Ce înseamnă pentru Europa realegerea lui Vladimir Putin: cum se schimbă jocul Kremlinului

Invadarea Ucrainei, represiunea în Rusia, confruntarea cu Occidentul: Vladimir Putin, la putere timp de un sfert de secol, și-a asigurat încă șase ani la Kremlin, ca un conducător de război autoritar.

Liderul rus s-a urcat la peste 87% din voturi, după numărarea a peste 99% din secțiile de votare, potrivit agenției oficiale ruse Ria Novosti, la finalul unui vot din care opoziția a fost exclusă.

Vladimir Putin – care a determinat revizuirea Constituției în 2020 – a executat deja patru mandate (două de câte patru ani, alte două de șase ani), intrerupte de un interludiu ca prim-ministru între 2008 și 2012.

De-a lungul anilor, verticala puterii stabilită de Vladimir Putin, provenit din KGB-ul sovietic și ajuns la Kremlin pe 31 decembrie 1999, a scos la iveală două caracteristici majore ale regimului său.

Prima, aceea al unei înăspriri constante cu mai întâi alinierea oligarhilor, al doilea război cecen, înăbușirea libertăților publice, a presei și a opoziției.

Cel mai faimos adversar al său, Alekseï Navalnîi, a murit la mijlocul lunii februarie, în împrejurări tulburi, în închisoarea arctică rusă, unde ispășea o pedeapsă lungă pentru "extremism".

Europa, în special Germania Angelei Merkel, credea că ar putea canaliza aceste ambiții, pariind pe interdependența economică prin achiziții masive de gaze rusești. Zadarnic.

La 71 de ani, Vladimir Putin pare mai indestructibil ca niciodată. Stăpânul Kremlinului este cu siguranță înnămolit în războiul din Ucraina și armata sa a suferit înfrângeri umilitoare, dar persistă, mizând pe o victorie prin uzură din cauza oboselii donatorilor occidentali și a populației ucrainene.

Și, la doi ani de la începutul invaziei, Vladimir Putin vede motive să creadă asta. Trupele sale sunt în ofensivă: au capturat orașul fortăreață Avdiivka și presează o armata ucraineană lipsită de muniții și de oameni. La sfârșitul lunii februarie, în timpul discursului său anual către Națiune, președintele rus a asigurat că soldații săi "nu se vor retrage" în Ucraina.

Pentru Rusia, este o "chestiune de viață și de moarte", repetă el iar și iar. Și, în această săptămână, el a considerat că este "esențial" ca alegătorii ruși să voteze ca unul pentru a rămâne pe "calea" stabilită.

De la lansarea ofensivei, el a acuzat Ucraina de "nazism", a revendicat teritoriile acesteia și a prezentat conflictul ca pe un război prin procură pus la cale de americani.

Orice opoziție la invazie se pedepsește cu închisoarea. Mii de ruși au fost hărțuiți, urmăriți penal, închiși sau determinaţi să plece în exil.

Ce contează sancțiunile occidentale, ce contează Curtea Penală Internațională care îl urmărește pe Vladimir Putin pentru deportarea copiilor ucraineni și ce contează pierderile armatei? Președintele rus și-a dat o misiune: să pună capăt hegemonismului occidental. În octombrie, el a anunțat că "sarcina sa este să construiască o lume nouă".

Trebuie spus că fostul agent KGB, la post în Germania de Est în anii 1980, rămâne marcat de dezintegrarea Uniunii Sovietice și înfrângerea acesteia în războiul rece.

Iar Vladimir Putin se poate lăuda cu apropierea sa de China, cu setea Asiei pentru hidrocarburile sale sau chiar că vede țări africane apelând la Moscova și la grupările sale paramilitare pentru a contracara "neocolonialismul" occidental.

El susţine un alt laitmotiv. Pentru el, Rusia este purtătorul standard al valorilor "tradiționale", confruntându-se cu ceea ce el consideră a fi "decadența" morală a Occidentului din cauza toleranței sale față de persoanele LGBT+.

Odată cu eșecul contraofensivei ucrainene din vara anului 2023, Vladimir Putin se simte mai liber, cu occidentalii divizați în privința contiuării ajutorului acordat Ucrainei.

A revenit pe scena internațională și economia rusă a absorbit în general șocul sancțiunilor occidentale, în ciuda inflației și a dependenței faţă de producția militară.

Oricât de puternic este el, provocările nu lipsesc. Războiul său din Ucraina este departe de a fi câștigat. Capacitatea rușilor, a elitelor și a economiei de a rezista în timp acestui conflict rămâne un adevărat semn de întrebare. Revolta din iunie 2023 a mercenarilor Wagner, conduși de Evgheni Prigojin, mult timp unul dintre credincioșii săi, a fost o ilustrare în acest sens.

Moartea liderilor rebeli într-un accident de avion, prezentat ca accidental, a permis Kremlinului să închidă acest capitol.

Pe frontul politic intern, Kremlinul nu tolerează nicio opoziție. Unii oponenți au murit, precum Aleksei Navalnîi și Boris Nemțov, asasinat în 2015. Nenumărați activiști cunoscuți și anonimi sunt după gratii pentru că au denunțat invadarea Ucrainei.

Cu toate acestea, pentru majoritatea compatrioților săi, Vladimir Putin rămâne cel care a redat onoarea unei Rusii subminate de sărăcie, corupție și declinul alcoolic al predecesorului său Boris Elțin.

În vârstă de 47 de ani când a intrat la Kremlin, a promis prietenie occidentalilor și a dezvoltat economia, profitând de cursul favorabil ae hidrocarburilor.

Americanul George W. Bush îl consideră "remarcabil" la acea vreme, germanul Gerhard Schröder și italianul Silvio Berlusconi sunt prietenii lui. În ciuda represiunii care se instalează, în ciuda abuzurilor din Cecenia.

Dar semințele divorțului sunt deja acolo. Iar Vladimir Putin le-a prezentat în 2007 la München într-un rechizitoriu virulent al demnitarilor occidentali.

El acuză NATO că amenință Rusia și critică Statele Unite pentru că se consideră "unicul suveran" al lumii. Argumente reciclate pentru a apăra decizia de a invada Ucraina.

Viața sa privată este înconjurată de cel mai mare secret. Cele două fiice ale sale au fost crescute într-o discreţie extremă, deși una dintre ele a avut apariții publice în ultimii ani.

Sursa: Revista Presei Rador Radio România

(Fluierul)