>

Postare invitată de Antonio Graceffo

�n urma uciderii S.U.A.soldați �n Iordania de Kata’ib Hezbollah, o miliție susținută de Iran, Casa Albă a ripostat cu lovituri aeriene �mpotriva grupuri din Yemen, Siria și Irak.

Acest răspuns a declanșat o dezbatere �ntre cei care susțin o atitudine mai dură (șoimi) și cei care favorizează o abordare mai restr�nsă (porumbei).Discuția se referă la caracterul adecvat al amplorii acțiunii și la potențialul unor eforturi suplimentare de detensionare.

Șoimii fac eforturi pentru un răspuns mai sever, �n timp ce porumbeii subliniază sentimentul anti-război, crez�nd că va contribui la stabilitatea regională.

Tensiunile dintre SUA și Iran sunt ridicate, iar răspunsul Casei Albe la atacul Iranului ar putea duce la creșterea tensiunilor �ntre administrația Biden și Teheran, precum și la o escaladare �n Orientul Mijlociu.

�n timp ce Joe Biden se g�ndește la răspunsul său, el se confruntă cu patru opțiuni semnificative: A.nu face nimic, B.elimina tot personalul american din Orientul Mijlociu, C.lansează lovituri �mpotriva grupurilor susținute de Iran �n alte țări și D.ataca Iranul direct.

�nainte de a decide asupra unui curs de acțiune, Joe Biden trebuie să �și ia �n considerare obiectivul.Dacă scopul este de a preveni viitoarele atacuri susținute de Iran, atunci loviturile directe asupra Iranului ar putea fi singura opțiune politică care ar putea atinge acest obiectiv.

A.Nu face nimic: aceasta ar putea părea cea mai puțin provocatoare opțiune, dar ar putea fi văzută ca slăbiciune sau �ncurajează grupurile susținute de Iran la alte atacuri.Este puțin probabil ca această opțiune să aibă un sprijin puternic �n cadrul oricărui grup politic major.S-ar putea să rezoneze cu un mic segment de izolaționiști, dar majoritatea americanilor sunt �n favoarea unei forme de răspuns la atacurile asupra intereselor SUA.

B.Eliminați tot personalul american din Orientul Mijlociu: aceasta ar fi o retragere majoră față de obiectivele de politică externă a SUA �n regiune și ar putea fi văzută ca o victorie pentru grupurile susținute de Iran.Ar �ncuraja Iranul, �mputerniciții săi și alți adversari, lăs�nd, de asemenea, aliații SUA, țări precum Israel și Arabia Saudită, vulnerabili, făc�nd ca SUA să pară un partener nesigur.Retragerea sprijinului SUA poate slăbi partenerii regionali și destabiliza regiunea.

Operațiunile de combatere a terorismului ar primi, de asemenea, o lovitură grea de o retragere a SUA.Orientul Mijlociu răm�ne un teren propice pentru grupuri extremiste precum Al-Qaeda și ISIS, iar SUA mențin o prezență militară pentru a le combate și a-și proteja interesele la nivel global.

Prezența SUA ajută la mediarea conflictelor dintre diferitele facțiuni din Orientul Mijlociu și poate preveni crizele umanitare, salv�nd totodată resursele vitale de petrol.

�n plus, răm�n�nd �n Orientul Mijlociu, SUA pot contracara influența iraniană, care destabilizaază țări precum Liban, Iordania, Siria și Yemen.

C.Lansați lovituri �mpotriva grupărilor susținute de Iran �n alte țări: această opțiune se aliniază cu abordarea tradițională conservatoare a "descurajării prin forță�.” Demonstrează hotăr�re fără a escalada direct cu Iranul, făc�nd apel la cei care prioritizează securitatea și intervenția limitată.Cu toate acestea, �n cadrul acestui grup ar putea exista preocupări cu privire la victimele civile și o potențială escaladare incontrolabilă.

Aceasta este opțiunea aleasă recent de SUA, cu atacuri aeriene care vizează facilități legate de grupurile responsabile de atac.Acesta �și propune să demonstreze hotăr�rea și să provoace costuri fără a escalada direct cu Iranul.Cu toate acestea, istoria a dovedit că valoarea sa ca factor de descurajare a atacurilor viitoare este neglijabilă.

Avertismente limitate �mpotriva țintelor cu valoare redusă ar putea să nu fie suficient de descurajator.Cu toate acestea, forța excesivă sau victimele civile ar putea escalada tensiunile și ar putea fi invers.Dacă grupurile vizate se simt semnificativ slăbite sau umilite, ele ar putea deveni mai disperate și ar putea lansa atacuri de răzbunare.�ntre timp, pe măsură ce Iranul observă această reacție restr�nsă, ei ar �nțelege că nu se vor confrunta cu consecințe directe, care ar putea să-i determine să persistă sau chiar să-și intensifice sprijinul pentru grupurile ostile SUA.

D.Atacă Iranul direct: este cea mai controversată opțiune, care poate reduce sprijinul Iranului pentru teroriști și miliții.�n timp ce unii conservatori din linia dură pot pretinde un răspuns puternic, mulți din acest grup pun accentul pe evitarea războaielor majore și a consecințelor neintenționate.

Perspectiva unui conflict mai larg și instabilitate regională s-ar putea confrunta cu o opoziție semnificativă, ridic�nd preocupări juridice �n temeiul dreptului internațional.Această opțiune cu risc ridicat ar putea avea consecințe grave, probabil sporind sentimentul anti-american.�n ciuda riscurilor sale, un atac devastator ar putea acționa ca un factor de descurajare pentru acțiuni viitoare.

Lansarea unor lovituri directe asupra Iranului ar face Teheranul să simtă consecințele acțiunilor lor și ar trimite un mesaj puternic că SUA nu se teme să se �ndrepte spre capul șarpelui.Acest lucru i-ar putea descuraja să repete acțiuni similare �n viitor.

Acțiunile militare s-ar putea concentra pe perturbarea infrastructurii și a personalului care sprijină teroriștii și milițiile regionale.�n plus, vizarea centrelor financiare și a rafinăriilor de petrol ar putea �ngreuna sprijinirea terorismului �n viitor pentru Iran.

Dr.Antonio Graceffo, PhD, China MBA, este economist și analist de securitate națională, cu accent pe China și Rusia.Este absolvent al Universității Militare Americane.

Postarea Patru opțiuni pentru răspunsul SUA: grevele necesare la Teheran , Not Syria a apărut prima dată pe The Gateway Pundit.

(Fluierul)