Un catâr la Cotroceni

La cinci zile de la publicarea Motivării CCR, privind revocarea Laurei Codruţa Kovesi, din care pînă şi un elev din ciclul primar ar înţelege că revocarea şefei DNA este imperativă, fără drept de apel şi de îndată de pus în aplicare, Iohannis rupe tăcerea şi gura tîrgului ieşind la declaraţii aiuritoare, pline de invective și atacuri partizane, în spatele cărora ar vrea, parcă, să-şi negocieze și tranzacționeze influența și rolul în arhitectura statului, ca la tarabă.

Destul ca însăși lentoarea reacției, figura de ultragiat căruia i s-au furat jucăriile, încăpățînarea sa de catîr cu care continuă să conteste rezoluția, concluzia Curții, să ne ducă cu gîndul că acolo, la Cotroceni, un conclav disperat și ocult urzește nu doar un plan de tărăgănare sine die a revocării, dar, și mai grav, o conspirație destabilizatoare, o lovitură asupre ordinii constituționale, de urmările cărora Iohannis, ca și altădată, nici nu pare a se sinchisi.

Este clar că din nevoia de a înțelege temeiurile și concluziile Motivării s-a ales praful. Iohannis a înțeles că nu a înțeles nimic! Din partea sa, n-avem a aștepta nimic bun, afară, poate, de a reuși să aflăm, cîndva, cît mai repede, ce fire nevăzute, ce ițe încîlcite, presupuse doar, ce pricini de șantaj și ce datorii îl leagă pe Iohannis de Kovesi, atît de mari, de vitale, încît relația lor și supraviețuirea în funcție a Codruței e mai importantă decît Constituția și pacea socială a țării, sacrificate de perspectiva unui război, nu doar mediatic, care e gata să se întîmple, la îndemnul subliminal al lui Iohannis însuși, transformat pentru atîția ”oameni de bine” într-un veritabil instigator.

După ieșirea plină de frustrări și parapon, după încăpățînarea cu care neagă și ignoră evidențele, după seninătatea, aroganța și trufia cu care e dispus să se situeze în afara cadrului constituțional, chiar știind că pledează unei cauze pierdute, soarta lui Iohannis este în mîna Parlamentului. Acolo, de la tribuna forumului suprem, în preambului deciziei finale, cineva ar trebui să-i reproducă lui Iohannis cuvintele lui Cicero, din ”Catilinarele”, rostite în Senat acum mai bine de 2000 de ani, rămase atît de actuale: ”Quo usque tandem abutere…”/ ”Cît timp Catilina, vei abuza de răbdarea noastră? Și pentru cît timp își va bate joc de noi nebunia ta?”

Autor Ioan Vistea. Preluare Cotidianul.ro

(Fluierul)