Art. 1568

Transferul drepturilor

(1) Cesiunea de creanţă transferă cesionarului: a) toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată;

b) drepturile de garanţie şi toate celelalte accesorii ale creanţei cedate.

(2) Cu toate acestea, cedentul nu poate să predea cesionarului, fără acordul constituitorului, posesia bunului luat în gaj. În cazul în care constituitorul se opune, bunul gajat rămâne în custodia cedentului.

Cesiunea de creanţă în general

Art. 1573

Forma cesiunii

(1) Creanţa este cedată prin simpla convenţie a cedentului şi a cesionarului, fără notificarea debitorului.

(2) Consimţământul debitorului nu este cerut decât atunci când, după împrejurări, creanţa este legată în mod esenţial de persoana creditorului.

sursa: legeaz.net

Iata ce scrie Radu Moraru dupa Dreptul la Replica publicat de Vasilescu

Cunoscut pentru lipsa de curaj, Mugur Isarescu a trimis un Drept la Replica la articolul meu „Isarescu la Puscarie!”, scris si semnat de Adrian Vasilescu.

Niciodata nu am stiut daca distinsul domn Vasilescu este Stapinul lui Isarescu sau mina lui dreapta. Scrisoarea lui Adrian Vasilescu, extrem de eleganta, cu minecute albe, creeaza un MARE FUM si strecoara citeva sopirle securistice, cu un singur scop: acela de a NU raspunde la MIEZUL PROBLEMEI, pentru care il trimit pe Isarescu la puscarie!

Intrebarea mea este una singura: ARE VOIE BANCA SA VINDA in strainatate sau in tara, CREDITUL unui roman, unui SRL ?!?!

Este acel SRL din strainatate agreat si reglementat pe piata bancara din Romania?!?! Cititi AICI

Dreptul la Replica si nu veti gasi o virgula!!!

In schimb gasim niste sopirle si o amenintare venita de la „Nemuritorul” Isarescu, de la „Stapinul Inelelor”, de la un tip care este foarte sus in Masoneria Internationala.

De la omul pe care nimeni nu l-a putut da jos din fruntea BNR unde sta de 25 de ani!

De la individul sub care s-au intimplat Caritasuri, FNI-uri si prabusiri de Banci : Bancorex, Dacia Felix, Creditbank, Banca Religiilor, Columna Bank, zeci de banci populare!

Milioane de romani au pierdut sau au fost distrusi, EL a ramas mereu in picioare! Isarescu, omul sub care s-au vindut toate Bancile Romanesti, pe nimic, mai putin CEC-ul !

Care sint sopirlele lui Isarescu, via Vasilescu?

1. „Ne cunoastem de vreo 3 decenii” si „imi vine greu sa cred ca acuzatiile poarta marca Radu Moraru”

– dixit, mieros, dl. Vasilescu.

Ne cunoastem de vreo 2 decenii d-le Isarescu.

Ca sa ne cunoastem de 3 decenii trebuia sa fiu securist, ori nu e cazul. Doi, cind esti un om liber, ziarist liber, nu iti ordona nimeni ce sa scrii.

Deci nici colonel, nici general nu sint!

2. Nu „externalizare”, mai degraba „cesionare”!

BNR si Isarescu se feresc ca de dracu’ de termenul pe care toate Bancile straine l-au folosit, EXTERNALIZARE!

De ce? Pentru ca singurele Societati care au voie sa perceapa dobinzi sint cele din Romania DAR… cu obligativitatea de a se supune normelor si reglementarilor BNR !

3. „Credite cu dobinda 80% la Banci, nu exista” – scrie elegant dl. Vasilescu.

Aici, BNR incearca sa manipuleze opinia publica: baiatul ala cu barba nu se pricepe, nu e economist, pluteste!

Din textul meu (vezi AICI) rezulta clar ca am spus ca din rata lunara platita de romani in primii ani, aproximativ 80% inseamna dobinda si doar 20% principal (adica restituire a creditului efectiv). Am dat si un exemplu (AICI), cel care platea lunar 400 de franci, platea de fapt 320 franci Dobinda si 80 de franci Principal.

Evident, era vorba de primii 3-7 ani! Desigur, cind omul ajungea cu rata in anul 20, ponderea dobinzii in Rata scade semnificativ, sub 25%.

Dar eu analizez DRAMA din primii 8 ani, de cind a inceput nebunia cu francul elvetian. 4. Isarescu – Vasilescu ne trimit frumusel in Instantele Judecatoresti!

Nu Stimabililor, sopirla asta nu mai functioneaza.

Si o sa vedeti de ce, in curind!

In sfirsit, sau chiar de inceput, vine si AMENINTAREA, ca in filmul „NASUL”, pe un ton cald si mieros, chiar in titlul Dreptului la Replica:

„Draga Radu Moraru, postura de acuzator public este riscanta”

Da, asa este, sa il acuzi pe cel mai mare Dinozaur din sfertul de secol al distrugerii Romaniei, este riscant!

Dar Dragi Domni Vasilescu si Isarescu, stiam acest lucru!

Il stiu de 25 de ani! Nu era nevoie sa imi reamintiti!

Mai bine raspundeti la INTREBARI: au voie SRL-urile din toata lumea sa incaseze DOBINZILE romanilor?

Au intrebat Bancile pe romani daca sint de acord ca toti banii pe care ii vor cistiga in urmatorii 5-10-20 de ani sa fie dati unor SRL-uri „no name” si nereglementate, din strainatate? Oare daca veneau niste SRL-uri „no name” din strainatate sa propuna romanilor sa munceasca 25-30 de ani pentru ele si sa-si gajeze toata averea si casele catre aceste SRL-uri, credeti ca se mai inghesuiau romanii sa ia credite?!

Domnule Isarescu, eu va cer demisia de urgenta! La puscarie va trimite DNA-ul, nu eu. Va cer demisia fiindca ati permis transformarea a milioane de romani in sclavi ai unor SRL-uri din tara sau aiurea, niste samsari si niste executori faradelege si fara mila!

Fara sa fiu atit de priceput ca d-voastra, Mister Isarescu, va mai spun doar atit: 1. Dobinzile reprezinta Profitul unei Banci – ati permis „externalizarea” Profiturilor!

S-au platit mai putini bani la Buget de catre Banci! Multi comentatori va intreaba: Sinteti de acord sa ne „externalizam” si noi, poporul, salariile intr-un paradis fiscal?!?!

Sa platim mai putine taxe?

2. Este normal ca un cetatean roman care a platit 5-8 ani rate, sa piarda casa si sa ramina dator toata viata fiindca Banca de „renume international” i-a vindut creditul unui samsar cu doar 3000 de euro?!

Adica 3 % din tot Principalul? Samsar care apoi il executa pe roman toata viata lui!

E normal asa ceva?!?

Domnule Isarescu, raspunsul BNR prin dl. Vasilescu este jenant, penibil si arata ca sinteti rupti de realitate!

Pai BNR inseamna Banca Nationala a Romaniei… si Romania inseamna exact clientii pacaliti de Bancile Straine carora le luati apararea!

Dati banii inapoi Romanilor!

Sint 7 miliarde de euro Dobinzi care trebuiesc returnate de urgenta Romanilor!

Bancile nu o sa zica nici pis! Nu pleaca nicio Banca din Romania! Faceti acest gest si apoi DEMISIA!

De DNA si Puscarie sa va salveze Masoneria!

Radu Moraru (Va urma!) P.S. Deocamdata am obtinut o mica victorie. Din cite tin minte, BNR-ul nu a lucrat niciodata pina la ora 22.00, sa dea un Drept la Replica! Nici macar cind s-au prabusit Bancile sau Caritasurile! - See

sursa: nasul.tv

Iata raspunsul initial al BNR. "BNR, drept la replică trimis la ora 22.00 - Dragă Radu Moraru, postura de acuzator public e riscantă"

Ne cunoaștem de vreo trei decenii.

Dar, citind comentariul de pe www.nasul.tv, cu titlul „MUGUR ISĂRESCU LA PUȘCĂRIE! 7-10 ANI!”… mărturisesc că nu l-am mai recunoscut pe jurnalistul Radu Moraru. Un jurnalist totdeauna incisiv, dar solid documentat; sever, dar tobă de argumente solide; și, mai cu seamă, măsurând de nouă ori înainte să… Or, în comentariul cu pricina – dominant fiind impresionismul în parafraza lui mai puțin fericită:

“Dă-mi o undă de întuneric și voi compune o întreagă noapte” – m-au surprins acuzațiile despre care îmi vine greu să cred că poartă marca Radu Moraru.

Postura de acuzator public e riscantă.

Din cel puțin două motive.

Primul: fără a lua ca martor legea în toată rigoarea ei riști să dai un verdict eronat.

Al doilea – motivul cel mai puternic de fapt: riscul (enorm) ca toți acei cititori care au încredere în jurnalistul Radu Moraru să creadă și afirmațiile din acest comentariu, de la cap la coadă.

Și cum în spațiul public cântă multe Sirene – și cântă ademenitor – cred că ai fost atras în… Strâmtoarea Confuziilor.

Dacă nu mă crezi pe mine, consultă câțiva juriști în care ai încredere!

Scrii că “cel puțin 5 bănci au externalizat în străinătate dobânzile fraierilor de români, care au credite!”…

Și că, „practic, românii care au credite la bănci au fost furați de vreo 7 miliarde de euro!”…

Apoi adaugi: „Potrivit Legilor din România și reglementărilor BNR, românii puteau plăti dobânzi doar unor entități legalizate și agreate în România!”…

Iar “din rata lunară, peste 80% înseamnă dobândă, practic cel mai mare efort al românului care se zbate să își plătească rata!”…

Așa au cântat Sirenele.

Și, iată, le-ai crezut.

Revoltat, probabil, de ipoteza că BNR ar putea acționa în favoarea băncilor, ignorând interesul populației – o concluzie grăbită, nedreaptă și profund neadevărată – ți-ai lansat public judecățile. Voi detalia.

1) Noțiunea de „externalizare” nu-și are locul aici.

1) Noțiunea de „externalizare” nu-și are locul aici. Și nici nu se referă exclusiv la legături cu străinătatea.

O companie, de exemplu, care fabrică motoare, nu vrea să facă și mâncare și poate „externaliza” hrănirea propriilor salariați.

Cu alte cuvinte, face un contract în acest sens cu o firmă de peste drum, și nu cu una din Bulgaria ori din Suedia.

Nu e însă mai puțin adevărat că, în limbajul convențional al specialiștilor financiari, adeseori se folosește “externalizare”, deși corect este “cesiune”, primul termen fiind considerat ceva mai aproape de înțelesul publicului.

Dar “convențional” nu înseamnă și corect.

Și bine ar fi să renunțăm la cuvântul “externalizare” în acest caz.

2) Ceea ce numești „externalizarea” de către bănci, în străinătate, a dobânzilor și creditelor înseamnă, în limbaj juridic, “cesiune”

2) Ceea ce numești „externalizarea” de către bănci, în străinătate, a dobânzilor și creditelor înseamnă, în limbaj juridic, “cesiune” – noțiune prin care legile civile din toată lumea definesc o vânzare de drepturi.

Vânzare nu doar în străinătate, ci și în țară.

De reținut este esențialul.

O bancă din România, deci, a dat un credit unei persoane fizice, având dreptul de a încasa, lunar, timp de un an, de 20 sau de 30 de ani, depinde de contract, rata, dobânda și comisioanele.

Ei bine, nimeni n-o poate opri, nici BNR, nici guvernul, nici poliția, să vândă acest drept unei bănci de peste drum sau băncii-mamă de pe unde își are centrala, în Austria sau în Olanda, unei bănci oarecare din Paris ori de la Londra ori unei instituții financiare deținătoare de pașaport european.

Cine o apără? Sau, mai corect, cine îi conferă acest drept?

Lista e lungă:

a) declarația privind convertibilitatea leului, în vigoare de la 1 septembrie 2006;

b) mai multe legi votate de Parlamentul României;

c) reglementările UE privind cele patru libertăți fundamentale – libera circulație a persoanelor, a mărfurilor, a serviciilor și a capitalurilor –, pentru că așa cum peste trei milioane de concetățeni ai noștri au plecat la muncă în țări din UE și cum mărfurile noastre circulă fără taxe vamale în întreaga Uniune, la fel circulă serviciile și capitalurile, în speță serviciile de creditare și creditele însele;

d) legile și cutumele tuturor țărilor lumii sănătoase la cap. Și atunci, de ce vrem noi să înlocuim normalitatea cu contrariul ei?

Și de ce ajungem să credem că tot ce este firesc în toată lumea, în materie de creditare, la noi e „ilegal și imoral”?

Voi nota că, în dezbateri publice, Banca Națională este deseori învinuită că nu face, de fapt, ceea ce legea… nu-i cere să facă.

Ori, ca în cazul de față, că nu face, de fapt, ceea ce legea… îi interzice să facă!

3) De ce vinde o bancă credite?

3) De ce vinde o bancă credite? Din diferite motive. În primul rând însă – în împrejurările în care România a trecut de la economia închisă, de comandă, la o economie liberă de piață iar de la 1 ianuarie 2007 a acceptat statutul de țară membră UE – banca cesionează credite pentru că are acest drept.

Un drept pe care i-l garantează legile țării, climatul economiei globale și reglementările Uniunii Europene.

Și, desigur, pentru că pot interveni interese legate de profitul băncii și de buna ei funcționare.

Dau un singur exemplu.

Dacă banca are o cerere substanțială de credite noi, și nu-i ajunge lichiditatea, cum s-a întâmplat deseori înainte de criză, cesionează un număr mai mic sau mai mare de credite.

Nu la întâmplare, desigur, ci făcându-și un calcul economic. Bunăoară, vinde credite date pentru 20 sau 30 de ani (în cazul cărora restituirea se face cu țârâita, lună de lună, ani îndelungați) și încasează toți banii dintr-o dată, cu un rabat desigur. Mai departe, dă credite noi, banii circulă, viața economică își urmează cursul.

4) Credite cu dobândă de 80 la sută, la bănci, nu există.

4) Credite cu dobândă de 80 la sută, la bănci, nu există. După 2004, când a început boom-ul creditelor, dobânzile au fost în jur de 15-20 la sută, apoi au tot scăzut.

Acum, la credite ipotecare, sunt între 3 și 6 la sută pe an. La lei. Ce este însă cu „rata lunară, cu peste 80% dobândă, pe care românul se zbate s-o plătească”?

Exemplul poate fi corect.

Dar incomplet.

Multe bănci practică un sistem complex de împărțire a dobânzii și „principalului” în suma pe care debitorul o plătește lunar.

În primii ani, dobânzile pot să ajungă la 640 de euro într-o rată de 800 de euro. Apoi, treptat, partea care reprezintă dobânda scade substanțial și crește “principalul”.

Dar, în medie, dobânda va fi cea contractată. Iar dacă la un moment dat creditul e cesionat în străinătate, debitorul va continua să facă plățile la banca din țară, acolo unde a încheiat contractul.

*

În concluzie, acuzația de “atentat la siguranța națională”, adusă guvernatorului, pentru felul în care circulă capitalul în bănci și între bănci, sau pentru cum ies banii din țară, deși intră mult mai mulți decât ies, nu are acoperire legală. Pentru că și guvernatorul Mugur Isărescu, și Banca Națională au, în această privință, o unică mare răspundere: să vegheze ca legile să fie respectate întocmai.

Fără nicio abatere. Iar “externalizarea” creditelor, de fapt cesionarea lor, în țară ori în afara țării, incriminată în comentariul invocat, nu este nici pe departe o libertate acordată băncilor comerciale de către BNR ori de către guvernatorul Mugur Isărescu.

Este o libertate deplină a băncilor – parte a celor patru libertăți de bază din UE – apărată de legi interne și de convenții europene.

E acordată și apărată:

1) în dreptul comun – de art. 1566 și următoarele din Noul Cod Civil;

2) în legislația specială – de art. 24-28 indice 1 din Legea 190/1999;

art. 2 din Legea 93/2009;

art. 70-71 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2010.

Ar mai fi de adăugat, în final, că Banca Națională nu este minister iar guvernatorul nu este Ministrul Băncilor.

Prin urmare, nu au prerogative de a se amesteca în gestiunea băncilor.

O bancă nu cere acordul BNR ca să vândă un credit, tot așa cum oricare cetățean al României are dreptul să-și depună economisirea la orice bancă din străinătate fără să ceară acordul BNR și fără ca măcar să fie obligat să facă în acest sens o notificare.

Iar, potrivit reglementărilor în vigoare, banca și numai banca răspunde de respectarea legilor în contractele de cesiune și în alegerea partenerului căruia îi vinde un credit.

Unde poate fi reclamată banca de un debitor nemulțumit? Acolo unde legea impune și unde i se poate face dreptate: la instanțele de judecată. Două lucruri te rog, Radule: 1) să publici replica mea pe “www.nasul.tv” și 2) să-i dai share așa cum ai făcut cu propriul comentariu. Mulțumesc!

Adrian Vasilescu

sursda: http://www.nasul.tv/bnr-drept-la-replica-trimis-la-ora-22-00-draga-radu-moraru-postura-de-acuzator-public-e-riscanta/#sthash.nXe5QVgH.dpuf

(Fluierul)