Doliu în lumea cinematografiei: A murit o actriță cu o poveste de viață fabuloasă

"Micheline a murit împăcată, în Casa naţională a artiştilor din Nogent-sur-Marne", un oraş din departamentul Val-de-Marne, a anunţat ginerele ei, Olivier Bomsel, adăugând că funeraliile artistei se vor desfăşura într-un cadru privat, conform Agerpres.

Născută la Paris pe 22 august 1922, ea rămas vreme îndelungată unul dintre starurile preferate ale francezilor, alături de Danielle Darrieux şi Michele Morgan.

De-a lungul carierei sale, a colaborat cu nume sonore ale cinematografiei, precum Alain Resnais, Abel Gance, Jacques Demy şi Joseph Losey.

Cineastul german Georg Wilhelm Pabst - care a filmat cu Greta Garbo şi Louise Brooks în anii 1920 - este cel care a descoperit-o pe tânăra Micheline Chassagne, pe atunci în vârstă de abia 17 ani, şi i-a oferit un rol în filmul "Jeunes filles en detresse" din 1939.

A interpretat un personaj care se numea Presle în acel film şi a decis să îl adopte ca nume de scenă. Însă pelicula care a ajutat-o să devină cu adevărat cunoscută de marele public a fost "Paradis perdu" (1940), regizată de Abel Gance.

Ocupaţia germană a făcut din ea marea vedetă franceză din zona liberă a Franţei.

După eliberarea de trupele naziste, Micheline Presle a făcut încă un pas în direcţia notorietăţii graţie filmelor "Falbalas" (1945), de Jacques Becker, "Boule de suif" (1945), de Christian-Jaque, şi, mai ales, "Le Diable au corps" (1947), de Claude Autant-Lara, în care a jucat alături de Gerard Philippe.

Jocul său natural şi frumuseţea ei clasică au propulsat-o direct la Hollywood, unde s-a căsătorit cu actorul şi regizorul Bill Marshall.

Hollywoodul, care nu a fost niciodată cu adevărat un mare succes pentru starurile franceze din epocă, i-a impus însă un contract cu condiţii draconice.

"Nu am făcut nimic interesant acolo", mărturisea ea. "Am reuşit chiar performanţa de a face cu Fritz Lang filmul său cel mai puţin interesant, 'American Guerrilla in the Philippines', o peliculă la comandă, despre întoarcerea generalului MacArthur".

Nu a putut să joace în "Five Fingers", regizat de Joseph Leo Mankiewicz, pentru că era însărcinată cu fiica ei, Tonie Marshall.

S-a întors în Franţa, unde a filmat "L'Amour d'une femme", de Jean Gremillon, apoi, la Londra, unde a jucat în "Blind Date", de Joseph Losey. La sfârşitul anilor '50, Noul Val din cinematografia franceză a ignorat-o.

Lucrând cu regizori precum Jean Delannoy şi Edouard Molinaro, a trecut cu uşurinţă de la roluri de femei burgheze elegante la cele de femei uşor nebune şi simpatice. Dar pe micul ecran a obţinut cel mai mare succes al său cu "Les Saintes Chéries", în compania lui Daniel Gélin, un serial foileton despre micile încercări ale vieţii de cuplu.

La începutul anilor '70, şi-a cunoscut, în teatru, noua sa "familie", colaborând alături de Grand Magic Circus, condus de Jerome Savary, care punea în scenă spectacole într-un stil delirant.

Mai târziu, a jucat alături de fiica ei, devenită regizoare, în filmul "Venus Beaute (institut)", în 1999. Atunci când a primit premiul Cesar pentru cea mai bună regie, Tonie Marshall - decedată în martie 2020 - i-a adus un omagiu mamei sale, spunând că aceasta era "întotdeauna pregătită să se trezească la ora 05:00 dimineaţa pentru a se plimba prin ploaie şi a face primul ei film cu entuziasm".

(Fluierul)