implicat în inducerea ovulației, atât la ​ovulatorii la care ovulația este indusă de copulație cât și la ovulatorii la care ovulația este indusă de mediu.

Mai mult decât atât, vârful PRL-ului precede ovulația în cazul ovulatorilor spontani, după cum este cunoscut de la șobolani precum și, în mai mică măsură la om (Freeman și colab., 2000).

PRL-ul mediază și efectele feromonale asupra comportamentului sexual în cazul lemurienilor (lemuri: Perret și Schilling, 1987; Freeman și colab, 2000; șoareci:. Mak și colab, 2007; Larsen et al., 2008.)/

Și tot PRL-ul probabil mediază efectele perioadei de lumină, legate de caracterul sezonier de reproducere (Curlewis, 1992).

Inducția factorilor mediu ce declanșează un val endocrin de PRL a fost identificată, de asemenea, în reglementarea implantării după diapauză (de exemplu, la nurcă), și a fost pusă în legătură și cu sincronizarea în continuare a dezvoltării embrionare cu sezonul anual (Papke et al, 1980;. Renfree și Shaw, 2000).

La ovulatorii reflecși, monta este cea care induce un răspuns neuroendocrin și declanșează un val de PRL, LH, FSH, în timp ce la ovulatorii spontani dinamica hormonilor pro-ovulatorii este autonomă.

Mecanismul principal este considerat a fi stimularea fizică (deși există dovezi că semnalele biochimice din plasma seminală joacă un rol la Camelide), iar efectul său pro-ovulatoriu poate fi conservat chiar și la unii ovulatori spontani (Bogle et al., 2011). Stimularea tactilă în timpul coitului este mediată de sistemul nervos central prin sistemul noradrenergic (Terkel, 1988).

Funcția valului de PRL este să potențeze efectele LH-ului prin reglarea expresiei LH-ului (cum este estrogenul), să potențeze receptorii din folicul și mai târziu din CL, și să inhibe progesteronul de a metaboliza enzime, promovând, prin urmare, secreția de progesteron (Freeman și colab. , 2000).

Interesant, că copulație are o funcție asociată, dar distinctă, la multe dintre rozătoare (șoarece, șobolan, hamster). Aceste specii prezintă supratensiuni LH regulate și ovulație spontană, dar, în absența unui blastocist, ciclul lor de călduri este scurt, cu nivele de CL aproape inexistente.

În cazul în care sperma este depozitată în tractul reproductiv feminin fără stimularea fizică a actului sexual, blastocistul nu se poate implanta din cauza lipsei de progesteron din CL.

Hormonul care menține CL-ul până la implantare și chiar și prin prima parte a sarcinii este PRL.

Copulație asociată valului de PRL la aceste specii, nu este, așadar, pro-ovulatorie, ci este luteotropă

(n.red. luteotropă - care stimulează secreția corpului galben și lactația)

Corpul galben este o formatiune cu functie de glanda endocrina, constituita in ovarul mamiferelor, in locul feliculului ovarian, dupa ruptura acestuia si eliberarea ovulului.

Corpul galben este caracterizat prin prezenta celulelor galbene care contin luteina, hormon numit acum progesteron, care pregateste mucoasa uterina pentru implantarea ovulului fecundat (corpul galben gravidic) sau care favorizeaza reconstituirea mucoasei uterine, daca ovulul nu a fost fecundat (corpul galben menstrual care dispare in cursul fiecarui ciclu).

Funcția luteotropă a PRL-ului este de asemenea necesară pentru implantare la dihor, care e un ovulator indus (Murphy, 1979).

Acest lucru sugerează, fie că rozătoarele au menținut doar aspectul luteotrop al PRL-ului la supratensiuni, sau că funcția pro-ovulatorie a fost co-optată în semnalul pentru activitatea prelungită luteală care sa permită implantarea.

Chiar dacă nu e o cerință ca la rozătoare, există indicii că actul sexual afectează implantarea și la om, de asemenea.

In studiul lor, controlat pe pacienții fecundați in vitro, Tremellen și colab. (2000) au constatat o creștere a procentului semnificativ de embrioni viabili la 6-8 săptămâni, în grupul care a fost rugat să se angajeze în relații sexuale cu puțin timp înainte de transferul de embrioni, în raport cu un al doilea grup, care a fost instruit să se abțină de la sex.

Nu este clar din acest studiu în ce măsură orgasmul a însoțit actul sexual, cu toate acestea, studiul nu arată o corelație între actul sexual și implantarea cu succes.

Acest lucru ar putea sugera faptul că cel puțin unele aspecte ale răspunsului de excitare feminină sunt încă parte a procesului de selecție chiar și la oameni, chiar dacă nu sunt strict necesare pentru inițierea sarcinii.

Este important de remarcat faptul că PRL-ul are diverse funcții în reproducere, iar acestea pot fi foarte diferite în diferite etape ale ciclului ovarian, inclusiv pot să aibe efecte posibile luteolitice și alte efecte inhibitorii (de exemplu, inhibarea ovulației în timpul alăptării (Freeman și colab., 2000); McNeilly și colab., 1994).

La om, efectul inhibitor al hiperprolactinemiei patologice asupra foliculogenezei a fost invocat pentru a interpreta un val de PRL la copulație ca semnal adaptativ pentru inhibarea comportamentului suplimentar copulator (Kruger, et al., 2002).

Este posibil ca, efectul inhibitor asupra ovulației este totuși limitat doar la niveluri persistente patologice ridicate de PRL (> 100 ng / ml, în timp ce creșterea PRL în timp copulației are concentrațiile maxime în ser de până la 40 ng / ml), sau de momente specifice în ciclul ovarian.

Pare mai probabil că creșterea copulatorie a PRL-ului, este o rămășiță a vechiului rol din evoluție de a susține inducerea sarcinii la ovulatorii cu ovulație indusă.

În sprijinul acestei propuneri este, de asemenea, faptul că la femei scăderea concentrațiilor fiziologice ale PRL sunt de asemenea asociate cu faza luteală scurtă a ciclului ovarian (Kauppila și colab., 1988), în concordanță cu efectul lutreotropic al PRL-ului la șoareci și la șobolani.

Deși ne concentrăm asupra orgasmului feminin, este important de remarcat faptul că PRL-ul joacă un rol gonadotrofic la ambele sexe, iar vârful PRL asociat orgasmului a fost observat, de asemenea, la bărbați (Bronson și Desjardins, 1982).

Acest lucru indică o funcție, poate chiar mai veche a sincronizării comportamentului reproductiv cu condițiile de mediu, care nu se limitează la un singur sex.

PRL-ul este posibil să fi fost co-optat în acest rol reproductiv, deoarece expresia sa este sensibilă la fotoperioadă.

Efectul PRL-ului asupra ovulației poate, prin urmare, să fi derivat el însuși dintr-un ancestral efect gonadotrop general, care ar fi putut fi ulterior fi co-optat pentru impulsul ovulatoriu la femele.

Oxitocina

Oxitocina este un alt hormon hipofizar a cărei expresie a fost raportată ca fiind asociată cu orgasmul uman (Carmichael și colab, 1987;.. Blaicher și colab, 1999), și cu stimularea vaginală, în general (Komisaruk și Steinman, 1986).

Deși concentrația sa la vârful orgasmului în plasma periferică este destul de scăzută și detectarea ei este oarecum inconsistentă (Krueger et al., 2003), cu toate acestea, rolul oxitocinei în reglarea ciclului ovarian a fost detectat la mai multe specii.

Rolul ancestral al oxitocinei ar putea avea de a face cu ovulația și să fie asociat cu contracțiile oviducale implicate în propulsia oului prin tractul reproductiv feminin (Guillette și colab., 1991).

Este plauzibil ca această cale endocrină să fie legată de funcția existentă a oxitocinei în golirea uterului la fătare, în timp ce este ea este suprimată în timpul sarcinii.

In afară de rolurile bine documentate ale oxitocinei în declanșarea contracțiilor miometrice în travaliu și în alăptare, semnalizarea generată de oxitocină este implicată ți în inducerea prostaglandinei PGF2α la ovulație (Viggiano și colab., 1989).

Semnalele de Oxitocina prin receptorul de oxitocină sunt cuplate la proteina G, cu diferiți mesageri secundari în diferite țesuturi.

Într-adevar, receptorul de oxitocină este exprimat în celulele granuloase ovariene pe parcursul tuturor etapelor de dezvoltare foliculară (Saller et al., 2010) și preparatele injectabile de oxitocină în timpul estrului la șoarece au crescut volumul de corpora lutea 48 de ore mai târziu (Roshangar et al., 2009).

Experimentele lui Copland et al. (2002), pe linia celulelor granuloase umane sugerează că oxitocina amplifică efectul luteotropinei.

Astfel, de vârful de oxitocină detectată la orgasm este posibil să fi fost inițial implicată în inducerea ovulației și în susținerea fazei luteale.

În cele din urmă, o indicație indirectă a rolului endocrin al copulației este o recomandare pentru mai multe specii de a utiliza o stimulare suplimentară în timpul inseminării artificiale (de exemplu, pentru porci: https://www.daf.qld.gov.au).

Astfel, chiar și la speciile în care ovulația nu depinde de copulație, stimularea în continuare pare să crească eficiența de inseminare. Fie că acest lucru se datorează efectelor endocrine asemănătoare cu luteotropa la supratensiunile de PRL așa cum este necesar la rozătoare, fie că are alte cauze, acest lucru nu ne este cunoscut.

În general, probele rezumate mai sus, prezintă similitudini considerabile între schimbarile hormonale la femei induse de orgasmul și semnalele hormonale care cauzează ovulația, în special în ovulație indusă de copulație.

Interpretăm că aceste dovezi vin să sugereze ca schimbarile fiziologice cauzate de orgasmul feminin uman sunt omoloage cu cele care provoacă ovulația la alte specii, și că probabil, se regăseau la cel mai recent strămoș comun al mamiferelor theriene (adică, la strămoșul comun al marsupialelor și al mamiferele placentare).

ANATOMIA APARATULUI GENITAL LA FEMEI ÎN OVULAȚIA INDUSĂ ȘI ÎN OVULAȚIA SPONTANĂ

La om, orgasmul feminin necesită adesea acțiuni suplimentare, nelegate de penis, pentru stimularea clitorisului, deoarece poziția clitorisului nu permite stimularea adecvată în timpul penetrării.

S-a sugerat anterior, că variația anatomiei genitale feminine umane ar putea fi asociată cu posibilitatea de a ajunge sau nu la orgasm in timpul actului sexual.

Wallen și Lloyd (2008) au argumentat că variația dimensiunii clitoridiene este mai mare decât variația dimensiunii penisului, indicând faptul că selecția la orgasmul feminin este mai slabă în comparație cu selecția pe organul masculin.

Acest raționament a fost contestată cu argumentul că volumul clitoridian, mai degrabă decât lungimea sa, este valoarea adecvată, cu toate acestea volumul clitoridian nu arată același dimorfism sexual de variație cum arată lungimea (Lynch, 2008).

Noi susținem, cu toate acestea, faptul că variația în lungime a clitorisului poate fi, de fapt, mai mult un element secundar, în cazul orgasmului feminin.

Acest lucru se datorează faptului că clitorisul mai lung mai reduce distanța până la orificiul vaginal (această distanță este mai mare la primate), și prin aceasta influențează potențialul de stimulare in timpul actului sexual (vezi explicația următoare).

Acest lucru este foarte diferit de falusul de sex masculin, care este invariabil stimulat în timpul actului sexual, iar lungimea sa poate fi mai puțin importantă.

Într-adevăr, datele colectate de Bonaparte (1924) și Landis (1940), și reanalizate de Wallen și Lloyd (2011), arată că distanța dintre orificiul uretral și clitoris este corelată negativ cu probabilitatea de a ajunge la orgasm in timpul actului sexual.

Acesta este un indiciu al importanței poziției clitoridiene pentru orgasmul feminin uman.

Trebuie remarcat faptul că dimensiunea clitorisului la mamifere este foarte sensibilă la expunerea hormonilor androgeni în timpul dezvoltării fetale (Cunha și colab., 2014), care, în forma sa extremă se poate manifesta ca masculinizare a organelor genitale feminine externe (și interne), așa cum se întâmplă ocazional, în mai multe specii ( "freemartins" - n.red. denumirea în engleză a mamiferelor de sex feminin nefertile cu un comportament masculinizat si cu ovarele care nu funcționează; Smith și Dunn, 1981; Braun și colab, 1983. Padula, 2005, Drea și Weil, 2008), și sunt chiar caracteristicile normale, în unele specii, așa cum este cel mai bine cunoscut la hienă și la fosă și într-o oarecare măsură la maimuța păianjen (Dixson, 2012); (Neaves și colab, 1980 Hawkins și colab., 2002).

Deoarece nivelul de hormoni androgeni poate fi afectat prin selecție pe celelalte funcții ale acestuia (cum e de exemplu, agresivitatea;. French et al, 2013), variația lungimii clitoridiene ar putea fi cu siguranță afectată în mod indirect, de asemenea.

Pentru a examina asocierea anatomiei genitale cu diferite tipuri de ciclicitate ovariene, am comparat anatomia organelor genitale feminine la mai multe specii Eutheriene (placentare).

În cazul în care orgasmul feminin este vestigial (n.red. o rămășiță) la ovulatorii spontani, dar crucial la ovulatorii reflecși, ne așteptăm să vedem "o semnătură" a acestuia lăsată în diferențele anatomice genitale a celor două tipuri de ovulatori.

Noi presupunem în analiza următoare, că clitorisul este principala sursă de creșterea bruscă a valului endocrin indus de orgasm la toate mamiferele, așa cum este la femei, și examinăm poziția clitoridiană în raport cu orificiul genital, pentru a deduce potențialul pentru stimularea clitorisului in timpul actului sexual la diverse mamifere Eutheriene (placentare).

Observăm că există un deficit surprinzător de descrieri detaliate comparative anatomice și de descrieri ale dezvoltării anatomiei genitale feminine la speciile de vertebrate (informațiile colectate aici pot fi găsite listate pe specii în tabelul suplimentar S1).

Originea dezvoltării la făt a clitorisului este aceeași cu cea a penisului, ceea ce sugerează o origine evolutivă comună.

Falusul (fie penis fie clitorisul) se crede că are o singură origine comună, la Amniote și apare ca o "extensie" apărută pe partea ventrală a cloacei, care la bărbați apoi a evoluat în organul copulator și a permis fertilizarea internă (Gredler et al, 2015;. Sanger și colab., 2015).

Evoluția tractului urogenital feminin la mamifere, prezintă o tendință generală spre creșterea compartimentării (Gegenbaur, 1864, Starck, 1978).

În linii bazale ale mamiferelor (la monotreme, la diavolul tasmanian, la tenrec), organele genitale, uretrale, și canalele rectale sunt încă unite într-o cloaca multifuncțională cu o singură deschidere, așa cum este și cazul la păsări și la reptile.

În majoritatea celorlalte specii eutheriene, separarea rectului de canale urogenitale predomină, însă uretra încă se deschide în vaginul însuși sau într-un canal comun distal (n.red. situat într-o poziție extremă periferică) al vaginului propriu-zis, sinusul urogenital în ambele cazuri, rezultând într-un singur orificiu urogenital.

Pentru întrebarea noastră, ambele situații sunt echivalente, deoarece în ambele cazuri clitorisul, care este vag asociat cu deschiderea uretrală, va fi amplasat mai mult sau mai puțin în interiorul canalului copulator, uneori ajungând prin orificiu.

Figura 2B prezintă distribuția comună (sinusul urogenital sau cloaca) orificii pentru mai multe specii de mamiferele placentare.

În relativ puține specii, incluzând primate și unele rozătoare, scurtarea veniturilor sinusurilor urogenitale, în sensul că uretra devine separată de vagin, rezultând într-un orificiu uretral separat pe partea ventrală a orificiului vaginal.

La multe primate, ambele deschideri sunt încă o parte dintr-o fantă comună, vaginoza vestibulum. Această tendință de la nivelul tractului comun la separarea orificiilor vaginale și uretrale este prezentat schematic în figura 3.

De notat că, în ciuda originii comune de dezvoltare a organele masculine și feminine urogenitale, organele genitale masculine și feminine au o puternică divergență, la sexul masculin canalul uretral și canalele genitale sunt unificate într-un canal comun în penis, uretra, în timp ce acesta este doar foarte rar cazul, în ceea ce privește clitorisul la sexul feminin (de exemplu, la hyaena).

În ceea ce privește orificiile genitale și uretrale separate la primate și rozătoare, distanța clitorisului față de vagin crește pe măsura separării orificiilor.

Acest lucru se datorează faptului că clitorisul este localizat anterioventral de la uretra si, prin urmare, este asociat cu uretra, mai degrabă decât cu orificiul vaginal.

Figura 2C prezintă distribuția filogenetică a poziției clitorisului în raport cu orificiul vaginal, fiind în interiorul canalului copulator, la graniță, sau la o anumită distanță, în afară.

Rețineți că poziția clitorisului și tipul de ovulație sunt aproximativ asociate pe arborele filogenetic. Poziția în afara clitorisului la o distanță de orificiul vaginal este rară la Eutheriene (la placentare) și derivată în mod specific în cadrul primatele.

Poziția sa, la exterior, de la rozătoare apare surprinzătoare, pentru că rozătoarele au nevoie de PRL copulator la supratensiuni pentru a stabili sarcina. Cu toate acestea, clitorisul rozătoarelor pare mai asemănător cu penisul ca dimensiune, și deși este separat de vagin (Weiss și colab., 2012), este probabil stimulat în timpul copulației datorită lungimii sale.

În schimb, la om și, în special, la alte maimuțe, clitorisul este mic și scos din vagin.

Această situație este în concordanță cu o funcție vestigială (n.red. "rămășiță") de stimulare clitoridiană in timpul actului de reproducere la oameni și la primate, în general, și, astfel, probabil, este baza anatomică pentru asocierea inconsistentă între actul sexual și orgasmul feminin, reprezentând diferența dintre așa-numitul orgasm și actul sexual (Lloyd, 2005 ).

Pentru a rezuma, există un sprijin filogenetic că ovulația indusă sub orice formă este ancestrală față de ovulația spontana.

Noi propunem, în plus, că ovulația indusă de montă este ancestrală față de ovulația spontană și că orgasmul feminin în orice formă a sa este omolog cu reflexul de neuroendocrine care stau la baza ovulației induse de copulație, și în plus, că ovulația indusă de montă este declanșată de stimularea clitoridiană ( Fig. 4).

La ovulatorii spontani, rolul de stimulare clitoridiană pentru ovulație a devenit vestigial (n.red. "o rămățiță"), dar a menținut urme ale reflexului neuroendocrin ancestral chiar și la om.

Odată cu evoluția ovulației spontane, stimularea clitorisului, a pierdut rolul său în asigurarea fertilizării concomitent cu îndepărtarea clitorisului din canalul copulator, probabil provocând o asociere variabilă între copulație si orgasme pentru femelă.

Stimularea clitorisului si orgasmul feminin a dobândit, eventual, apoi, roluri secundare, care sunt diferite față de funcția ovulatorie ancestrală.

sursa 1: onlinelibrary.wiley.com

sursa 2: www.researchgate.net



Figurile Studiului

Cele trei tipuri de ovulație întâlnite: A) ovulație declanșată de condițiile de mediu. B) Ovulație declanșată de partener (care a dus la apariția orgasmului). B) Ovulație autonomă, declanșată la intervale regulate de timp (lunară la om), care a făcut 'inutilă' prezența orgasmului ca declanșator al ovulației

Diverse morfologii ale aparatului sexual feminin apărute în funcție de tipul de orgasm și de ovulație

Tipuri de ovulație și de Orgasm la diferite specii de mamifere

Ciclu Ovulator


(Fluierul)


Linkul direct catre Petitie

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! - Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi - Semneaza si tu !

Comentarii:


Adauga Comentariu



Citiți și cele mai căutate articole de pe Fluierul:

Iată cum se vinde țara. Portul Constanța promis de Cioloș Olandezilor în schimbul aderării la Schengen. Deutsche Welle: "Premierul Cioloș propune Olandei o bună afacere în domeniul transporturilor"

Subiectele zilei: Război pe față între Dăncilă și Firea. Miza: candidatura la prezidențiale. Ce angajament și-a luat Dăncilă; O profesoară care a plătit meditații pentru fiul ei: De multe ori am dat banii pe "iluzii", pentru că așa "e moda"

SUA: Pentagonul are, temporar, un nou șef interimar

Meteo #azi 16 iulie: Ploile se restrâng, temperaturile încep să crească. Pe litoral, vreme urâtă

SUA și Rusia vor discuta miercuri la Geneva despre un nou acord privind limitarea armelor nucleare

Utile: Testări gratuite pentru intoleranța la gluten; Beneficiile dietei pe grupe de sânge. Poți scăpa definitiv de kilogramele în plus; Mușchi file - ce chimicale conține?

Rezultate Start-Up Nation: Cele 8.597 firme care au semnat acorduri de finanțare până pe 12 iulie 2019

Donald Trump reia atacurile asupra celor patru membre ale Congresului SUA

Templul sexului - Ce știm despre Insula pedofilului miliardar Jeffrey Epstein, prietenul lui Bill Clinton, și despre fetițele de 12 ani pe care Epstein le ducea pe insula lui.

Folha: Jair Bolsonaro reușit o performanță prin anunțarea fiului său în funcția de ambasador în SUA

Un camion cu 17 tone de cacao a luat foc pe o autostradă din Germania

SUA: "Nu vom fi reduse la tăcere", răspunde una din parlamentarele democrate atacate de Trump

Pompeo speră că SUA și Coreea de Nord vor fi "mai creative" în discuțiile nucleare

EFEMERIDE ASTRONOMICE - 16 iulie

Pompeo speră că SUA și Coreea de Nord vor fi "mai creative" în discuțiile nucleare

HOROSCOP 16 iulie 2019: Zodiile care pot avea situații delicate la serviciu și în familie

Un cutremur subacvatic cu magnitudinea de 6,1 grade, produs în apropiere de Bali

CITATUL ZILEI

Planul Juncker va ajuta micile companii din 11 țări / Și România este pe listă

Stratfor: Europa de Est asistă la o revoluție tăcută

Numele grupului terorist Al Qaida, scris greșit în însemnările președintelui Trump pentru discursul pe care l-a ținut luni pentru a o ataca pe reprezentanta Ilhan Omar

Netanyahu îndeamnă Uniunea Europeană să nu salveze acordul asupra programului nuclear al Iranului

SĂRBĂTORI RELIGIOASE - 16 iulie

Mark Esper a fost nominalizat oficial pentru funcția de secretar al Apărării de Casa Albă

​Liga 1: Dinamo București, umilită la Ovidiu - 5-0 pentru Viitorul

Avionul Egyptair prăbuşit: Analiza uneia din cutiile negre arată că s-a pronunţat cuvântul "foc"

RUȘINE. După ce a dat pe nimic austriecilor tot petrolul țării și după ce a dat rușilor aproape toată metalurgia, Adrian Nastase vine și are tupeul să facă pe "patriotul". Adrian Năstase: 'PSD are nevoie de un mesaj mai puternic de natură naționalistă"

Afacerile în România: 0,2% din firme realizează 50% din veniturile tuturor firmelor

​VIDEO Turul Franței: Wout van Aert (Team Jumbo - Visma) a câștigat etapa a zecea / Julian Alaphilippe, lider la general

Cătălin Straton, Dinamo: E numai vina noastră, conducerea nu are nicio vină

Aproape 20 de milioane de cereri de bilete pentru EURO 2020

​Campionatele Mondiale de Scrimă: Șase români, calificați pe tablourile principale de la Budapesta

Mark Esper a fost nominalizat oficial pentru funcția de secretar al Apărării de Casa Albă

Nesimțirea progresistă nu cunoaște limite: Girafe "bisexuale", pinguini "homosexuali" și leoaice "lesbiene": toate acestea le puteți viziona la Grădina Zoologică din Munchen, în cel mai pur stil bolșevic ca la "revoluția sexuală" a lui Lenin de la 1917

INSULA IUBIRII 2015. SCENE PORNO în noul show de la ANTENA 1. Imaginile nu vor ajunge niciodată la TV VIDEO

Viitorul - Dinamo 5-0, în prima etapă din Liga 1

Incidente la Ovidiu: Fanii dinamoviști au intrat pe teren la meciul cu Viitorul / Jandarmii au intervenit. meciul a fost înterupt

Fotbal - Liga I: FC Viitorul a surclasat-o pe Dinamo cu 5-0, într-un meci perturbat de incidente

Convergența în agricultură, obiectiv solicitat de PPE candidatei la șefia CE Ursula von der Leyen

Fotbal: Antrenorul Daniel Pancu a semnat un contract valabil trei ani cu FC Rapid

Atenționare de călătorie MAE: Republica Elenă - ploi torențiale și furtuni

Financial Times: Axa iliberalismului care amenință Europa (editorial)

USR: Teodorovici nu a spus că taxa de solidaritate va viza maximum jumătate din pensiile speciale

Gabi Iancu, Viitorul: Sunt foarte fericit că am început foarte bine

Cutremur de 3,3 grade pe scara Richter, produs în România

Știrile ProTV: Cât a luat după contestație un elev notat la BAC cu 5,70. Profesorii au fost pedepsiți

Jean-François Bohnert crede că se pune prea mult accent pe experiența anticorupție a Codruței Kovesi

Migrația, printre discuțiile lui Meleșcanu la Consiliului Afaceri Externe. Întrevedere și cu omologul din Republica Moldova

Un responsabil Hamas a cerut palestinienilor să "ucidă evrei" "peste tot în lume"

Se caută ACTORI români, fete şi băieţi, pentru FILME PORNO. Care sunt condiţiile

Incendiu cu degajare mare de fum la un depozit de deșeuri din plastic și hârtie | VIDEO

Bihor: Incendiu la un depozit de deșeuri plastice din Nojorid; populația, avertizată prin Ro-Alert

Platforma informatică din sănătate este nefuncțională de 15 zile, anunță medicii de familie

Ebola în Republica Democrată Congo - Cazul confirmat la Goma reprezintă un avertisment, afirmă OMS

Producătorul spaniol de profiluri de aluminiu Cortizo angajează director comercial pe salarii de peste 3.300 de euro brut lunar

O fostă majoretă a făcut SEX cu un elev de 15 ani! Filmul XXX a ajuns pe INTERNET. VIDEO

Casa lui Remus Truică din Snagov, un adevărat muzeu. Ce colecţii de milioane de euro are controversatul om de afaceri

SEX TAPE cu Beyonce de România, mama copilului lui Nicolae Guţă FOTO

ȘTIRILE OREI 20.00 | 15 iulie 2019

Teodorovici anunță introducerea unei taxe de solidaritate pentru pensiile speciale și limitarea călătoriilor gratuite cu CFR


Pag.1 Pag.2 Pag.3 Pag.4 Pag.5

Nr. de articole la aceasta sectiune: 270, afisate in 5 pagini.



ieri 05:19 CITATUL ZILEI