14:17
Comentarii Adauga Comentariu

25 de ani de ONG-ism de mediu în Statul Mafiot România: O societate civilă care se prelinge pe lângă agendele stabilite de finanțatori




O societate civilă care nu este capabilă să depisteze și să formuleze marile întrebări, un fel de avorton aflat la cheremul intereselor mafiote ale grupărilor locale sau vestice. O societate civilă care se prelinge pe lângă agendele stabilite de finanțatori

25 de ani de ONG-ism de mediu în Statul Mafiot România. 25 de ani care par 25 de secole, pentru cei care am trăit fenomenul.

Despre cum a apărut, cum a trăit și cum moare o idee? Cum nimic ce este pur nu poate să existe în ceva societate care în esența ei este mizerabilă?

Desigur, nu este ușor să vorbești despre eșecuri de sistem, de falimentul masiv al unei inițiative, de atâtea și atâtea efecte colaterale produse de dezastrul în care a ajuns sectorul neguvernamental de mediu din țara asta. Dar, realitatea trebuie privită în față, a te ascunde după cireșul care nu mai există este o încercare și mai jalnică. Cum se poate analiza situația, cauzele unei disipări evidente?

Despre speranțe fără baze, despre vise din care a urmat trezirea. După 25 de ani de trânte, vezi o societate civilă incapabilă intelectual, lipsită de orice fel de resurse, inaptă de a comunica în interiorul ei… ce să mai zici de capacitate de a influența marile mase de oameni… sau deciziile politice care să protejeze naturalul… o societate civilă jerpelită, muribundă, o caricatură.

O societate civilă care nu este capabilă să depisteze și să formuleze marile întrebări, un fel de avorton aflat la cheremul intereselor mafiote ale grupărilor locale sau vestice. O societate civilă care se prelinge pe lângă agendele stabilite de finanțatori, un fel de fantomă transparentă față de ce ar trebui să reprezinte ea în ceva societate realmente funcțională.

Dacă cineva pe la începutul anilor 1990 zicea în mișcarea neguvernamentală de mediu că braconierii/ vânătorii vor ajunge aproape să extermine caprele negre din Parcul Național Munții Rodnei – Rezervație a Biosferei… unde numărul acestora să scadă de la circa 600 la circa 30… sau mai puține uneori… atunci era catalogat ca un pesimist.

Putea eventual să prevadă că multe specii protejate pe hârtie vor fi vânate legal și braconate la greu încât nu prea vei vedea animale sălbatice mai semnificative nici măcar în ariile protejate?

Dacă mai adăuga că va fi tăiată la ras rezervația științifică din Pietrosul Rodnei, din aceeași arie protejată – Parc Național și Rezervație a Biosferei, ziceau că este ultrapesimist.

Eventual creiona în 1990-1995 cam cum vor arăta peste 2 decenii parcurile naționale și naturale dacă ele ajung pe mâna silvicilor, cum vor ajunge căsăpiți Apusenii, Piatra Craiului, Călimanii șamd?

Se putea prevedea că vor ajunge desecate diferite zone umede, că râuri vor ajunge constrânse între diguri, cursuri de ape naturale ale Carpaților vor fi injectate cu betoanele și tuburile microhidrocentralelor… că Dobrogea și Via Pontica va avea mii de eoliene, păduri întregi bestii de oțel cu pale care doboară păsările chiar în ariile desemnate situri Natura 2000… pentru protecția lor?

Puteai să crezi că vor fura/ extrage și apele termale de la Pețea și speciile endemice care existau doar aici pe întreaga Terra – vor dispare din aria protejată? Cum de au fost atât de multe și variate agresiunile umane față de valorile naturale, și nu ca excepție ci la nivel de sistem, devastând păduri și ape, arii protejate și specii?

Ce a făcut mișcarea ONG-urilor de mediu pentru a stopa astea? Ce putea să facă în țara care devenea pas cu pas Statul Mafiot România?

Structurile de putere mafiotizate ale statului, mână în mână cu mafioții vestului, au reușit nu doar să distrugă brutal foarte multe dintre valorile naturale și culturale, dar au managerizat de așa-natură întregul sistem că au acaparat sau au distrus și societatea civilă care putea să pună întrebările care contează.

O mare greșeală a mișcării de mediu a estului a fost încrederea în vestul european și în americani: în naivitatea postdecembristă de pe la noi nu se cunoștea nivelul de hrăpăreție a entităților din capitalismul vestului.

Exista o speranță nefondată că cei din vest au dorința de a ajuta dezvoltarea sectorului neguvernamental din est. Și că vor promova dezvoltarea durabilă, protejarea naturalului, educație ecologică șamd.

Nimeni nu își imagina că dacă vom ajunge parte din Uniunea Europeană, vor putea continua defrișările de păduri în “arii protejate”, vânarea nemiloasă a animalelor „protejate” șamd.

Câtă naivitate! Desigur, au existat tot felul de finanțări pentru “proiecte pilot”, pentru întâlniri și pliante de 2 bani – sau uneori pentru evenimente interesante.

Dar, oricum le-ai lua, acestea nu erau comparabile ca efect, nu erau capabile să contracareze agresivitatea marilor interese ale vesticilor, de acaparare a resurselor, de la pădure la minereuri, de la gaze de șist la fondurile pentru crearea de autostrăzi, de la industrie la comerț, de la rețele de hipermarketuri la companii transnaționale de milioane de feluri care toate își trag resurse din zonele parazitate… adică transformarea societăților din est în simple colonii aflate la cheremul celor din vest.

Culmea este că inclusiv o parte importantă (poate cea mai puternică) din societatea civilă este la cheremul unor structuri din vest, care se folosesc de ea pentru a își asigura o mai bună viabilitate a lor, a își impune agenda și a domina, a face ce vor ele. Ca și la reprezentanțe locale ale unor megacorporații transnaționale, la fel și în reprezentanțele unor mega-ONGuri aflate în mâna vesticilor, forța de lucru locală, ieftină și naivă este utilizată pentru a face ceea ce este în interesul șmecherilor din vest. Frumos?


Organizații cu nume rezonante, un fel de francize internaționale au ocupat o poziție dominantă – privilegiată, “susținute” atât dinspre vest de unde „experții” veneau să își ia partea din finanțările disponibile în est

Organizații cu nume rezonante, un fel de francize internaționale au ocupat o poziție dominantă – privilegiată, “susținute” atât dinspre vest de unde „experții” veneau să își ia partea din finanțările disponibile în est… cât susținute de mafiile din țară care aveau nevoie de o voce soft din partea „societății civile”;

mare parte din activitatea unor astfel de ONG-uri se manifesta mai ales prin absorbția masivă de fonduri din cele dedicate sectorului civil de mediu… și nicidecum nu prin reușite semnificative în domeniul conservării biodiversității. Ele nu ridică tonul aproape niciodată, nici când dezastrul este masiv în peisaj.

Nu au prevenit mari probleme în stadiul când ele puteau eventual să fie blocate – microhidrocentrale, eoliene, vânătoarea speciilor protejate, administrarea parcurilor de tăietorii de pădure, orientarea resurselor din Fondul de Mediu mai ales către industria auto șamd; acest tip de “societate civilă” se aciuează pe lângă minister/ ministere, pe lângă vânători și pe lângă mafia silvică și parcă îi place asta – atât de mult încât a devenit parte din sistem.

Ceea ce vezi, o societate civilă moartă sau cel mult muribundă, un fel de hoit despre care nu se știe dacă mai trăiește sau nu, este și consecința mecanismelor de finanțare totalmente aberante, ultrabirocratizate, mafiotizate, care au favorizat să se producă acest jeg. Impresia mea este că nu hazardul a produs această traiectorie ci „factorii de decizie” implantați de mafiile de variate feluri în punctele decizionale. Ce bine sună: Fondul pentru Mediu. Urmează hohote de râs.

Modul în care au fost alocate diferitele finanțări pentru sectorul civil a fost unul absolut catastrofal.

Aflate la cheremul birocrațiilor de toate felurile, în care mecanismul de verificare este de genul: 1 broșură publicată, 100 de poze cu pădure, 15 texte cu șerpi… evident că ele au favorizat crearea de diferite puroaie;

câștiga finanțare cel care zicea că va face 2 broșuri, plus 120 de poze cu pădure și 18 texte cu șerpi…. și era de unde trebuie. Calitate? Hai să fim serioși.

Cererile de finanțare participante la un concurs de „promisiuni electorale” vidanjabile, au produs pomparea de resurse în „gropile de gunoaie”.

Dacă faci o analiză cam la ce “organizații” au ajuns multe dintre finanțări, și cam care sunt efectele lor, cele de care nu a auzit nimeni nici măcar în sectorul de mediu… îți poți imagina cam cât de canceros a fost și este sistemul acesta edificat și mafiotizat pe parcursul a 2,5 decenii.

Ce este și mai frumos este că din câte pare, aproape nimeni nu era interesat cam ce probleme structurale există în „susținerea mișcării de mediu”. Nu era sănătos să te bagi în astfel de subiecte…


A apărut o senzație destul de răspândită printre oamenii de valoare pe care îi cunosc, că nici nu merită să te zbați să depui proiect la finanțatorul X sau Y, că oricum sunt decise de dinainte grupurile de politruci agreate de unde trebuie

A apărut o senzație destul de răspândită printre oamenii de valoare pe care îi cunosc, că nici nu merită să te zbați să depui proiect la finanțatorul X sau Y, că oricum sunt decise de dinainte grupurile de politruci agreate de unde trebuie. O mafie care colcăie de hidre și caracatițe.

Plus că dacă eventual ai obține finanțarea, ajungi să ai legat de gât un mare bolovan ultrabirocratic, care te ține locului, cu un milion de rapoarte și clarificări despre toate tâmpeniile posibile și imposibile, încât dacă eventual ajungi să duci proiectul la finalizarea implementării, te gândești foarte bine dacă mai vrei să ajungi cândva implicat în ceva asemenea nou dezastru.

Dacă implementezi ceva proiect “de mediu”, aproape că nu mai ai când să ieși din birou dintre hârtiile proiectului sau din ceva săli de workshop.

Mecanismele de finanțare în majoritatea lor sunt făcute în așa fel încât ele favorizează politrucii, lingăii și pasionații producători de hârtii fără sens în teancuri de mizerii birocratice cât mai groase, în fel de fel de formulare care să îți fută zilele pe care eventual le-ai avea de trăit cu un sens mai concret, cu ceva activitate reală.

Îți poți imagina cam cât de cretin este un sistem care produce senzația de fericire când nu ai în implementare ceva “proiect” în domeniul de care ești sincer preocupat? Ce mizerie!

Cred că mișcarea neguvernamentala de mediu din țara asta devine din ce în ce mai jalnică. Pe parcursul celor 25 de ani de existență a ei în perioada postcomunistă… pe la începuturi a existat o scurtă perioadă de entuziasm, care a durat poate 5-7 ani, când se punea suflet pe bune în cele ce se derulau, când exista o implicare sinceră și până la capăt în privința acțiunilor celor mai mulți care făceau parte din această mișcare.

A urmat apoi perioada proiectelor din ce în ce mai mari și mai birocratice, a consorțiilor, a coalițiilor aflate la cheremul persoanelor implantate de diferite mafii.


Banul vorbește, și vorbește tare

Banul vorbește, și vorbește tare.

Proiectele erau de așa-natură încât ONG-urile aveau oarecum obligația de a ajunge în parteneriate cu autorități publice locale, cu tăietorii de pădure… și mulți au ajuns parte din mafii ale vânătorilor/ braconierilor șamd.

Dacă exista o funcționalitate cât de cât rezonabilă a sectorului civil de mediu, nu se putea ca Dobrogea să ajungă plină de eoliene, apele Carpaților terfelite de microhidrocentrale, parcurile naționale și naturale jefuite de vai de mama lor; nu se putea ca Fondul de Mediu să fie la cheremul industriei auto.

Dacă exista o societate civilă reală și funcțională, poate că nici unul/ una dintre cei/ cele care au ocupat jegos pozițiile de ministru al mediului nu putea să își facă mizeriile atât de lejer, fără nici un fel de probleme. Asta este situația ONG-urilor de mediu în entitatea care a ajuns Statul Mafiot România.

© dr. Peter Lengyel


Uneori apar “iepuri” noi, de o naivitate înduioșătoare, care în scurt timp dispar în neantul din care au venit; „dihăniile” mai experimentate și inevitabil mai bătrâne din domeniu se uită cu oarecare scârbă și sictir

PS. Există desigur și câteva mici grupări autentice de societate civilă reală, mai mult oameni singuratici decât reale grupări, care se străduiesc să facă câte ceva pentru natură. Se muncește mai mult din pasiune, din străduință sinceră, din preocuparea naturală față de subiect… decât ca parte a unor proiecte de rahat care să se integreze în criteriile care mai de care mai cretine ale surselor de finanțare…

Uneori apar “iepuri” noi, de o naivitate înduioșătoare, care în scurt timp dispar în neantul din care au venit; „dihăniile” mai experimentate și inevitabil mai bătrâne din domeniu se uită cu oarecare scârbă și sictir… oare ce nouă aberație va mai apare?

Dar, mișcare neguvernamentală de mediu cu efecte pozitive sesizabile la nivel de peisaj și de societate ai putea zice că nu există. A fost braconată, defrișată, înglodată în proiecte, încorporată în mafii locale sau vestice.


Vesticii doreau să controleze și libertatea de exprimare, doreau să impună subiecte soft, marginale, doreau să pună mâna pe mecanismele de control care să pună și societatea civilă în jugul care îi este rezervat, doreau de fapt să deservească puterilor vestice agresive și intereselor acestora toată societatea civilă locală aflata în stadiu embrionar

PS2. Început de iulie 2015. Eram pe teren la niște arii protejate… și aveam timp de lungi discuții cu un prieten din domeniul “mediului”, cu care ne cunoaștem de circa 20 de ani. Discutam despre contextul în care a apărut și a existat cumva societatea civilă de mediu din țara asta.

Îmi povestește de o situație interesantă: la ceva timp după evenimentele din 1989, structurile de putere americane, prin mijloacele financiare pe care le aveau la dispoziție, au decis că este momentul să intervină pe la noi, pentru “a susține societatea civilă aflată în formare”… nu aveau răbdare să se formeze ceva natural ci doreau să intervină din start (n.b. … dacă este să privim lucrurile mai detașat, se poate avea și impresia că doreau să controleze și libertatea de exprimare, doreau să impună subiecte soft, marginale, doreau să pună mâna pe mecanismele de control care să pună și societatea civilă în jugul care îi este rezervat, doreau de fapt să deservească puterilor vestice agresive și intereselor acestora toată societatea civilă locală aflata în stadiu embrionar).

Așa, americanii au înființat ceva structuri locale cu câțiva angajați, aveau birouri, au ținut ceva cursuri despre proiecte și au început să finanțeze câteva mici proiecțele… firav, așa de ochii lumii (n.b. … dacă îți amintești de bugetele alocate zonei, prin aceste mecanisme de finanțare americane, îți poți da seama ușor că ele nu echivalau mici măcar prețul unei singure bombe… dintre acelea care erau și sunt aruncate la grămadă prin diferitele “teatre de operațiune”, unde mor mulți oameni).

Bine, deci au început să finanțeze niște proiecte: standard, cu pliante, workshop, fursecuri, și cel mai ieftin suc de portocale. Începeau ele să producă și niște mici rezultate… dar ce te puteai aștepta de la cei doi bani… să schimbe în 3 secunde totul… să fie minunat și paradisiac ceea ce a rămas după catastrofa comunistă? La un moment dat, a venit o echipă de verificare, câțiva de la CIA, FBI sau ceva cine știe care alt departament, ceva șoareci jegoși din profunzimea mecanismelor mafiote statale de pe la ei… trimiși la mama dracului să vadă cam care e situația.

Aceștia au stat 1 sau 2 zile și au fost pe la ceva site-uri de implementare a proiectelor, și au decis că ele, proiectele aflate în implementare, nu sunt eficiente… așa că finanțarea a fost blocată… inclusiv proiectele aflate în derulare au fost stopate.

Te poți întreba de ce este atât de penibilă societatea civilă de pe la noi? O mică parte a răspunsului este și în caracteristicile sistemului în care ea a luat naștere. Jalnic, nu?


Probabil pe mormantul unde va fi înhumată Mișcarea de Mediu… va apare si un monument cu toate siglele finanțatorilor ultrabirocratici

8 iulie 2015. Povestim la telefon cu o prietenă care lucrează la un ONG de mediu. Zice că atmosfera din munca de “implementare de proiecte” îi seacă energia, îi distruge viața. Colegii/ colegele din ONG-ul respectiv nu se mai întreabă cum de pentru orice activitate nesemnificativă trebuie 100 de aprobări, 100 de rapoarte, 100 de formulare, 100 de “minute” care să descrie discuțiile, 100 de ștampile și nenumărate alte rahaturi. La final ai o roabă mare plină de rahat turcesc, cu siglele finanțatorilor pe fiecare detaliu.

Pentru cel mai mic pas real sunt necesare atât de multe acțiuni birocratice fantomatice încât de facto nu există timp și energie pentru a face acțiunea în sine. Îmi zice ea cu glas cam terminat că nu dorește să ajungă ca ceilalți, să accepte că acesta este stilul lucrurilor… că nu se poate face nimic… și nici să nu se mai întrebe ce se poate face… că asta ar însemna că a murit deja. Așa cum deja au murit ceilalți. Așa cum de facto a murit întreaga mișcare.

Mă pot întreba, oare pe locul unde ajunge înhumată Mișcarea de Mediu… va apare ceva monument cu toate siglele finanțatorilor ultrabirocratici, cu ștampilele și aprobările și cu sintagma de final „această catastrofă nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a XX”?

Share? Pentru cine? Pentru ce?

sursa: peterlengyel.wordpress.com


(Fluierul)


Linkul direct catre Petitie

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! - Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi - Semneaza si tu !

Comentarii:


Adauga Comentariu



Citiți și cele mai căutate articole de pe Fluierul:

Reuniune despre Siria: Trump a calificat-o pe Nancy Pelosi că "politician de joasă speță" (democrați)

Maramureș: Pădurar găsit mort în pădure, împușcat cel mai probabil de hoții de lemne

Pedro Sanchez: Guvernul catalan trebuie să condamne violențele de la Barcelona

Sandra Romain, regina filmelor pentru adulţi, a făcut-o de oaie. Trăieşte cu un cioban căsătorit, iar ciobăniţa a aflat totul

Un proiect progresist Securistic: Buletinele cu CIP prin intermediul cărora SE VA AMPRENTA întreaga populație a României de parcă toată țara e formată din Borfaşi. CITIȚI CUI FOLOSEȘTE acest nou sistem?

Cristina Spătar a trăit un adevărat coşmar. "La orice greşeală, îmi dădea bătaie"

Sex oral: Sfaturi care te vor transforma într-o adevărată expertă

Cum recunoașteți modelele străvechi de pe IE față de cele inventate recent. Cum recunoști o IE cu modele străvechi românești, de UN KITSCH.

Judo: Lucian Borș Dumitrescu, locul 5 la Mondialele de juniori

DJ Wanda, bolnavă de cancer. A decis să se trateze în Turcia. "Nu mă las învinsă de suferinţa pe care o duc..."

FOTO EXCLUSIV/ Ileana Ciuculete cea mai dezinhibată solistă de muzică populară. Cum poza la 55 de ani!

Rombul

O româncă face furori în industria porno

Dăncilă ar fi vrut să îl suspende pe Iohannis: Cred că merita. Nu respectă Constituția și nici deciziile CCR

Forțele Democratice Siriene anunță înghețarea ofensivei împotriva grupării Stat Islamic

Daniela Crudu, sex la Burlăciţa. Ce decizie au luat şefii show-ului după apariţia IMAGINILOR XXX

Statele Unite au efectuat atacuri cibernetice asupra Iranului, după atacurile cu drone asupra rafinăriilor saudite

Avionul Egyptair prăbuşit: Analiza uneia din cutiile negre arată că s-a pronunţat cuvântul "foc"

Bărbatul de 70 de ani dispărut pe munte, a fost găsit mort, într-o pădure

O videochatistă din Ploieşti, surprinsă în acţiune pe un site porno de renume IMAGINI INCENDIARE

Fotbal: Messi a primit a șasea 'Gheată de Aur'

A apărut topless la televizor. Culmea, toată lumea a aplaudat gestul. VIDEO

Noul star sexy al televiziunilor din Albania. Prezintă topless ştirile VIDEO

Un satelit european a detectat o pată de petrol ce ar putea proveni de la avionul EgyptAir prăbușit (ESA)

Orban nu își va prelua biroul de la Palatul Victoria, dar beneficiază de protecția SPP

ROMANIA. Sărbători tradiționale anuale. Urcatul Oilor la Munte, Nedeile, Coborâtul oilor de la Munte

MOSTENIREA nestiuta a lui Ceausescu! America e SOCATA de ce a descoperit in Romania
ULTIMA ORA: Dusmanii tarii vor sa ascunda adevarul

Tenis: Marius Copil s-a oprit în sferturile turneului challenger de la Mouilleron-le-Captif

EURO 2021, preliminarii. Meciul România U21 - Finlanda U21 se va disputa la Voluntari

Alina Gorghiu – din cearșafurile liberale pe culmile PNL - Alina Gorghiu a fost aleasă președinte PNL susținută de Klaus Iohannis

SUA: Camera Reprezentanților condamnă politica lui Trump în Siria

Duckadam îl critică dur pe Contra: De ce l-ai mai chemat pe Cristea, dacă nu l-ai băgat?

Livia Taloi, alias Ema din Trăsniții, și-a sărbătorit ziua de naștere pe platourile de filmare. A împlinit 37 de ani

Dezvăluirile unei actrite de filme porno, din culisele industriei XXX


Pag.1
Nr. de articole la aceasta sectiune: 34, afisate in 1 pagina.

ieri 05:07 CITATUL ZILEI