Bubuie tensiunile și în Africa: se naște o nouă putere chiar în inima continentului

Liderii celor trei ţări din Sahel ”îşi asumă întreaga responsabilitate în faţa istoriei şi răspunzând aşteptărilor, îngrijorărilor şi aspiraţiilor populaţiilor lor decid, în deplină suveranitate, retragerea fără întârziere a Burkina Faso, Mali şi Nigerului din Comunitatea Economică a Statelor Africii de Vest”, anunţă ei în acest comunicat comun publicat în presa de stat din cele trei ţări.

Cele trei ţări, care se confruntă cu problematici similare de insecuritate, jihadism şi sărăcie întreţin relaţii tensionate cu CEDEAO după ce militarii au preluat puterea în ele cu forţa, în 2020 în Mali, în 2022 în Burkina Faso şi în 2023 în Niger.

CEDEAO încearcă să oprească lovituri de stat şi să determine o revenire cât mai rapid posibil a civililor la putere.

Ea a impus sancţiuni grele Mali şi Nigerului şi a mers până la ameninţa cu o recurgere la forţă în Niger.

Ea a suspendat cele trei ţări din instaţele sale.

CEDEAO, ”sub influenţa puterilor străine, trădându-şi principiile fondatoare, a devenit o ameninţare la adresa ţărilor membre şi populaţiilor acestora”, se arată în comunicatul comun.

Regimurile militare denunţă neîncetat o instrumentalizare, în opinia lor, a CEDEAO de către fosta putere colonială franceză.

Retragerea din CEDEAO este ultimul lor act de ruptură.

Ele au dat afară ambasadorii şi forţele franceze şi s-au întors politic şi militar către Rusia.

Ele au format o alianţă plasată sub semnul suveranităţii şi panafricanismului.

Militarii subliniază în comunicatul lor comun că ţările lor au participat, în 1975, la înfiinţarea CEDEAO.

”După 49 de ani de existenţă, popoarele viteze din Burkina (Faso), Mali şi Niger constată cu mult regret, amărăciune şi o mare dezamăgire că organizaţia lor s-a îndepărtat de idealurile părinţilor săi fondatori şi de panafricanism”, denunţă ei.

Ei acuză organizaţia de faptul că nu i-a ajutat să înfrunte jihadiştii care fac ravagii din 2012, mai întâi în Mali, iar apoi în celelalte două vecine, omorând mii de oameni, combatanţi şi civili, şi cauzând deplasarea a milioane de persoane.

Sancţiunile impuse ţărilor lor au reprezentat ”o poziiţie iraţională şi inacceptabilă”, în momentul în care ”aceste state au decis să-şi ia destinul în mână”, apreciază ei, referindu-se la puciurile prin care au răsturnat de la putere regimuri civile.

Măsurile de retorsiune impuse de CEDEAO au condus la puţine efecte, până în prezent, în privinţa unei întoarceri a civililor la putere.

În Mali, militarii aflaţi la putere de aproape patru ani, conduşi de colonelul Assimi Goita, s-au angajat să organizeze alegeri în februarie 2024. Însă le-au amânat la o dată necunoscută.

În Burkina Faso, căpitanul Ibrahim Traoré anunţa după ce prelua puterea, la 30 septembrie 2022, că va respecta angajamentul asumat la CEDEAO de către predecesorul său, locotenent-colonelul Paul Henri Damiba, de a organiza alegeri în vara lui 2024.

Între timp, regimul a anunţat că lupta împotriva grupărilor jihadiste este prioritatea.

Nicio sancţiune nu a fost impusă Burkinei Faso, în afară de suspendarea din instanţele CEDEAO.

În Niger, o blocadă comercială a condus la o ”explozie” a preţurilor mărfurilor alimentare şi a creat o penurie de produse esenţiale, în special de medicamente.

La câteva zile după lovitura de stat, generalul Abdourahamane Tiani anunţa că perioada de tranziţie înaintea întoarcerii civililor nu va depăşi trei ani. Durata exactă a tranziţiei urmează să fie stabilită prinr-un ”dialog naţional”, care nu a început încă.

(Fluierul)