Nu jocurile l-au ucis pe tânărul care și-a dat foc, ci `boala secolului`, depresia

Sinuciderea tragică a unui tânăr din Râmnicu Vâlcea, care și-a dat foc din motive neelucidate, a fost prilejul unui fake news care s-a întins până în Parlament și, mai încolo, a luat forma unei petiții online vizând măsuri represive îndreptate împotriva sălilor de jocuri de noroc. Însă motivul pentru care tânărul și-a curmat zilele, susțin atât familia cât și surse din interiorul anchetei, nu are legătură cu jocurile de noroc, ci cu depresia.

Se întâmplă uneori ca alăturarea accidentală a unor circunstanțe să ia forma unei povești atât de bune, încât să bată chiar adevărul.

Totul pleacă de la un proiect de lege al Uniunii Salvați România care vizează închiderea sălilor de jocuri aflate la mai puțin de 300 de metri de școli sau biserici, proiect de lege însoțit și de o campanie de partid vizând conștientizarea pericolului reprezentat de sălile de joc, împachetate apocaliptic ca flagel, ca o epidemie la scară națională care distruge copiii țării.

Orice specialist în publicitate îți poate spune ca recursul la copii este ingredientul secret care face succesul emoțional al unei campanii, bate orice argument rațional bazat pe statistici riguroase; în treacăt fie spus, deși partidele se întrec în a prezenta pericolul mortal al jocurilor de noroc, niciunul nu a prezentat vreun studiu sociologic, la scară națională, vizând impactul gambling-ului asupra românilor.

Tânărul și-a dat foc în fața unei săli de joc, aflată în apropierea liceului unde a studiat. Și, deși mama lui a negat vehement că acesta ar fi avut vreo treabă cu jocurile de noroc („Nu juca, domnule, la jocuri! Singurul viciu pe care-l avea era că fuma.”), materialul Antenei 1, ignoră deliberat informația: tânărul s-ar fi sinucis din cauza unor datorii de 3.000 de lei făcute la sloturi. Nu se precizează însă sursa informației (Facebook? Prieteni ai tânărului?), care e dată în alb, ca o ipoteză cu parfum de credibilitate.

La cateva ore de la lansarea știrii, deputata USR Diana Stoica, unul din cei trei inițiatori ai propunerii legislative „Fără păcănele în școli”, preia știrea și plusează, susținând că informația ar veni chiar din interiorul anchetei: „Din presă am aflat primele informații din anchetă, că îl chema Alexandru și că motivul sinuciderii prin auto-incendiere ar fi unul crunt: a pierdut 3.000 de lei la păcănele cu o seară înainte.” Însă materialul de presă citat, știrea Antenei 1, nu autorizează interpretarea asta: nu spune nicăieri că informația ar veni din anchetă. Este o concluzie pe care deputata o trage singură, ca să-și facă reclamă la proiectul de lege.

Dacă Diana Stoica dă știrea sub forma unei ipoteze, folosind condiționalul optativ („motivul sinuciderii ar fi”) deputatul USR Sebastian Cernic care a propus în Senat un moment de reculegere pentru tânăr, renunță fără jenă la nuanțe ținând de regimul modal al verbelor și dă vestea la modul indicativ, deci ca 100% reală: „Pentru Alexandru, 3.000 de lei au însemnat toată viaţa lui... Pentru Alexandru mai putem doar să ţinem un moment de reculegere în memoria lui şi vă rog să facem acest lucru”.

De aici încolo, e bătut în cuie: tânărul e o victimă tragică a jocurilor de noroc, trebuie canonizat în calendar ca atare, motiv pentru care deputatul USR Filip Havârneanu propune, cu lacrimi de crocodil în ochi, ca legea să fie dedicată tânărului de 19 ani: „De aceea, împreună cu cei doi colegi USR, co-inițiatori, am decis să dedicăm acest proiect de lege în memoria lui Alexandru.”

Povestea e pur și simplu prea bună, are toate ingredientele care servesc proiectul de lege: e vorba de un copil, s-a întâmplat în fața unei săli de joc, din apropierea liceului său, deci aflată în perimetrul celor 300 de metri profilactici incluși în proiectul de lege.

Mai era nevoie de mobilizarea populației, care să pună presiune pe legislatori, motiv pentru care a fost lansată o petiție online, plină de inexactități flagrante, manipulative la nivel emoțional: „Din presă am aflat că Alexandru nu a mai ajuns marți dimineață la ore. Dar a ajuns la sala de pariuri de lângă liceu, unde obișnuia să meargă, în Râmnicu Vâlcea.”

În primul rând, Alexandru nu s-a împlântat în sala de jocuri, ci doar a ales să-și curme viața în apropierea ei. În al doilea rând, materialul pe care chiar petiția îl citează (deja pomenitul material al Antenei 1) arată că băiatul nu mai învăța la liceul respectiv: „Maria Păuşescu, directoarea Colegiului Economic Râmnicu Vâlcea: El a fost elevul nostru. În clasa a 11-a, respectiv februarie 2022 s-a transferat la liceul tehnologic.” Mai mult, tânărul terminase liceul, fiind în căutarea unui loc de muncă – „Mama lui Alexandru: (...) A zis: mami, plec, mă întâlnesc cu nişte băieţi. După aia, mă duc. Că a vorbit la un restaurant pentru un post, dar nu ştiu care restaurant.”

În timp ce tot acest circ trist cu iz caragialesc se folosea fără scrupule de moartea tânărului, Digi 24 anunță „o răsturnare de situație în cazul tânărului care și-a dat foc în Vâlcea. Anchetatorii infirmă ipoteza jocurilor de noroc”. Pe scurt, Poliția confirmă ceea ce familia a susținut de la început, că tânărul nu avea nicio treabă cu jocurile de noroc: „anchetatorii nu au luat vreo clipă în calcul ipoteza ca băiatul să fi jucat și pierdut bani”.

Apoi, Aktual24, citând surse apropiate anchetei, vine cu o cu totul altă versiune asupra faptelor: Alexandru se afla „in evidență cu boli psihice”. Pentru urechi neavizate, boli psihice sună stigmatizant la maximum, însă acestea includ un spectru foarte larg de tulburări. Iar cea mai frecventă e depresia, considerată de specialiști boala secolului: „un raport din 2020 al Organizației Mondiale a Sănătății arată că la nivel mondial peste 350 de milioane de persoane suferă de această boală care este cauza a peste 800.000 de sinucideri în fiecare an”, potrivit unui material Deutsche Welle.

Este versiunea pe care o susține și familia tânărului, revoltată de fake news-ul rostogolit în presă și exploatat politic de Uniunea Salvați România. Loredana, sora lui Alexandru, spune că Alexandru „era un copil, care avea multe traume din copilărie. Era, în continuare, un tânăr foarte furios.” Băiatul, detaliază materialul din Fanatik, a fost puternic marcat de divorțul părinților și, înainte de aceasta, de tensiunile pe care le-a suportat crescând într-o familie cu probleme. Unii reușesc să depășească traumele trecutului; însă alții, precum Alexandru, sunt mai sensibili și rămân marcați, traumele se exprimă mai încolo ca depresie.

În plus, dezvăluie Loredana, „Alexandru nu avea serviciu, își căuta un loc de muncă. Mama îl întreținea, momentan.” Lipsa unui loc de muncă ar fi putut și ea să adâncească depresia tânărului.

Ceea ce e revoltător e că familia a încercat să stopeze fake news-ul propagat de USR, însă nu a primit niciun răspuns de la partid: „Le-am scris și acelor oameni care au pornit această acțiune. De ce o fac, pe baza a ce? Au dovezi, au anchetat ei? Se pare că nu (s-au oprit, n.r.), altfel nu ar mai fi plin de tâmpenii mediul online”. Postările legate de Alexandru ale celor trei inițiatori ai proiectului de lege sunt în continuare bine mersi pe Facebook (Diana Stoica – aici, Sebastian Cernic - aici, Filip Havârneanu - aici).

Pe scurt, presa îți atrage atenția că versiunea ta e fake news, familia îndoliată te roagă să încetezi și să vii cu o erată, dar tu o ții langa cu minciuna. Cum se numește asta? Eufemismele politicoase nu-și mai au locul aici: e vorba de curată nesimțire.

Poate că, în loc de campania „Fără păcănele lângă școli”, mai utilă ar fi o campanie „Fără droguri în școli”. În sălile de jocuri oricum n-au acces minorii, deci legea îi atinge cel mult pe elevii din clasele terminale. În schimb, drogurile au început să fie realmente o problemă, care lovește și elevi de școală generală.

Și nu de canabis este vorba aici, ci de amfetaminele din clasa mefedronei, de „etnobotanice”, cum li se mai spune. Mefedrona este substanța care a rupt România în perioada „legalelor”, când putea fi procurată la liber din „magazine de vise”. Supranumită și „sare de baie”, este atât de adictivă încât, în intervalul cât a fost legală, a prins și heroinomani care supraviețuiseră decenii combinând perioade de abstinență cu metadonă cu cele de consum de heroină; ei bine, mefedrona i-a terminat, într-un an, doi, s-au curățat.

Perioada aceea a transformat România, în special adolescenții săraci prinzând gustul „sării de baie”, mai exact al derivatelor din clasa mefedronei, care și-a câștigat supranumele de „cocaină a săracului”. Substanța este accesibilă, putând fi procurată cu 100 – 200 lei gramul. Dintr-un gram, se distrează o noapte întreagă 3-4 persoane, deci cu 25-50 lei se distrează toată gașca. Iar 50 de lei sunt banii de buzunar al multor elevi din România, e o sumă mică. A pătruns până și la țară.

Între 2020 și 2021, USR a avut Ministerul Sănătății, cu Vlad Voiculescu ministru și Diana Stoica unsă consilieră. A implementat tandemul Stoica-Voiculescu vreun program integrat, adresat tinerilor, pe tot lanțul prevenție – tratament – reintegrare? Nada. N-a venit cu nimic. În schimb, în 2019, a propus un proiect de lege care crește substanțial pedepsele pe tot circuitul substanțelor psihoactive, inclusiv pe consumul de canabis, cu rezultatul că un puști prins cu un joint poate să înfunde pușcăria.

Pe scurt, partidul care pretinde că vine cu o abordare nouă și destupată a politicii, insistă să se branduiască pe măsuri retrograde și punitive, pe cruciade heirpupiste care interzic de-a valma tot ce prind. Programele integrate, campaniile făcute profesionist, chirugical, fără inflamări emoționale și apocalipse transmise în direct, încă se lasă așteptate.

(Fluierul)